Saturday, March 31, 2007

Somnul nu e intotdeauna bun la pat

Azi-noapte am dormit, pentru prima oara in aceasta saptamina. Am visat un peste imens, e posibil sa fi fost somn, in orice caz, unii incercau sa mi-l vinda, e proaspat? Da, uite, il tinem in barca asta, in barca asta plina de gheata. Visul s-a incheiat cu citeva lovituri de ciocan. Ne cerem scuze, domnule, dar peretii astia erau foarte slabiti, abia se mai tineau pe picioare, cineva trebuia sa-i eutanasieze, eutanasierea peretilor nu este interzisa, din cite stim. Sau este? Asa este, nu este. Infatigabilul somn nu scuza mijloacele de exprimare a ciocanelor. Mi-am amintit de un poem mai vechi, pe care l-am scris in 1999, dupa ce am vazut „Lola rennt“, unul din filmele mele preferate. Eram si mai tinar pe vremea aceea, insa oboseala a ramas, parca, neschimbata.

ALEARGA, LOLA, ALEARGA

Cind oboseala ia forma sentimentelor
cind prezentul devine insuportabil
din cauza timpului
cind femeia de linga tine
isi priveste (prelung) degetele
si se prabuseste in oglinda
cind armele (obosite de prea multa pace)
isi numara in gind gloantele oarbe
pentru a putea adormi
pe patul cu baldachin al pustii
cind eu de mult nu mai sint eu
si tu de mult nu mai esti tu
tot ce iti ramine de facut este sa mergi
la un film (grabit) in limba germana
in care nebunia este inlocuita
de fiecare data cu o iluzie
din care poti intelege
ca nici o regie nu este intimplatoare
ca orice optiune inseamna un refuz
ca (uneori) si mortii ii sint refuzate
anumite scenarii mult prea dramatice.
La sfirsitul filmului
cind peretele din fata ta
ramine alb si inutil
parasit de actori si de gloante
tu (cu un destin fara filtru aprins intre degete)
poti merge fericit spre casa
pentru a scrie un poem
poate chiar acesta.

No comments: