Thursday, June 14, 2007

Ne intilnim fara sa ne intilnim, desi totul nu este decit o vaga senzatie



(Am gasit in computer un interviu din 19.03.2004, pe care mi l-a luat Ioana Scorus pentru site-ul liternet. E vorba mai mult despre „Iubitafizica“, care pe unii i-a extaziat, pe altii i-a lasat rece, cum se intimpla adesea in viata.)

Ioana Scorus: Iubitafizica..., iubitafizicienii..., de ce nu si iubitologia? Ce facem cu femeile care ar dori sa „acceada“ la statutul iubitafizicienilor?
Iulian Tanase: Nu stiu ce-am putea face cu ele, draga Ioana. Eu, unul, nu le-as recomanda deloc sa isi doreasca una ca asta. Nu ma intreba de ce nu le recomand, fiindca nu stiu. Cit priveste „iubitologia“, exista un raspuns, si nu doar ca exista, dar il si stiu foarte bine: daca iubitafizica este sora (exacta?) a patafizicii (si nu am nici un motiv sa nu spun asta), imagineaza-ti ca s-ar putea crede ca iubitologia ar putea avea legatura cu patologia! S-ar putea chiar sa aiba legatura, insa eu nu vreau sa am legatura cu asta. Personal, prefer iubiologia iubitologiei. (Of, cite cuvinte mai exista pe lumea asta!)
I.S.: Adora...
I.T.: Isi continua jocul acela de piatra imaculata despre care vorbeste si Cortázar in „Sfirsitul jocului“. Ultima oara cind am vorbit, era noapte si ea astepta.
I.S.: Alejandra...
I.T.: S-a dovedit a fi o premonitie, exista si o dovada in acest sens: o mina al carei deget mare izbucneste deodata in flacari.
I.S.: Ce s-ar putea pune in locul obiectului furat?
I.T.: Un obiect gasit.
I.S.: Unul oarecare, unul asemanator?
I.T.: Obiectul acesta este oarecare pentru cel care il pierde. In schimb, el se aseamana foarte bine cu cel care il gaseste. Vorbim, desigur, de obiecte (gasite) poetice. Prin obiect (gasit) poetic nu inteleg un obiect pe care eu il gasesc (ca fiind) poetic, ci un obiect care, alaturi de alte obiecte, poate fi o sursa inepuizabila de poezie.
I.S.: Ce altceva poate fi sursa de poezie? Sau: poate fi sursa de poezie orice altceva?
I.T.: O stire cu un sicriu cazut dintr-o masina in mijlocul unei strazi. Despre „altceva“ n-as vrea sa ma exprim, pentru ca indiferent de ce as spune, de fiecare data ar fi vorba despre cu totul altceva.
I.S.: Ce s-a intimplat cu destinul trimis la scoala de corectie din strainatate?
I.T.: S-a intors foarte repede, fiindca destinul acesta se simte mult mai bine in stranietate decit in strainatate.
I.S.: Cum arata stranietatea ta, precum cartile tale?
I.T.: Stranietatea mea arata cit se poate de obisnuit.
I.S.: Dar cartile tale cum arata?
I.T.: Cartile mele arata masura in care pot eu sa transcriu lucrurile pe care le simt, le traiesc sau mi le imaginez.
I.S.: „ma incearca asa nu stiu cum ceva ca o vaga senzatie ca ne-am mai intilnit cindva desi nu este decit o vaga senzatie pe care poate am mai intilnit-o cindva cine stie cind“. Ne-am mai intilnit?
I.T.: Sigur, asta am facut si facem tot timpul: ne intilnim (fara sa ne intilnim), desi totul nu este decit o vaga senzatie pe care o cultivam si o tot cultivam pina ajungem sa semanam (unii cu altii).
I.S.: Ce ne vom face cind vom semana pina la identificare?
I.T.: Abia atunci vom intelege diferentele.
I.S.: Si daca doar le vom gasi, fara a le intelege?
I.T.: Daca le gasim fara sa le intelegem, inseamna ca nu am stiut sa le cautam.
I.S.: Ce spui despre tacerea care asteapta?
I.T.: As putea sa spun multe, dar prefer sa tac, fiindca aceasta tacere asta asteapta de la mine.
I.S.: Ce destin poate avea dragostea care a ramas in noi dupa ce cel care a plecat a luat o parte din ea cu el?
I.T.: Devine un fel de constiinta senzuala sau cam asa ceva, desi in privinta asta nimic nu e sigur.
I.S.: Ce se poate face azi cu o astfel de constiinta?
I.T.: Cu o astfel de constiinta se poate face, vezi bine, un fel de stiinta, numai in aparenta imaginara.
I.S.: Povesteste-mi o amintire imaginara.
I.T.: Ma aflu alaturi de o femeie tinara, foarte frumoasa. Intram impreuna intr-o curte, in fata casei se afla un clopot de sticla. Femeia se apropie de clopot si scoate dinauntrul lui un copil. Ne asezam toti trei la o masa din curte si incepem sa vorbim. Sint foarte surprins sa aflu ca acel copil, care este al ei, are doar doi ani.
Ma gindesc de multe ori ca visele pe care nu putem sa le uitam devin un fel de amintiri de-ale noastre.
I.S.: Care este diferenta dintre visele fabricate in stare de veghe si cele fabricate in stare de somn?
I.T.: Nu imi plac „fabricate“-le astea, iti propun sa le inlocuim cu un termen mai adecvat: „construite“. Diferenta dintre aceste doua categorii de vise este diferenta dintre un constient foarte constient de sine si un inconstient liber de orice constiinta. E posibil, insa, sa ma insel. Exista insa multe situatii cind intre aceste vise, construite pe cai diferite, nu exista nici o diferenta. As vrea sa te rog sa nu ma intrebi care sint aceste situatii.
I.S.: Emma...
I.T.: Este cit se poate de reala, nici nu stie ea cit.
I.S.: Ioana...
I.T.: Un prag inalt.
I.S.: Ce poate fi mai spontan ca singuratatea?
I.T.: Visul.
I.S.: Si decit visul?
I.T.: Mai spontan decit visul ar putea fi Don Genaro, un „impecabil“ din Mexic.
I.S.: Gellu Naum.
I.T.: Cel cautat.
I.S.: De ce?
I.T.: Fiindca exista o necesitate care functioneaza ireprosabil. E-adevarat, „cel cautat“ nu inseamna neaparat si „cel gasit“. Vorbim, totusi, despre Gellu Naum.
I.S.: La ce foloseste marketingul?
I.T.: La nimic.
I.S.: 31.
I.T.: Se apropie.
I.S.: 66.
I.T.: Cu permisiunea lui Pitagora, 3.
I.S.: Eva...
I.T.: Am zarit-o o singura data, in timp ce mincam.
I.S.: Moartea.
I.T.: Ultima de care am auzit este aceea a unui suprarealist slovac, Karol Baron, care a fost lovit de o masina in Paris, unde avea o expozitie. A murit pe 1 martie.
I.S.: Probabil ii va creste cota, asa se intimpla in astfel de cazuri.
I.T.: Se poate pune problema si asa.
I.S.: Márquez.
I.T.: Am citit ca ii plac foarte mult florile galbene. Apropo de flori galbene, preferatul meu in materie de proza sud-americana este, totusi, Julio Cortázar. Dupa ce citesti povestirea „O floare galbena“, ajungi sa crezi ca sintem, de fapt, nemuritori.
I.S.: Azi.
I.T.: Trecutul nostru imediat.
I.S.: Miine.
I.T.: Exista un „miine“ care nu se va mai transforma niciodata in „azi“.
I.S.: Nevermore.
I.T.: Imi aduce aminte de Poe.
I.S.: Ce ai visat azi noapte?
I.T.: Ma aflam in Elvetia, cautam un cuvint intr-un dictionar german-romån. Din pacate, am uitat cuvintul.
I.S.: Ce ai schimba din ultimii 20 de ani ai tai?
I.T.: Nu stiu sa raspund la intrebarea asta, e prea complicat.
I.S.: Jung.
I.T.: Un mare poet.
I.S.: Prieteni intr-ale poeziei?
I.T.: Dan Stanciu si Sasha Vlad.
I.S.: Dragostea.
I.T.: Inca o caut.
I.S.: Au revoir, Iulian...

5 comments:

Conferinta said...

Cum crezi ca ar arata ultimul site de pe internet, la sfarsitul internetului?

nasty™ said...

am auzit ca scrii o carte impreuna cu dan brown si coelho care se numi codul alchimistului iubitfizic. e adevarat? :D

nasty™ said...

cum ti se pare melodia asta?
http://www.youtube.com/watch?v=aBXeXBpTVOk

Iulian Tanase said...

uite-al naibii ca s-a aflat. da, scriu o carte cu coelho si dan brown. pentru mai multe detalii, contactati-o pe madalina manole, agentul meu literar.

aurelia said...

Titlul are in vedere ordinea alfabetica a autorilor, in ordinea sanselor la premiul Nobel pentru literatura ar putea suna cam asa: Iubitafizica vs. codul alchimistului?