Wednesday, October 31, 2007

Schizoidie, dulce melodie!

Ultimii 10 ani din viata, probabil ca si cei mai importanti, mi i-am petrecut intr-o schizoidie totala. Am trait scindat intre doua pasiuni & lumi, care mi-au ocupat si mi-au schimbat iremediabil viata. Daca, intr-o zi, Dumnezeu ar fi venit la mine, in Laptarie (sa zicem), si mi-ar fi cerut sa aleg ori Catavencu, ori poezie, L-as fi rugat sa-mi ceara altceva. Din fericire, Dumnezeu a stat cuminte la locul Lui, asa ca am putut sa-mi vad linistit de scindarea mea: Catavencu si poezie. Cu asta m-am ocupat in ultimii 10 ani si aproape 11. Acum, schizoidia s-a agravat si mai tare: la poezie n-am cum sa renunt niciodata, la Catavencu, practic, am crescut, iar filosofie am vrut sa fac de la 17 ani, cind am citit Jurnalul de la Paltinis, fascinat fiind nu atit de filosofia insasi, ca nu stiam ce-i aia, cit de o anume rigoare a lecturii si o asceza a antrenamentului intelectual, care mi se pareau, atunci, inumane. Acum ma impart nu la 2, ci la 3. La 3, insa, imi impart doar jumatate din mine, fiindca ailalta jumatate e luata. Fiind un individ excesiv si destul de foarte orgolios, nici nu ma gindesc sa nu revolutionez ceva in incaperile in care intru. Philosophy, are you ready? :)

(Voi, intre ce si ce si ce si ce si ce va impartiti viata?)

10 comments:

Radu said...

România şi realitate. Între astea mă împart. E frustrant, e dureros şi e epuizant dar în lipsă de alte ocupaţii fac şi sacrificiul ăsta.

Nicole said...

Eu ma antrenez demult si serios sa nu pierd rigoarea emotionala, aia irationala. Dar parca aici e mai greu ca oriunde, unde "competitive" defineste orice si oamenii calculeaza tot, TOT (si emotiile!) in termeni de cost si beneficii. Deci pe de-o parte ma duc la scoala in Ivy League, ce naiba, nu-mi permit sa ma las in voia starilor interioare... asta pana ajung seara acasa, si revin la valorile launtrice. Ei, mai am nevoie de cate o injectie psihedelica din cand in cand si atunci ma intorc la surse.

Nicolae Chiriacescu said...

Schizoidia = schizotimia! DEX (google);
Doar vazut mai de departe si dintr-o parte se poate accepta termenul. De aproape nu! Pastoresc o sleahta de vreo 70 soferi camionagii. Este infernala munca asta, macar numai daca iei in considerare faptul ca nu sunt langa tine. Si o fac de vreo 30 ani. De ce o continui ? Simplu: pentru adrenalina pura de care am parte mai sunt si platit! Altii dau bani grei pentru un pic de surogat de adrenalina. Nevoia de altceva care sa echilibreze "brutalitatea" domeniului din care traiesc, la mine, este mult mai acuta decat la d.stra. Poezia, Catavencu si filozofia sunt, intr-un fel, pe aceiasi parte a "creierului". Eu sunt nevoit sa trec brusc dupa 10/12 ore de pe o parte, pe cealalta, umana, calda si reconfortanta din familie. De multe ori tranzitia asta cara cu ea si elemente specifice partii celelalte. Si nu e bine! Placuta osteneala de a mai face cate ceva prin curte, prin PC, prin.. orice face trecerea mai lina. Cred ca si/sau numai asta ne separa de animale: nevoia si de altceva in afara asigurarii existentei si a perpetuarii. Darwin a gresit. Twain, pe buna dreptate era suparat pe Darwin: nu accepta decat ca este o creatie a Lui, repugnand faptul ca s-ar trage din maimuta..

cristian baltatescu said...

hmm.
Cred ca treptat schizoidia asta va ajunge doar una dintre emotiile de baza. Adica asa cum te poti simti plictisit sau bucuros, poti sa te simti schizoid.
In vremurile astea tot mai multa lume se imparte. Si nu numai in 2, ci in mai multi. Serviciu, familie, prieteni, sine.

Personal, fiind de felul meu talentat de superficial(si deci n-am revolutionat niciodata nimic), ma impart in multi. Inati vine populara schisma intre "stiinte reale" si cele "umaniste".
Imi plac la fel de mult fizica si literatura.(Filosofia ar putea fi sora cu amandoua de altfel, daca nu e).
Apoi mai grav e ca fiecare parte are la randul ei pasiuni diverse in zona respectiva. Programatorul vrea sa invete Flex si AS3 in timp ce isi consolideaza notiuni de php5/OOP, designerul inca mai alege intre xhtml/css si flash, cel caruia ii place sa scrie (ca nu pot sa-i spun scriitor) nu se poata hotara sa o faca si mai ales CE. Cel de la munca nu stie daca sa fie mai serios, mai infipt sau mai popular.

Si tot asa, pana tot ce ramane din noi e o multime de eu-ri din care zilnic, ora de ora, alegem cate o submultime din care sa fim compusi la momentul repectiv.

Andras said...

Hmmm, mi-as dori sa fie mai simplu! Eu ma tot lupt sa aleg pentru mine...

Anonymous said...

mi-as dori sa ma impart doar intru Hristos...

Iulian Tanase said...

@ anonymous: si cine te opreste sa te imparti la Hristos?
@ andras: nu stiu ce sa zic, fiindca nu stiu la ce te referi. oricum, la simplu se ajunge destul de greu.
@ cristian: ideea este ca impartirea asta sa te duca undeva. impartirea e mai grea decit inmultirea :)
@ nicolae: ce vreau sa spun este scrisul la catavencu si scrisul poeziei nu se afla de aceeasi parte a baricadei, pentru simplul motiv ca experientele mele personale, despre care scriam, nu aveau si nu au nici o legatura cu Iliescu si Vacaroiu, ca sa dau doar doua exemple de experiente politice nefericite.
@ nicole si radu: va inteleg si sint alaturi de voi :)

gastonitza said...

Dar cit este de misto cind mai gasesti o melodie cu care sa completezi la schizoidie!

Anonymous said...

ce si cine ma opreste? inlauntrul meu. care inseamna : lumea, muzica, dansul, vinul de Recas, putinii oameni pe care ii am langa mine si multe altele ce tin de inlauntrul meu :) tocmai de aia am zis "mi-as dori" (sa nu taiem dreptul de a numi dorinte)

Augustin Calin said...

Eu imi impart viata intre calculator (care e viata mea), pat si masa din bucatarie si e o imparteala corecta.
Patul l-as imparti cu cit mai multe dar daca ele nu vor, n-am ce sa le fac, mai citesc cite o carte.