Saturday, June 16, 2007

Se mai intimpla


El semana cu o statuie, hainele ii intrasera in pielea de-acum pietrificata, purta o oglinda mica in mina stinga, trecea pe la fiecare, ne apropia oglinda de gura, voia sa stie care mai traieste si care nu. Cite unul ii striga: „Ce dracu', domnule, nu vezi ca traiesc?“. El semana cu o statuie si nu vorbea, isi facea semnul crucii si continua sa ne apropie oglinda de gura. Cei care ii urlau ca sint vii (:„Noi sintem vii, ce dracu'!“), ca ei traiesc (:„Noi traim!“) si ca ar trebui sa fie clar pentru toata lumea (:„Nu e clar pentru toata lumea?“), cei care il injurau si il faceau nebun (:„…!“) – erau declarati morti incurabili.

1 comment:

Andreea said...

Pe vremuri, Purtatorul oglinzii se infatisa copilului adormit sub forma lupului mare si rau, cu oglinda pe fata. Copilul se trezea brusc, plangand in hohote, desi ramanea mereu intrebarea ce anume il speria mai tare: lupul sau ce vedea in oglinda? Copilul a crescut si s-a transformat intr-un superb lup cu o oglinda pe fata. Astazi este, la randul sau, un Purtator al oglinzii. Ajunge in fata oamenilor, pune brutal oglinda in fata ochilor lor, aratandu-le ranjind,printr-o serie de imagini,defectele, frustrarile si angoasele lor.Efectul este acelasi de fiecare data: spaima... refuzul de a privi in oglinda si bruzuluiala gatuita la hatrul lup. Purtatorul oglinzii isi satisface astfel malitiozitatea nativa.

Putatorul tau de oglinda e aproape impietrit, dar efectul lui e la fel de inspaimantator.