Monday, February 26, 2007

Manualul Imblinzitorului de Cafele (X)


Imblinzitorul de Cafele scoate din dulapul de sus o cutie colorata, pe care scrie Jacobs Böhme. „Asta a fost mare la viata lui, isi facea cafeaua la cuptor, era un cismar ezoteric foarte priceput“, isi aminteste Imblinzitorul. „Parca el a inventat pantofii cu talpa tip Rubedo, nu?“

„Da, el.“
„Da, el.“
„Da, el.“
„Deci, el.“

Timpul (din ibric) da in clocot, Imblinzitorul ii inchide gura cu cinci lingurite de cafea.
Cafeaua nu are dinti.
Dintele este un preot suplu, medaliat cu aur alb la concursurile de taiat in carne vie. Dar copulatia?

Copulatia este preistoria populatiei.
Populatia e de parere ca politia este o infirmitate patetica, dar ceremonioasa, care se hraneste cu instincte criminale proaspete.
Prospetimea presupune o bicicleta cu sase roti virgine, trasa de doua vaci ezoterice.

„Si daca v-as spune citeva vorbe despre cum vad eu lumea atunci cind inchid ochii si deschid dulapul de sus, v-ati simti in vreun fel, fetelor?“, intreaba Imblinzitorul.

„Nu.“
„Nu.“
„Nu.“

„De ce nu?“

„Fiindca si noua ne place cafeaua…“
„Fiindca si noua ne place cafeaua…“
„Fiindca si noua ne place cafeaua…“
„Fiindca si noua ne place cafeaua…“

„Atunci ascultati-ma cu atentie, caci nu va vorbesc eu, ci celalalt. Celalalt este o oglinda in carne si oase. Privind-o, e greu sa intelegi de care parte te afli. Aflati ca liber-cugetatorul nu e decit o masina de cusut ajunsa la menopauza. In schimb, clarinetul este un scafandru care inoata gratios in plaminii unor indivizi precum Benny Goodman sau Louis Sclavis. Revenind la suprafata pe care se sprijina adincul, el gaseste o cheie. Cheia este un violoncel care si-a pierdut corzile vocale in fata usii. Dincolo este un hotel de citeva miliarde de stele. Stelele letale sint folosite in industria flirtului. Flirtul este o pasare care, in loc de pene, are gene – va rog sa ma iertati. Iertarea este un spectacol de dans contemporan, insa nu as vrea sa fiu inteles gresit. Interpretarea e un peste dualist, cu solzi discutabili. Discutiile pe muchie de cutit nu au nici un rost, caci lacrima este o crima in la minor. Laminorul este un cuptor melancolic, in burta caruia, la o anumita temperatura, triunghiul se preschimba-n cerc. Cercul este un cer, cu un ce al lui.“

Ochiurile aragazului aplauda pina simt ca palmele le iau foc.

„N-as fi fost cine sint, daca nu mi-ar fi placut cafeaua“, incheie Imblinzitorul.

No comments: