Friday, June 1, 2007

Ce facem atunci cind nu facem nimic

• Aveam bilet la concertul de aseara al lui George Michael, dar am renuntat sa mai merg. (De altfel, ieri, pe la ora 16, stateam pe balcon, trageam o tigara si il auzeam pe G.M. cintind/repetind citeva melodii -- locuiesc la doi pasi de Stadionul National.) Am preferat (cedind persuadarilor lui Mitos) sa ma duc in Club A, unde m-am intilnit cu o gasca de moldoveni, unii mai basarabeni decit altii. Cind am ajuns acolo se discuta linistit despre cea mai recenta carte a lui Alexandru Vakulovski, „Bong“, aparuta la Polirom, insa, de la un moment dat incolo, discutiile au luat-o razna, spre surprinderea si, de ce nu, deliciul audientei. Toate cuvintele dificile ale limbii romane au plutit in aer, ca niste mingi de ping-pong, pe traseul Bogdan Alexandru Stanescu - Mitos Micleusanu - Vasile Ernu. Ajutat de citeva beri, BAS a rabufnit: ca voi, basarabenii va dati limbi in c*r unii altora, ca de ce credeti voi ca se mai poate spune ceva nou in literatura, ca ce p*la mea crezi tu ca vei schimba in lume cu aceasta carte? -- citatele sint aproximative. Cind cuvintele pe care si le aruncau tinerii furiosi pareau sa fi atins deja temperatura de fierbere, Vasia aproape m-a obligat sa pun mina pe microfon si sa zic si eu citeva cuvinte. Concluzia (moderata) a fost ca „Toti are dreptate“, vorba unui motto de pe frontispiciul „Revistei X“, de care unii e posibil sa-si aminteasca. Dincolo de violentele de limbaj (mai degraba amuzante, decit agresive), seara a fost frumoasa, iar discutiile mult mai interesante, cred, decit textele cintecelor lui George Michael. Discutiile au continuat o vreme in Club A, in formula Ernu-Vakulovski-Dan Sociu-Mitos-Razvan Tupa-eu, apoi, intr-o formula restrins-extinsa, in Expirat.

• Marti seara, la Casa Doina, Mihaela Radulescu si-a lansat cartea „Despre lucrurile simple“, aparuta la Editura Polirom. A fost o lansare de un fast glamoros nemaintilnit de mine la nici o alta lansare de carte. Am avut momente cind m-am simtit destul de stingher printre tot felul de vedete, noroc cu Ernu si Sociu, cu care am mai schimbat cite o vorba. Mihaela ma atentionase intr-un sms ca e musai sa vin la lansare, fiindca scrisese nu stiu ce (si) despre mine. Oare ce? Prin decembrie 2004, Mihaela mi-a spus o data, in bucataria Radio Guerrilla, ca ei ii este frica de mine, ca sint un dur si chestii de genul asta. Inainte ca RG sa emita, avusese loc o sedinta, cu toata trupa de guerrilla, in redactia „Academiei Catavencu“. Mihaela tocmai aparuse intr-un clip electoral al PSD, alaturi de Adrian Nastase si Ion Iliescu, iar Mihaiu, Exarhu si cu mine am pus tunurile ironiei pe Mihaela, care nu a scos nici un cuvint. Pesemne ca acele mistouri live erau ceva nou pentru ea. De aici si prezumtiva teama de unul din „satrapii“ de la Catavencu.
M-a amuzat ce a scris Mihaela despre mine in cartea ei. La pagina 149, MR isi incepe o lista personala cu oameni care conteaza pentru ea. Lista este redactata intr-o ordine intimplatoare, eu sint al doilea, intre Alex. Leo Serban si Ion Tiriac :)). In dreptul meu scrie asa: „Iulian Tanase – pentru ca va fi un mare scriitor. Si pentru ca este ticalos, la prima vedere, si atit de sensibil, la prima citire...“ :))

2 comments:

valentina said...

Pai n-avea dreptate Alain Jouffroy cand, referindu-se la poeti, zicea: "Acesti oameni sunt intoleranti, violenti, absoluti, ii admiram si ii uram, ii veneram si ne e teama de ei, ii citim si aceasta lectura ne schimba viata..."?
Avea!

Raluca said...

cred ca niste cuvinte sincere, chiar daca mai dure (pentru cineva obisnuit cu aprobari si ovatii la tot pasul) nu au cum sa nu ajute, sunt feedback constructiv. de multe ori chiar e nevoie de o critica- daca e adevarata, pentru a iti aduce aminte cat esti de supus greselii chiar si cand urmezi de ani buni drumul succesului.