Friday, October 12, 2007

Cu zimbetul pre buze calcind

Nu toti oamenii - ba chiar din contra - fac lucrurile pe care le fac cu zimbetul pe buze. Am ocazia sa vad oameni discutind unii cu altii foarte incrincenat. A face - de exemplu - filosofie cu dintii inclestati mi se pare o stupiditate. (Asta nu mai e filosofie, e filofobie.) A vorbi despre fericire sau despre Dumnezeu intr-o limba de lemn, umplind incaperea cu rumegusul rinced al gindirii incruntate, iar mi se pare o prostie. De ce sa folosesti cuvinte lemnoase, complicate, cind ai la indemina simplitatea luminoasa a atitor alte cuvinte firesti?
Departe de a fi si de a ma da drept exemplu, ma bucur sa pot spune ca pot sa vorbesc despre "starea de minorat" a lui Kant sau despre razboaiele "infinitezimale" ale lui Newton cu Leibniz sau despre Madalina Manole - cu zimbetul pe buze. Unii ar spune ca e o impietate sa pomenesti orasul Faurei (cum am facut eu la cursul despre originea mintii moderne) atunci cind vorbesti despre Republica Literelor sau despre Republica Inteleptilor. Eu zic nu doar ca nu e, dar chiar insist sa ma intreb de ce naiba nu pot vorbi oamenii despre lucrurile astea cu zimbetul pe buze. O sa incerc niste raspunsuri:
1) Oamenii nu pot vorbi cu zimbetul pe buze pentru ca nu au buze;
2) Oamenii nu pot vorbi cu zimbetul pe buze, pentru ca, desi au buze, nu stiu sa zimbeasca. Si nu stiu sa zimbeasca, pentru ca nimeni nu i-a invatat asta;
3) Oamenii nu pot vorbi cu zimbetul pe buze, pentru zimbetul lor se afla pe buza prapastiei;
4) Desi au buze, si stiu sa zimbeasca, oamenii nu pot vorbi cu zimbetul pe buze, pentru ca:
i) zimbetul lor se afla la mare distanta de buze;
ii) zimbetul lor are oroare sa atinga acele buze;
ii) buzele lor inca n-au reusit sa fie domesticite de zimbet, desi zimbetul a incercat in mai multe rinduri sa se apropie de ele;
iv) intre zimbetul si buzele lor este o grava nepotrivire de caracter;
v) zimbetul lor este extrem de prudent, drept pentru care se fereste sa intre in gura buzelor.
5) Oamenii nu pot vorbi cu zimbetul pe buze, pentru ca s-au obisnuit asa sau, poate, pentru ca se tem ca propriul zimbet le-ar putea inchide gura.

12 comments:

Anonymous said...

am citit zambind :)

dalia

valentina said...

O alta explicatie ar fi aceea ca zambetul nu se poate arata pe buze, din cauza ca oamenii aceia il tin prizonier in spatele dintilor inclestati...
Propun infiintarea MEZ, Miscarea de Eliberare a Zambetelor :))

Iulian Tanase said...

iata o propunere de tot su-risul

Aky said...

Ne ferim sa zambim din teama de lucrurile simple (aka ridicole in ochii celorlalti) si din uitarea bucuriei de a darui. Zambind daruiesti o mica lumina care nu stii cat de mult poate lumina in cel de langa tine. Iar vorba cu "zambeste si cand ti-e greu - nu stii cine se poate indragosti de zambetul tau" arata cat de deschizator de suflet si drumuri e un zambet - si nu costa, aici e taina, poate de-aia e asa greu, sa aduci zilnic, de n. ori, bucurie in jur cu doar un zambet sio fata luminoasa. Mai aprig si consumator de sine e sa zambesti cand toate in jur se innegresc si plansul sta in coltul ochilor.

Si daca explicatiunile spiritualicesti nu tin, atunci macar "zambeste si pastreaza o atitudine pozitiva - nu-ti va rezolva problemele, dar va irita si intriga suficient de multa lume ca sa merite efortul" ;)

Roxana said...

Sau poate oamenii nu pot vorbi cu zambetul pe buze pt simplul fapt ca nu are rost...intr-o generalizare completa zambetul nu isi are locul.

Roxana said...

Sau poate oamenii nu vorbesc cu zambetul pe buza pt ca nu are rost...intr-o generalizare completa zambetul nu isi are locul...

Iulian Tanase said...

@ aky: vorbim despre lucruri diferite; eu nu ma refeream la faptul ca trebuie sa daruiesti zimbete (iarta-ma, pe mine ma lasa rece chestiunea asta), ci la altceva: liniste, serenitate, lipsa incrincenarii etc

@ roxana: vezi mai sus; ideea e sa-ti zimbesti discret tie insuti/insati.

Ovidiu said...

filofobie ?
Tare, o retin pentru folosinta personala. Merci.
(si-mi pare ca n-ai bagat-o intentionat; da' nu, ca ar fi prea tare.)

monica said...

legat de faptul ca si pe tine ca si pe mine de altfel te zgarie discursul filosofic conditionat de jargonul multora dintre profesorii nosrtii-din pacate- daca poti sa ajungi la seminarul despre ontologia lui noica ar fi foarte tare deoarece este tinut de un om care critica aspru exact asta si preda un curs despre un om care a rupt bariera dintre literatura si filosofie prin simplul fapt ca nu putea sa faca filosofie cu termenii abstractizatii la maxim al jargonului deja arhicunoscut. din pacate cursul asta este optional astfel incat poti fi privat de aceasta experienta absolut dementiala in timp ce cursurile tinute de profesorii prafuiti si mult prea abstracti pentru zambetul si relaxarea de care vorbeai NU sunt optionale...

Iulian Tanase said...

eu primisem oarece referinte despre lavric sorin ca ar fi asa si pe dincolo, in fine, abia apuc sa dovedesc lecturile pt alea obligatorii

monica said...

stiu nici eu nu stau prea bine la capitolul asta desii se presupune ca as putea avea mai mult timp la dispozitie decat tine i'm sure insa poti sa vii o data sa vezi cum e. s-ar putea sa-ti placa pe bune si in plus n-avem de citit decat noica iar noica scrie simplu si frumos. tocmai asta e poanta...

Anonymous said...

o data, da, o sa vin :)