Wednesday, March 7, 2007

In vis, oamenii fac mai multa dragoste


I.
Pe vremea aceea, indragostit fiind de conturul intunecat a ceea ce parea a fi umbra predestinata – o umbra carnala in care singele salta precum un calaret nebun in saua unui tigru –, uitam cu totul de vinatoare si imi acordam strigatul la orizontul ei. Simtindu-i mirosul ereditar ca pe o intepatura de pumnal in inima mea cu imense disponibilitati olfactive, ma apucam cu fervoare sa sap pamintul ostil care ma despartea de ea. Femeia, ca orice umbra feroce, stia sa lupte. Fuga ei era o lama stralucitoare care o ducea departe. Instinctele ei ireprosabile o faceau sa tremure in fata uneltei care urma sa-i deschida definitiv pintecele, injumatatind-o si implinind-o.

Priviti-o cum fuge, priviti-o cum sapa tunele intortocheate, incercind sa scape de dragostea convulsiva, de violenta iubirii, de sfisierea primei patrunderi.

Indragostit fiind, ascultam cu tot corpul de vocea insingerata a ereditatii si imi urmaream de la distanta amanta inca virgina, de departe ii vedeam emblema pudorii stralucind in adincuri. Cind am ajuns-o, cind am patruns-o, ea incerca sa ajunga spre centrul Pamintului.

Ce alta iubita, singura, noaptea, intr-un palat subteran, isi va mai folosi toata forta ca sa scape de dragostea amantului? Ce alta iubita isi va mai folosi vreodata miinile ca sa deschida peretii Pamintului?

II.
Cind vei geme, eu voi fi aproape si te voi auzi. Captiva vei fi in carcasa inca aburinda a unui cal asasinat de trei miini criminale, te vei hrani cu carnea lui proaspata, iti vei stinge setea cu singele lui fierbinte, apoi vei da din brate si vei geme, si eu te voi auzi. Vei arunca priviri infometate printre coastele acelui cal nefericit, si ma vei vedea cum ma indrept spre tine, flamind de dragoste. Te voi poseda chiar acolo, in interiorul acelui cadavru maret, printre oasele acelui corp incapator, si oasele care au cunoscut indeaproape galopul vor scoate cele mai stranii sunete atunci cind, in tangajul nerusinat al iubirii, ne vom atinge corpurile noastre vii de peretii aceia plini de singe.

III.
In aceasta noapte iti voi darui 20 de milioane de spermatozoizi imaculati.

IV.
Spermatofagia este o dovada de castitate. Sadismul e o desfrinata virtute. Ingeniozitatea universala a amantilor este imensa, si, intr-o buna zi, regnul animal isi va infrupta exactitatea haotica din imaginatia noastra monstruoasa. Insa si noi, Marii Obsedati Sexual ai Planetei, ne vom iubi precum libelulele si paianjenii, precum vulturii si cirtitele, cu o patima care va transcende regnurile. Glaciatiunea urmatoare va fi incandescenta si va fi erotica. Biserica sa nu ne deranjeze: altarele sint facute pentru dragoste, nu pentru umilinta!

V.
Ma aflu intr-o camera cu patru usi. Le numesc „usi cardinale“. Usa Sud se deschide si in incapere isi face aparitia Femeia cu par de ceata, are doua felinare aprinse, cite unul pe fiecare umar. Imi spune: „Bine te-am gasit, Sigfredo!“, ii spun: „Buna sa-ti fie anima, Serpenta!“. Femeia cu par de ceata, careia nu inteleg de ce tocmai i-am spus Serpenta, cind, de fapt, numele ei adevarat este Dora, ma roaga sa ma dezbrac de tot si sa ma asez pe un scaun cu un singur picior. „Ceea ce o sa vezi acum este doar unul din adevarurile aminate“, imi spune Dora Serpenta care, cu un gest cochet, se decapiteaza si isi asaza capul cu par de ceata la picioarele mele. „Asa voi vedea mai bine ceea ce urmeaza!“, imi spune. Usa Est se deschide si camera este taiata in doua de un perete de sticla. In jumatatea sudica a incaperii, eu si Dora Serpenta privim, prin transparenta acelui perete lipsit de usi, spectacolul din jumatatea nordica a incaperii. Prin Usa Nord intra Amanta Inflexibila si Sotia Palpabila. Spectacolul incepe.

Amanta Inflexibila poarta singura spada. Din abdomenul ei auriu iese un ac lung, carnivor. Sotia Palpabila are pubisul si sinii acoperiti de polen, ochii ii sint acoperiti cu totul de iarba. Fara a-i dispretui vegetatia bogata a privirii, Amanta Inflexibila isi indreapta acul carnivor catre vaginul polenizat al Sotiei Palpabile, o inteapa adinc si ii pompeaza in pintece veninul devastator. Eu si Dora Serpenta vedem cum Sotia Palpabila impietreste si cum, dupa citeva secunde, cade moarta, storsa ca o lamiie albastra. Dupa alte citeva secunde, din vaginul Sotiei Palpabile iese un roi de albine care se arunca asupra Amantei Inflexibile, ucigind-o cu intepaturi precise.

In tot acest timp, Dora Serpenta ma masturbeaza cu delicatete si, in momentul cind Amantei Inflexibile ii scapa spada din mina, Femeia cu capul de ceata le sopteste talpilor mele: „Sa nu va treziti, caci miine veti implini virsta la care eu am murit!“. Apoi Dora Serpenta isi scufunda miinile in ceata parului ei decapitat si isi arunca propriul cap, cu o feroce forta, in peretele de sticla, care se sparge in liniste.

3 comments:

valentina said...

Ma gandeam sa te intreb de ce nu-ncepi cu inceputul, dar stiu ca tu poti incepe povestea de oriunde. Eu sunt mult prea conventionala...

Iulian Tanase said...

Pai, nu stiu care e inceputul

valentina said...

Ba da, cum sa nu?
Conventional, povestea incepe cu "Abisa, de Iulian Tanase". Iar neconventional, incepe cum si de unde vrei tu...