Saturday, March 31, 2007

Critici, voi, cu flori destepte... (parc-asa era)

Cu putine exceptii, criticii literari (la unul dintre ei ma voi referi) sint niste victime. Victimele propriilor clisee, teorii, canoane, bastoane, jaloane, lecturi, creieropuncturi, prejudecati, festivitati, frustrari, alunecari in caldari, pline de inoculari. Ma rog, lista asta a iesit cam lunga. Am intilnit, slava domnului (Manolescu? in nici un caz!), si critici onesti, inteligenti, cultivati, nuantati, dar acestia sint, oricum, intr-o inevitabila minoritate. Majoritatea este alcatuita din citeva prototipuri stridente: Criticul Gorilian, Criticul Pestilian, Criticul Eugenian Simionian, Criticul Cristea-Enachian, Criticul Vulturian, Criticul Terian.

In „Ziarul de Duminica“ din 17 noiembrie 2006, un domn, sa-i zic asa, pe nume Andrei Terian, a publicat o cronica la cartea mea „Ochiul Exploziv“ (publicata in 2006), pe care a desfiintat-o. Ei, nici chiar asa, cum sa o desfiinteze? Doar cartile nu sint asa timpite sa se lase desfiintate de unul care le vorbeste de rau.

Cronica incepe promitator, Criticul Terian dovedeste certe aptitudini de spectator al desenelor animate.

„Una dintre scenele mele preferate din cartoons este urmatoarea: ala mare (Tom, Coiotul sau Elmer Fudd) il fugareste pe-ala micu' (Jerry, Strutul sau Bugs Bunny); ala micu' e disperat, nu stie ce sa mai faca, se piteste prin diverse vagauni, ala mare nu se lasa si tot asa, pana cand ala micu' isi gaseste un protector si-mai-mare-decat-ala-mare. Atunci rolurile se inverseaza: urmaritorul devine el insusi urmarit si incearca sa se ascunda pe unde poate. Ala micu' se prinde si, dat naibii, ii dezvaluie ascunzatoarea, instaland in jurul ei o puzderie de indicatoare, beculete si sageti. Ce se intampla dupa aceea stim cu totii. Mi-am adus aminte de episodul cu pricina parcurgand volumul Ochiul Exploziv* al lui Iulian Tanase. Ca si personajul de desen animat, poetul cauta sa ne arate pe diverse cai ca el scrie poezie suprarealista.“

Am scris „Ochiul Exploziv“ in anul 2003, un an in care am trait niste experiente cumplite, nu neaparat intr-un sens negativ, si pe care le-am povestit in aceasta carte. Nu exista pagina din „Ochiul Exploziv“ care sa nu aiba acoperire in ceea ce am trait eu atunci, doua depresii, o mutenie (care ma tinuse citeva luni de zile) si tot felul de vise, inclusiv unele in care ma tot vedeam mort. Apoi, au mai fost o legatura stranie cu o femeie si o calatorie undeva, departe, in care facusem niste descoperiri. Toate acestea si multe altele le-am povestit in „Ochiul Exploziv“, pe care am terminat-o de scris in ziua in care am implinit 30 de ani, zi pe care mi-am petrecut-o inchis in casa, fara sa ma vad cu nimeni.

Cronica Criticului Terian se intituleaza „Suprarealismul de biblioteca“, fiindca asa a hotarit Criticul VulTerian, ca relatarile mele din carte sint simple conspecte de biblioteca – nimic mai fals.

„In schimb, "suprarealismul" lui Iulian Tanase este unul de biblioteca. Autorul ne lasa impresia unui conspect sarguincios, dar sec, din textele poetilor preferati. Numai ca, vrand sa imite cat mai fidel suprarealismul, Iulian Tanase nu face decat sa se indeparteze de spiritul miscarii. In fond, paradoxul autorului este ca tradeaza suprarealismul dintr-o obedienta exagerata fata de acesta.“

Criticul Terian putea sa spuna, pur si simplu, ca nu i-a placut cartea, si n-as fi avut nici o problema cu asta. Insa el, desi nu a inteles nimic (ceea ce nu ma mira), a mimat intelegerea si, in virtutea neintelegerii lui, a emis tot felul de prostii de valoare. Imi pare sincer rau pentru Tom si Jerry, pentru care am o mare stima si al caror loc chiar nu era aici.

In finalul cronicii, Criticul Terian nu doar ca o face si mai abitir pe desteptul (ceea ce din nou nu ma mira), dar devine chiar obraznicut.

„In fond, aceasta superbie "creatoare" e defectul major al Ochiului Exploziv: ala micu' se juca cu dinamita, insa isi dadea seama ca totul e pura fictiune; Iulian Tanase face acelasi lucru, insa cu o morga nejustificata, care-l transforma intr-un personaj ridicol. Atat de ridicol, incat ma intreb daca locul lui de drept era in aceasta rubrica si nu in cele doua coloane alaturate unde sunt comentate volume de acelasi calibru.“

Cronica poate fi gasita la adresa: http://www.zf.ro/articol_101880/suprarealismul_de_biblioteca.html

Am renuntat de mult sa imi mai pese de ce spun criticii literari despre mine, in ultimii cinci ani n-am mai avut nici o reactie, insa junele ignorator Andrei Terian prea s-a dat destept si, din cite observ, nu prea are motive.

P.S.: Iata ce zice si Radu Cosasu in „Dilema“, despre „Ochiul Exploziv“: „În sfîrşit, un "subacvatic piroman" urînd supraomul, un desperat efervescent care în loc de cravată poartă un nod gordian şi vorbeşte liniştit cu propriul său pat, convins că "poezia e ceva care pur şi simplu ţi se întîmplă", urlînd cu litere mari: "SUPRAREALISMUL EXISTĂ, numai în mintea ignoratorilor profesionişti suprarealismul e ceva datat, clasat, depăşit". Nu e. Jos ignoratorii, trăiască toţi cei - cîţi or mai fi? - care fac "poezie nu pentru a fi în centrul atenţiei, ci în centrul lumii"! Iulian Tănase se îndreaptă într-acolo.“ Radu Cosasu, insa, nu este critic literar, el este doar un mare scriitor si-atit.

7 comments:

Radu said...

Prolific domn' Tănase, prolific.

Pe de altă parte, eu n-am înţeles niciodată menirea meseriei de "critic", indiferent de orientarea acestuia. Adică, se ia un om care se presupune că e bun într-un anumit domeniu(cine conferă acest titlu?) şi care se apucă să dea cu părerea subiectivă asupra anumitor chestii.

"Those that can't do, teach. And those that can't teach, teach gym"

Bianca said...

Oare Terian a citit cartea sau a privit doar coperta...a spus candva ca "esteticul nu exista"nu are cum sa intelega cartea ta.

hiacint said...

Presupun că nici nu a citit cartea şi nici nu a intenţionat să o citească, în ideea că fie articolul său nu va fi citit, fie nimeni nu va înţelege, fie nimănui nu-i va păsa. Critica în felul ăsta e inutilă, un gest de aroganţă, de "ia uitaţi-vă la mine, praf l-am făcut", cred.

merimeriquitecontrary said...

am avut onoarea sa-l cunosc pe domnul Vulterian la o conferinta saptamana trecuta si sincer m-a mirat felul atat de vehement in care numeroase sagetele luminoase aratau inspre dansul si cu litere de neon scria: "buricul pamantului". asta pur si simplu pentru ca n-a fost de acord cu o anume lucrare prezentata acolo. genul de om care ar spune: daca n-am gandit eu chestia, nu exista.
Eu nu prea i-as da drumul intr-un juriu data viitoare. :P

Ancapone said...

Iuliane, uite parerea unuia care conteaza ;)... mare pacat ca nu mai e. Dumnezeu sa-l odihneasca!
"Any reviewer who expresses rage and loathing for a novel is preposterous. He or she is like a person who has put on full armor and attacked a hot fudge sundae."
Kurt Vonnegut (1922-2007)

merimeriquitecontrary said...

da' mie mi se pare cel putin interesant sa asaltezi o inghetata glazurata (poate chiar si neglazurata)...
atat de neajutoratvulnerabila... >:)
and so it goes... (inghetata nu mai e printre noi)

Anonymous said...

kelly aligned weekend conserve flogging pays panjab poachers ceal synergies marketed
lolikneri havaqatsu