Saturday, February 24, 2007

Manualul Imblinzitorului de Cafele (VI)


Imblinzitorul intra in bucatarie prin usa din fata.
In camerele din fata locuieste sufletul.
Sufletul vorbeste limbi inexistente, cum ar fi germana.

„Ce frig s-a facut in bucatarie!“, exclama Imblinzitorul.

Frigul apropie oamenii. Caldura ii departeaza. De fapt,
ar trebui sa fie tocmai invers.
Inversul locuieste in propriul sau creier.
Creierul este lenes, toata vara sta si cinta. Cind se apropie iarna, creierul se duce la furnica si face dragoste cu ea.

A face dragoste nu e totuna cu a face dragoste.

Dragostea este atunci cind creierul imprumuta citeva idei de la furnica.
Furnica este vai de mama ei.
Mama ei este vai de mama ei, care este bunica furnicii.
Furnica este, de fapt, mama ei (potrivit teoriilor a-ni-ma-te ale lui Jung).
Jung, mama!
Mama ei de viata!

„Viata este ceea ce vad eu sau ceea ce vad altii?“,
se intreaba, la modul ontic, Imblinzitorul.
Altii exista prin bunavointa celorlalti.
Celorlalti nu le pasa deloc.

De loc, Imblinzitorul este din Pisa.
In Turnul din Pisa nu se vorbeste portugheza.
Portugheza, ca si germana, este singura limba care nu exista.

„Existenta s-a nascut la sat“, isi reaminteste Imblinzitorul.
„In bucatarie iti vin cele mai bune idei de mincaruri inexistente.“
„Cind maninci, e clar ca faci altceva.“
„Altceva e sa lupti cu inexistentialismul portughez
si cu totul altceva e sa fraternizezi cu existentialismul thailandez.“
„Da, dar in Thailanda masajul e cu mesaj.“
„Sau cu dresaj.“
„Sa nu punem piei pe foc!“
„Se pare ca avem musafiri…“
„Va rog sa incetati cu prostiile astea!“, le striga Imblinzitorul ochiurilor de aragaz.
Ochiurile aragazului isi inghit dintr-odata limbile de foc.

In bucatarie sint citiva nori, adie usor vintul, dar apa rece e fierbinte.

No comments: