Monday, March 12, 2007

Unul dintre domnisoara W si doamna Kuttare



In acele momente nu voiam sa mai am de-a face cu mine


Nu puteam sa ma impac deloc cu acel intuneric convex imi era dor de linistea aceea concava de visul exact al perpendicularitatii


Eram tot atit de mut ca un cadran de ceas ramas fara timp Nu vorbeam nici macar cu peretii


Acestea erau circumstantele cele mai nefavorabile in interiorul carora ma descaltam de sandale


Abia apoi veneau propozitiile rasturnate ale amintirii imediate Nu le intelegeam nici macar invers dar tocmai asta ne facea sa ne simtim nici noi stiam cum


Unul (pe numele lui adevarat) ne striga dintr-un bazin plin cu visine si discuri de vinil Sa ne urmam asadar imaginatia instinctuala auzul adormit pe o ureche privirea asurzita de intuneric Iar noi ii raspundeam dintr-o pasare Sa ne urmam asadar in tacere propriile voastre umbre Eram foarte multumiti de dialogul nostru visinapasarevinil


Domnisoara W se apropiase de noi ingrijorator de mult Unul ii striga peste umarul unei cirtite Pasesti de parca n-ai ajunge nicaieri domnisoara W Ea doar din politete nu ii raspundea Era o domnisoara foarte politicoasa cu un dublu V de o simplitate iremediabila


Intre timp aparuse la locul stabilit si doamna Kuttare Era o fiinta adorabila cu un zimbet larg si niste dinti ca niste pietre funerare Cind deschidea gura ceea ce zaream noi acolo aducea foarte mult cu un cimitir in carne si oase un cimitir matern de gusturi cuvinte saruturi indepartate si articulatii sonore dintre cele mai obisnuite


In momentele acelea de gratie ni se intimpla sa descoperim ca pur si simplu existam si aceasta descoperire a noastra nu era deloc o inventie


Cineva exclama cu totul dezinteresat Numai somnul acesta ne poate invata sa visam


Exista momente cind timpul nu se mai uita la ceas


Confirmarea din urma iti umple ochii cu singe si femeia din asternut iti devine mama


Cimitirele profunde ale retinei ne aratau locul unde unii sau altii vorbecaiau in intunericul acela oscilant cautind cuvintele cele mai improprii


Tigara trage din noi cu sete Fumam iarba verde de acasa si ne ridicam undeva in trecut


Intre timp domnisoara W isi tatuase pe brate o politete ireverentioasa ne spunea Dar eu va respect domnilor eu chiar va respect Noi o credeam doar ca sa-i facem placere


Doamna Kuttare isi instalase orizontul intre doi copaci lipsiti de aparare se lafaia in el ca intr-un hamac captusit cu legume proaspete Ne povestea despre cutare sau cutare era cea mai in masura sa faca asta


Sa cultivam pisici intre copacii lipsiti de aparare striga Unul Domnisoara W era foarte de acord Dormea cu multa pasiune Isi mingiia cele doua V-uri gemene


Si Unul continua Doamna Kuttare mutati-va orizontul mai incolo va rog Uitati avem si noi miopia asta rosie pisicile astea retrovizoare Am vrea sa le cultivam intre copacii astia Au nevoie de aparare Va rog sa nu va suparati doamna Kuttare


Apoi se intimpla ca mai multe umbre se deplasau in sir indian pe distanta dintre aici si acolo


Tabloul acesta se picteaza pe pinzele aspre ale ochiului pe masura ce il privesti


Astazi a inceput a treia glaciatiune si apostolii si-au cumparat cu totii patine si noaptea ei numai asta fac


Ultima noastra stare civila ne cere prevenitor consimtamintul


Atunci cind s-a intimplat traiam intr-o proximitate indepartata vesnic atent la necesarele scandaluri miraculoase


In fiecare dimineata domnisoara W isi facea autoportretul in oglinda isi numara maselele de minte isi impletea codite din genele ei orbitor de lungi Retinele ei erau constiente de sintaxa densa a intunericului


Doamna Kuttare bolborosea ceva despre privirea care se desparte de ochi Ne spunea Orizontul este doar una dintre limitele noastre si cea mai constanta dintre ele


Cu un deget in ureche Unul nu era de acord Ochiul mai trebuie sa si arate doamna Kuttare nu doar sa priveasca Vedeti ce pisici frumoase au crescut intre copacii lipsiti de aparare sint ca niste visine


Sigur ca vad domnule Unul mai ales ca daca inteleg eu bine aici este vorba despre o democratie a inegalitatii situata intre vizibil si invizibil Doamna Kuttare intelegea foarte bine niste lucruri dar nu despre aceste lucruri era vorba


Accidentul isi iese din matca si devine regula


Sunetul triumfal al luminii se propaga in vis si ceea ce doar parea ca este se risipeste intr-o dezordine familiara


O amintire matinala ca o mutilare a intunericului


Domnisoara W isi aminteste Intunericul este exhibitionist pentru ca ne provoaca privirea Unul isi aminteste Exista o secunda apropiata ce va ramine in afara Doamna Kuttare isi aminteste Ultimele noutati sint aceleasi dintotdeauna


Insa acolo este aici si absenta e omniprezenta


Mortii danseaza de moarte buna Au iesit din convalescenta cum ar fi iesit dintr-o casa prea mare – si acum danseaza


Cel ce a murit nu este altul


Dar sa nu mai vorbim despre moarte va rog eu ne spunea domnisoara W Mai bine sa patinam tocmai s-a lasat intunericul Doamna Kuttare se ridica in capul oaselor de pe linia orizontului ei fastuos bine lubrifiat mingiia o pisica minca o visina si adormea instantaneu Numai asa putea sa patineze – visind si discutind cu persoane necunoscute


In anul 1875 in Anglia nici o persoana nu s-a sinucis aruncindu-se de pe locuri inalte Aceasta era o stire foarte veche la care doamna Kuttare tinea ca la copilul ei O repeta cu voce tare punind-o pe diverse melodii


Unul o acompania cu o stire proaspata din 1872 cind in Franta sinuciderile prin inec nu au variat de la un anotimp la altul Nici unul dintre noi nu stia daca sa se bucure sau nu de o asemenea veste miraculoasa


Dar sa nu mai vorbim atita despre moarte va rog eu frumos ne spunea domnisoara W Mai bine sa patinam Una-doua se face dimineata si trebuie sa ne trezim


Si se face o zi cind timpul vine si nu mai pleaca


Si in dimineata cind trebuie sa ne trezim – de focurile acelea concentrice se apropie un domn inalt cu barba se apropie de noi mergind nici macar incet ci exagerat de incet Si in spatele sau la un brat distanta un cal alb il urmeaza in galop si distanta ramine mereu aceeasi Si cind ajunge linga noi domnul inalt cu barba ne spune Viata asta este o mare porcarie se intimpla exact cind ti-e lumea mai draga Mai bine de mine – in afara de acest cal alb (care nu se opreste din galop nici macar in somn) nimic nu mi se mai poate intimpla


Ea mereu are nevoie de confirmari De aceea mor oamenii de aceea se indragostesc oamenii care mor


Moartea se transmite din tata-n fiu Aceste lucruri prea putin constiente ni le spuneam in soapta pentru a nu o jigni pe domnisoara W care patina linistita dincolo de vecinatatile extreme


Apetitul amintirii creste odata cu intunericul


Cind ne indepartam prea mult de locul stabilit frica ne parasea si ramineam cu totul singuri Domnisoara W nu se putea desparti nici macar o clipa de numele ei absolut dublu


Copacii ne asteptau in fata casei Ii vedeam de departe Doamna Kuttare ne spunea exact acelasi lucru


In general ne feream sa cadem de acord de teama sa nu ne rupem ceva Unul era primul care rupea tacerea si o impartea frateste cu noi Domnisoara W isi amintea ca avusese cindva un frate Trecusera secole de atunci Se inecase intr-o iarna in Franta


Amintirea aceasta nu o lasa indiferenta pe domnisoara W Timpul devenea deodata foarte important Noi ne apropiam cu totii de ea si ii spuneam intr-un glas Te rugam primeste acest ceas de la noi domnisoara W este foarte desteptator are si facultatea terminata l-a citit si pe Heidegger te va ajuta poate sa uiti cind oricine altcineva ar face imprudenta sa-si aminteasca Te rugam primeste-l e un ceas cult vorbeste fluent doua limbi materne una paterna plus limba aia moarta disparuta acum citeva secole in Franta


Toate acestea se intimplau intr-o primavara Apoi venea iarna


Ultimele noastre cuvinte erau invocatiile circumstantiale


SA NE CATARAM PE INALTIMILE STRIGATULUI

SA FACEM IN ASA FEL INCIT NIMIC SA NU FIE LA FEL

SA NU VORBIM DESPRE MOARTE (Era rugamintea domnisoarei W)

SA FIM SINCERI CU IPOCRIZIILE NOASTRE

SA NU OMORIM FURNICI IN SCHIMB SA LE HRANIM CU COJI DE LAMIIE

SA FACEM DRAGOSTE INAINTE DE TOATE

SA POPULAM PLANETA CU GRAVIDE UNIFICATOARE CU ROTUNJIMILE LOR DUREROASE

SA LASAM GRAVITATIA SA SE INALTE DEASUPRA NOASTRA ASTA NUMAI UNEORI

SA NE LAUDAM DOAR CU CEEA CE AU FACUT ALTII

SA VORBIM SINGURI NUMAI DACA AVEM CEVA DE SPUS

SA NE FERIM DE PERICOLELE CARE NE INDEPARTEAZA DE CENTRU

SA NU FIM IERTATORI DECIT CU CEILALTI

SA RESPECTAM FRUMUSETEA NEINCETAT IUBIND-O

SA NE INTILNIM FARA SA NE INTILNIM

SA NU VORBIM DESPRE TACERE DIMPOTRIVA CHIAR

SA SEMANAM UNII CU ALTII SI SA CULEGEM TOTUL IMPREUNA

SA NU FIM CRETINI IN NICI UN CAZ LA MODUL CONSTIENT

SA NU PLECAM DACA NU VENIM

SA NU NE INCREDEM IN OGLINZILE CARE MIMEAZA CERTITUDINI POLITICOASE

SA NE DONAM VISELE UITARII ASTA NUMAI UNEORI

SA NU PRACTICAM RECIPROCITATILE

SA NU FRECVENTAM CERCURILE CU MULTE LATURI

SA PROPOVADUIM NIMICUL NICIDECUM NIMICURILE

SA ASTEPTAM

SA COLECTIONAM RIDURI SI AMPRENTE (Intr-o zi vom intelege de ce)

SA ARUNCAM PRIVIRI INAUNTRU

SA LASAM MOTIVELE

SA NU FOLOSIM ARGUMENTE

SA NU O FACEM PE DESTEPTII DECIT ATUNCI CIND SINTEM SIGURI DE PROSTIA NOASTRA

SA NU NE OMORIM TIMPUL PENTRU O ALTA PERSOANA (Nota bene In anul 1875 aflata cu treburi in Anglia domnisoara W si-a omorit timpul pentru un alt barbat)

SA NE DAM SEAMA

SA NU INVENTAM DECIT CEEA CE SINGURI AM DESCOPERIT

SA FOLOSIM LECTICA SI DIALECTICA IN LOCUL TAXIURILOR

SA NE VOPSIM UMORUL IN NEGRU

SA FIM LIBERI PINA NU E PREA TIRZIU

SA FIM INTRU TOTUL SUBCONSTIENTI DE CEEA CE SPUNEM

SA MERITAM SI-ABIA APOI SA PLINGEM

4 comments:

ana said...

va sa zica, asta e
o sa te traduc cu fidelitate, domnu poet, ce altceva pot sa fac

Iulian Tanase said...

:))

valentina said...

"Iubitafizica" in franceza: "Aimétaphysique"...
Mes mains sont devenues blanchâtres d'avoir tant attendu...
Cred ca e, totusi, posibil!

Iulian Tanase said...

„aimetaphysique“ suna bine, mai bine decit viitorul