Wednesday, February 28, 2007

Manualul Imblinzitorului de Cafele (XV)



(ultima parte)

Imblinzitorul de Cafele duce ceasca la gura si, inainte ca buzele lui sa atinga buza rotunda a cestii, o voce inteapa linistea diminetii, intrind in camera prin fereastra deschisa: „Ce faci, ai uitat?“.

– N-am putut sa uit, stimata Beatrice, vorbele lui Dgiordgi, inainte de a muri.
– Mai bine mor, Cosmin, decit sa traiesc cu acest stigmat.
– Ce stigmat, domnule?
– Despre ce stigmat vorbesti, Dgiordgi?
– Dgiordgi vorbea?
– Sigur, nu ma refer la faptul ca sint singurul vultur barbos care are darul vorbirii, ma refer la stigmatul celalalt, la adevaratul stigmat, cel care pune in evidenta legile nedrepte ale compensatiei.
– Nu inteleg, domnule Cosmin.
– Ma intelegi, Cosmin?
– Incerc, Dgiordgi, incerc.
– Tu te-ai intrebat vreo clipa de ce ma aflu aici, linga tine?
– Credeam ca ne-am intilnit intimplator, domnule, oamenii se mai intilnesc si din intimplare, fie ca asta se petrece intr-un muzeu.
– Sintem prieteni, Dgiordgi, de aia te afli aici.
– Nu, Cosmin, te inseli. Ma aflu aici fiindca sint singurul vultur barbos care are rau de inaltime.
– Avea rau de inaltime, domnule?
– Da, Cosmin, asta e adevarul: sufar de rau de inaltime. Si cred ca e mult mai decent sa stau, impaiat, intr-un muzeu decit sa-mi pierd vremea prin frizerii.
– Si ce s-a intimplat mai departe, domnule Cosmin?
– Dgiordgi s-a sinucis prin clasica metoda a autosugestiei, si iata-l acum in fata noastra.

In fata Imblinzitorului se afla Pictorul Lichid. Aparatul de fotografiat este gata sa intre in actiune. La momentul decisiv, blitzul se va infasura in pinzele inspumate ale Pictorului, in timp ce, de pe peretii rotunzi ai cestii, se vor desprinde, abia auzite, vocile acelea intre doua virste:

– Buna dimineata, Tante Dante!
– Bune midii, Nea Tza!

No comments: