Saturday, February 24, 2007

Chairity





Uneori ne era dor de orizontalitatea adinca a simplitatii
si atunci cumparam o oglinda cu maluri inalte
o culcam in mijlocul camerei cu fata in sus
si totul ar fi putut parea un joc absurd
daca nu ar fi fost un lucru cit se poate de serios

Si cei citiva care eram ne asezam in jurul oglinzii
care pe jos care asezati pe scaunele unuia de-i spuneam Cutarescu
luam cite o undita fiecare si le aruncam in oglinda
si in camera era asa un cer senin si nici pic de vint
si oglinda nu avea nici o cuta nici macar un rid nu avea nimic
si noi scoteam pesti frumosi din oglinda
si cel mai norocos dintre noi scotea cei mai frumosi pesti
si ne bucuram cu totii ca daduseram peste o oglinda atit de cumsecade
ne placea mult jocul nostru absurdul acela imaculat
mincam peste proaspat pe saturate

1 comment:

broken_angel said...

am inceput sa citesc blogul cronologic, si ma bucura ce vad. altfel decat la "razboi", dar interesant si bun de citit. :)