Friday, April 6, 2007

Alchimistul de stepa intirzie la intilnirea cu mazarea si pendula


(drama tragi-comica intr-un singur act de identitate; IT feat. Irina Macedonski)

PERSONAJE

Drosophila
Sofocle Popescu

DECOR

O camera cu sapte pereti albi si unul rosu. Pe jos se afla un nisip abia incoltit, amestecat cu boabe de mazare, portocale si fire de marar. Pe unul dintre pereti, poate chiar pe cel rosu, sta atirnata o pendula intre doua virste, cu batic pe cap si citeva fire de par pe limba. In centrul camerei, un pat inocent, cu un pui de prun crescut zvelt intre doua perne umplute cu cernoziom. Ne aflam la crepuscul, ora la care orice este posibil.

ACTUL SINGUR DE IDENTITATE

DROSOPHILA (are statura permeabila, o mapa cu foarte multe hirtii galbene, tine in mina un buchet de mireasa, intra timida, aer entuziast, studiaza atent peretii pe la colturi)

SOFOCLE POPESCU (fredoneaza bine cunoscutul slagar „Mireasa fara marar e ca floarea de artar“. Intra in camera cu cintecul pe buze. Dind cu ochii peste buchetul de mireasa al Drosophilei, isi linge buzele si spune, ca pentru sine, fara sa fie auzit: „Fara mine, n-as fi nimic“. Apoi se asaza in pat, isi suge degetul mare de la piciorul drept si spune tare): Anul viitor, sper sa am timp sa imi tai unghiile.

DROSOPHILA (nedumerita, vizibil deranjata din activitatea de studiere a peretilor): A…, banuiesc ca sinteti domnul cu care am vorbit acum 20 de ani, in legatura cu… Am aici actele necesare. (Scoate hirtiile galbene. El o priveste nedumerit, continuind sa-si suga degetul de la picior.) Avocatul? Speologul? (Aparte:) Cu cine oi fi vorbit, oare, acum 20 de ani?

SOFOCLE POPESCU: Drosophila, trebuie sa-ti marturisesc ca, atunci cind m-am nascut, eram speolog, dar, imediat, chiar a doua zi, am devenit avocat. Da, eu sint, Sofocle Popescu, arhitect si chirolog. Te asteptam. E posibil sa nu-ti amintesti, dar mama, cind m-a nascut, mi-a spus: „Tu ori o sa devii avocat, ori o sa ramii speolog!“. Din pacate, nu am timp de nimic acum, sint nevoit sa-mi sug degetul pina dau de petrol. Degetul mare de la piciorul drept este crucea octanica pe care trebuie sa mi-o port. Cum ai ajuns aici?

DROSOPHILA: Mai intii am cumparat piine cu marar. Apoi a venit Pastele Ma-sii. A urmat intilnirea cu lupii. N-am stiut ca ma asteapta soarta in pat, altfel n-as fi intirziat atit.

SOFOCLE POPESCU: Te inteleg, Drosophila, desi nu-mi convine. Prefer sa-mi amintesc, de pilda, ca tata, cind m-a nascut, mama a avut dureri foarte mari. M-a nascut intr-o maternitate plina de lupi. A fost un an cumplit, nici nu vreau sa-mi amintesc. Daca te-as ucide cu singe rece, mi-ar fi mai usor. Oricum, n-ar trebui sa-ti faci griji, caci mazarea este nepoata mea preferata.

DROSOPHILA: Din fericire, dupa cum vezi, avem aici mai mult marar si portocale decit mazare (se apleaca si ia o mostra de pe jos, sa-i demonstreze purul adevar). Cum eu maninc doar portocale si marar, e clar ca natura imi da dreptate. Asadar, esti, prin urmare, osindit sa pleci.

SOFOCLE POPESCU (face ochii mari, isi suge in continare degetul si, brusc, intelege. Se da jos din pat, isi introduce mai multe boabe de mazare in urechi, striveste o portocala sub greutatea tocurilor de culoare mov, si spune raspicat): Drosophila, daca iti spun pe nume, este pentru ca mama, cind m-a nascut, mi-a spus: „Fiule, omul este apogeul desantat al evolutiei!“. Nu, nu o sa te violez, Drosophila, prefer sa te las asa.

DROSOPHILA: Domnule Sofocle Popescu, am senzatia ca nu m-am facut bine inteleasa. (Iritata, incepe sa curete portocale.)

SOFOCLE POPESCU (contrariat peste masura de felul in care a evoluat omul, se duce la pendula, ii smulge doua fire de par de pe limba, spune Ma scuzati, doamna draga!, apoi se intoarce catre Drosophila, strigindu-i): Daca sint speolog si arhitect, avocat si gurmand, barbat si fiinta omeneasca, inseamna, oare, ca sint si prost?! (Se repede la Drosophila, o trinteste la pamint, ii baga pe git mazare, nisip si marar, sufocind-o.) Mama, cind m-a nascut, mi-a spus: „Fiule, sa nu ucizi nicicind corola de minuni a lumii!“. (Trist, dar multumit, Sofocle Popescu se intoarce in pat, se asaza sub prun, isi baga in gura degetul mare de la piciorul drept, si-l suge citeva minute bune, in acordurile unei muzici suave. Apoi striga extatic:) Petrol, petrol, am dat de petrol! (Drosophila invie ca prin minune, se duce la Sofocle Popescu in pat, si se imbratiseaza.)

Cortina

No comments: