Wednesday, March 7, 2007

Totul e invers


(homocomedie tragisexuala, in trei acte si patru cadavre)


Personaje

Rudolpho, tata si gay, aproximativ 50 de ani
Cerasela, mama si lesbiana, aproximativ 45 de ani
Mario, fiu si gay, aproximativ 25 de ani
Consuela, fiica si lesbiana, aproximativ 20 de ani
Stephano, iubitul lui Rudolpho, 45 de ani
Ingrid, iubita Ceraselei, 35 de ani
Costi, iubitul lui Mario, 30 de ani
Carmen, iubita Consuelei, 25 de ani

Un interior foarte luxos. Pe pereti atirna tablouri originale de Dali, Picasso, Goya, Vermeer, Rembrandt, Van Gogh, Nicolae Grigorescu. Camera, care arata ca o incapere de muzeu, este impinzita de statui si statuete, de Rodin, Michelangelo, Paciurea, Bråncusi. O muzica rafinata, poate clasica, poate preromantica, poate jazz, se va auzi in surdina. Peste tot sint imprastiate carti de filozofie, beletristica, psihanaliza, gradinarit. In prim-plan, doua fotolii de epoca, cu tapiserie opulenta. In stinga o canapea de epoca, in dreapta o canapea de epoca, identica. Peretele din fundal este o oglinda imensa, care va multiplica imaginile, personajele, gesturile si cuvintele acestora. Toate personajele sint imbracate in smoking, barbatii, si in rochii de seara, femeile. De preferat ar fi ca toate femeile sa fie imbracate in rochii identice.

Actul I

Pe canapeaua din stinga, Rudolpho si Stephano se tin de mina, se mingiie, se saruta. Rudolpho si Stephano pot sa stea, pe rind, unul in bratele celuilalt. Pe canapeaua din dreapta, Cerasela si Ingrid, se tin de mina, se mingiie, se saruta. Cerasela si Ingrid pot sa stea, pe rind, una in bratele celeilalte. Din cind in cind, cuplurile isi arunca priviri si isi fac din mina. Tandreturile pot dura 2-3 minute.
In incapere, intra, din dreapta, Mario si Costi, tinindu-se de mina. Dau cu ochii de Rudolpho si Stephano.

MARIO (putin stinjenit, catre Rudolpho): Scuze, tata, n-am stiut ca sinteti aici.
COSTI: Ne scuzati, n-am stiut ca sinteti aici.
RUDOLPHO (catre Mario): Nu face nimic, fiule. Puteti sa ramineti, daca vreti. Ne cunoastem doar.
MARIO: Nu, nu vrem sa deranjam.
COSTI: Nu, nu vrem sa deranjam.
RUDOLPHO: Nu deranjati. Rudolpho il saruta pe Stephano. Catre Costi. Arati foarte bine, Costi.
COSTI: Multumesc, Rudolpho, si tu arati foarte bine.
STEPHANO (catre Rudolpho): Nici Mario nu arata deloc rau.
MARIO: Multumesc, Stephano, si tu pari a fi intr-o excelenta forma.

Mario si Costi ies prin stinga, nu inainte de a se saruta. Cei doi tineri nu le vad pe Cerasela si Ingrid, care in tot acest timp isi vad de tandreturile lor. In incapere intra, prin stinga, Consuela si Carmen, tinindu-se de mina. Dau cu ochii de Cerasela si Ingrid.

CONSUELA (putin incurcata, catre Cerasela): Scuze, mama, n-am stiut ca sinteti aici.
CARMEN: Ne scuzati, n-am stiut ca sinteti aici.
CERASELA (catre Consuela): Nu face nimic, draga mea. Puteti sa ramineti, daca vreti. Ne cunoastem doar.
CONSUELA: Nu, nu vrem sa deranjam.
CARMEN: Nu, nu vrem sa deranjam.
CERASELA: Nu deranjati. Cerasela o saruta pe Ingrid. Catre Carmen. Arati splendid, Carmen.
CARMEN: Multumesc, Cerasela, si tu arati minunat.
INGRID (catre Cerasela): Nici Consuela nu arata mai putin minunat.
CONSUELA: Multumesc, Ingrid, si tu pari a fi intr-o excelenta forma.

Consuela si Carmen ies prin dreapta, nu inainte de a se saruta. Cele doua tinere nu ii vad pe Rudolpho si Stephano, care in tot acest timp isi vad de tandreturile lor.

Actul II

Acelasi interior. In fotoliul din stinga, Rudolpho impleteste un pulover. In fotoliul din dreapta, Cerasela repara un pick-up vechi.

RUDOLPHO: Sint foarte fericit, am intilnit, in sfirsit, barbatul vietii mele, Stephano este o fetita foarte ascultatoare, ne intelegem foarte bine, vrem sa facem un copil impreuna.
CERASELA: Si eu sint fericita, am intilnit, in sfirsit, femeia vietii mele, Ingrid este foarte barbat. As putea sa spun chiar ca este mult mai barbat decit tine.
RUDOLPHO: Ti-am facut, totusi, doi copii minunati. Nu stiu ce alt gay ar mai fi facut una ca asta.
CERASELA: Am fost o proasta, desi imi iubesc foarte mult copiii.
RUDOLPHO: La inceput nu i-ai iubit.
CERASELA: M-am simtit inselata. Cind ne-am intilnit atunci, in acel bar, pareai cea mai frumoasa femeie din lume, aveai o rochie stralucitoare, roz cu buline verzi, inca mai visez noaptea acea rochie.
RUDOLPHO: Si tu pareai cel mai dragut barbat din lume, aveai un costum foarte sic, galben cu dungi mov. Si mustacioara aceea a la Dali…, erai irezistibil. Nici nu mi-am dat seama ca esti femeie.
CERASELA: Nici eu nu mi-am dat seama ca esti barbat. Mi-am dat seama abia dupa noua luni, cind l-am nascut pe Mario.
RUDOLPHO: Dupa 5 ani ne-am intilnit din nou, in alt bar.
CERASELA: Dupa 9 luni de la a doua intilnire am nascut-o pe Consuela.
RUDOLPHO: Iubitul meu de atunci, Carl Gustav, un elvetian de 1,99 metri, sensibil ca o calugarita abstinenta din Transnistria, era cit pe ce sa innebuneasca de durere cind i-am spus ca am doi copii. Mi-au trebuit citeva ore ca sa-l linistesc.
CERASELA: Iubita mea de atunci, Mizuko, o japoneza foarte virila, virgina shintoista din Nagasaki, cind a vazut ca imi creste burta, m-a jignit foarte tare, m-a facut catea heterosexuala. Apoi m-a parasit. N-as putea spune ca nu am suferit. Imi placea sa vad galben in fata ochilor.
RUDOLPHO: Asa cum am vazut eu cind ne-am intilnit prima oara.
CERASELA: N-ai ce spune, purtam un costum barbatesc foarte frumos. Gianni Versace m-a sunat timp de doi ani de zile, in fiecare seara, ca sa i-l vind. I l-am vindut pina la urma, mi-a oferit 1 milion de dolari. Tu mai ai rochia aceea roz, cu buline verzi?
RUDOLPHO: Nu, i-am vindut-o lui Naomi Campbell, m-am trezit cu ea la usa, o adusese un iubit de-al meu, un critic de fashion din New York, Naomi mi-a dat 500.000 de dolari pe rochie.
CERASELA: Numai atit?! O zgircita!
RUDOLPHO: S-a pus in genunchi in fata mea, a plins, a inceput sa ma sarute pe jeansi, era transpirata toata, mirosea a femeie, i-am dat rochia, am luat banii si am poftit-o afara, ca sa nu-mi imputa casa cu feromonii ei ciocolatii.
CERASELA: Trebuia sa ii dai numarul meu de telefon.
RUDOLPHO: Naomi e prea hetero, nu e genul tau.
CERASELA: O plicticoasa!
RUDOLPHO: Nu e fata rea.
CERASELA: O aroganta!
RUDOLPHO: Jose Mourinho e mai arogant decit ea.
CERASELA: Nu stiu cine e Mourinho. E cel care a scris „Alchimistul“?
RUDOLPHO: Nu, ala e Coelho.
CERASELA: Mereu ii incurc.

In incapere intra Stephano, iubitul lui Rudolpho.

CERASELA: Stephano, ce placere sa re revad.
STEPHANO (intinzindu-i mina Ceraselei, care i-o saruta): Buna seara, Cerasela, ce placere!

Stephano se duce la Rudolpho, il saruta pe gura, se asaza in bratele lui.

RUDOLPHO (lui Stephano): Ce faci, pisoi? Ti-a fost dor de mine?
STEPHANO: Sigur ca mi-a fost, prostutule, ce intrebare e asta?!

In incapere intra Ingrid, iubita Ceraselei.

INGRID: Buna, fetelor! Buna, iubito!
RUDOLPHO (intinzindu-i mina lui Ingrid, care i-o saruta): Buna, scumpo!
STEPHANO (intinzindu-i mina lui Ingrid, care i-o saruta): Buna, fato!

Ingrid se asaza in bratele Ceraselei, o saruta pe gura.

INGRID (Ceraselei): Ce faci, mamica nebunatica, ti-a fost dor de mine?
CERASELA (dindu-i lui Ingrid o palma peste fund): Sigur ca mi-a fost, barbatel catifelat, ce intrebare e asta?!

Actul III

Acelasi interior. In fotoliul din stinga, Mario. Are o fata ravasita, descompusa. Este disperat. In fotoliul din stinga, Consuela. Are o fata ravasita, descompusa. Este disperata. In surdina, se aude un requiem.

MARIO: Totul s-a sfirsit.
CONSUELA: Nu-mi vine sa cred ca poate fi adevarat.
MARIO: Daca am putea da timpul inapoi…
CONSUELA: Macar ziua de ieri sa o putem da inapoi.
MARIO: Astazi sa fie ieri, ieri sa fie miine si poimiine sa fie alaltaieri.
CONSUELA: Din pacate, nu este posibil. L-am sunat pe Stephen Hawking, l-am rugat sa ne ajute sa dam timpul inapoi, mi-a cerut zece milioane de dolari. De unde sa stringem atitia bani?
MARIO: E clar, totul este invers, totul ne este impotriva.
CONSUELA: Ce-ai facut cu cadavrele?
MARIO: N-am facut nimic, le-am lasat sus, in dormitor. Tu ce-ai facut cu cadavrele tale?
CONSUELA: Nimic, le-am lasat in dormitorul de alaturi.
MARIO: Nu pot sa cred ca tata si Costi au putut sa-mi faca una ca asta. Inainte de a-i impusca, i-am intrebat, se iubeau de un an, n-am stiut nimic.
CONSUELA: Nici mie nu-mi vine sa cred ca mama a putut sa-mi faca tocmai mie asa ceva. Sa imi fure iubita, pe Carmen a mea, incredibil. Inainte de a le impusca, le-am intrebat, de doi ani se intilneau pe ascuns, nici prin cap nu mi-ar fi trecut una ca asta.

Se aude, o data, soneria. Mario si Consuela se ridica speriati.

MARIO: Cine o fi?
CONSUELA: A sunat o singura data.
MARIO: Postasul suna intotdeauna de doua ori.
CONSUELA: Nu e postasul.

Se mai aude, o data, soneria. Mario si Consuela rasufla usurati.

MARIO: E postasul, sintem salvati.
CONSUELA: Ma duc sa-i deschid.

In incapere intra Stephano, iubitul lui Rudolpho, in smoking, are manusi negre, din piele, si cascheta de politist. Este insotit de Ingrid, iubita Ceraselei, in rochie, are manusi negre, din piele, si cascheta de politist.

MARIO (mirat): Stephano?!
CONSUELA (mirata): Ingrid?!
STEPHANO (catre Mario): In numele dragostei, al legii si-al sfintului trup, esti arestat. Ii pune catuse.
INGRID (catre Consuela): In numele dragostei, al legii si-al sfintului trup, esti arestata. Ii pune catuse.

Stephano il ia pe Mario de brat, il trage dupa el, il culca pe canapeaua din stinga si incepe sa-l sarute, sa-l mingiie. Mario este in extaz. Ingrid o ia pe Consuela de brat, o trage dupa ea, o culca pe canapeaua din dreapta si incepe sa o sarute, sa o mingiie. Consuela este in extaz. Requiemul de la inceputul actului se transforma intr-o muzica triumfala, optimista.

Cortina

No comments: