Sunday, April 1, 2007

Facerea Lumii (fragmente)

(din volumul „Abisa“, in curs de aparitie)

Godlem

La inceput a fost Femeia, si Cuvintul ei era Soapta, si Soapta Femeii se plimba deasupra apelor, si acesta era Inceputul. Dumnezeu nu exista si Femeia a inteles ca, fara Dumnezeu, nimic nu e posibil. Godlem este numele de la inceputuri al lui Dumnezeu si ea, Femeia, a fost aceea care L-a creat din pamint alb si rosu. Din miinile ei adinc ingropate in pamintul acela fantomatic s-a nascut Godlem care, in scurt timp, a crescut si a tot crescut pina a ajuns sa aiba chipul si asemanarea ei. Si Femeia a zis: „Nu este bine ca Dumnezeu sa fie singur, am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el“. Si Femeia l-a facut pe Barbat dintr-un dinte de sus al lui Dumnezeu, caci DUMNEZEU AVEA NEVOIE DE UN TOVARAS DE JOACA SI ACESTA NUMAI BARBATUL PUTEA FI.


(colaj de Sasha Vlad)


Barbatul e un copil

La inceput a fost Femeia, si Barbatul era copil, si a alunecat, si a cazut, si a ajuns pe fundul apelor, intocmai ca Iona, mai tirziu. Barbatul era copil, si avea solzi si aripi, si, acolo, jos, astepta sa fie salvat, si numai Femeia putea sa il salveze din apa aceea care parca luase foc. DUMNEZEU ERA, SI EL, COPIL SI, VAZIND TOATE ACESTEA, A INCEPUT SA PLINGA, CACI RAMASESE SINGUR SI JOCUL ERA ABIA LA INCEPUT.

Pestii-farisei

Femeia se arunca in apa rosie a marii, pestii-farisei o privesc cu un zimbet in solzul gurii, ii striga: „Nu te grabi, caci Barbatul tau a si murit deja, NU NE MAI TULBURA VECHILE NOASTRE APE CU BRATELE TALE MAI ADINCI DECIT ELE, nu ne mai intuneca rosul inchegat cu disperarea ta luminoasa, cu lumina ascutita si inconstienta pe care o arunci asupra noastra!“. Femeia ii priveste, dar nu le raspunde, adincul o asteapta, Barbatul e acolo, pe fundul marii, si numai ea il poate salva.

Lumina si intunericul sint bune la gust

Dumnezeu si Barbatul se jucau pe malul marii, era intuneric si Soapta Femeii se plimba deasupra apelor. Si Femeia a zis: „Sa fie lumina, caci Dumnezeu si Barbatul sint niste copii si copiilor le e frica de intuneric!“. Si a fost lumina, si Barbatul mult s-a bucurat, si Dumnezeu a inceput sa topaie si sa bata din palme, si Femeia a despartit lumina de intuneric si le-a intins celor doi copii cite o bucata din fiecare. DUMNEZEU SI BARBATUL AU INGHITIT PE LOC BUCATILE ACELEA DE LUMINA SI INTUNERIC, SI AU INCEPUT SA CREASCA.

No comments: