Monday, May 28, 2007

Palme d'Or

M-am bucurat foarte tare pentru triumful lui Cristi Mungiu de la Cannes, atit de tare, incit l-am visat azi-noapte. Vineri, la Gogol Bordello, a venit Marius Chivu la mine si mi-a dat sa citesc ceea ce scrisese Alex. Leo Serban in „Dilema Veche“ despre filmul „4 luni, 3 saptamini si 2 zile“. Leo a avut fler, la fel si Marius, care mi-a spus, pe un ton grav, aproape conspirativ, ca Mungiu are mari sanse sa ia Palme d'Or. Si iata ca l-a luat.
M-am cunoscut cu Cristi acum citiva ani in casa lui Gellu Naum de la Comana, Iulia Blaga, o apropiata a Naumilor, il adusese pe Cristi acolo. Doamna Lygia Naum a fost foarte incintata de el, si pe buna dreptate. Un tip foarte modest si foarte destept. La vreun an si ceva de cind aparuse „Occident“, Cristi m-a sunat si m-a intrebat daca i-am vazut filmul. Nu-l vazusem. Se intimpla atunci sa mai ruleze la Cinema Studio, in cadrul nu stiu carui festival. Cristi m-a asteptat cu o invitatie in fata cinematografului, foarte frumos din partea lui.
Revenind la Cannes, Cristi este dovada ca, vorba unui slogan UEFA, impossible is nothing.
Bravo, Cristi!

Friday, May 25, 2007

Tuesday, May 22, 2007

Omagiu, ma!

Azi e ziua prietenului meu Mitos Micleusanu, implineste – cum se mai spune – o frumoasa virsta. La multi ani, draga Mitos, pe orice planeta ne-am afla!

Thursday, May 17, 2007

Otra Bruja (fragmente)



1.
Dormeam cu spatele in flacari, cind Otra Bruja s-a apropiat de mine si si-a infipt miinile in carnea mea care o visa si o astepta. M-am trezit, am recunoscut-o si am continuat sa o visez. Otra Bruja s-a asezat linga mine, si-a scufundat miinile intr-un vas cu ulei incins si si-a lipit miinile incandescente de spatele meu. O iubeam foarte mult, era chiar ea, Otra Bruja, careia, cu citeva zile in urma, vrajitoarea Vioropa ii spusese ca va intilni un barbat cu ochi deschisi. Eu imi tineam ochii inchisi, Otra Bruja imi cultiva cu atenta tandrete incendiul de pe spate, miinile ei imi comunicau lucruri de o imperioasa senzualitate, sensul senzual se simtea bine in miinile ei atoatestiutoare, iar eu, eu o iubeam, cu asta ma ocupam atunci.

2.
Cu o zi inainte de o intilni pe Otra Bruja, mi-am pierdut identitatea si am devenit de nerecunoscut – pentru mine, nu si pentru ceilalti. Ceilalti, altii decit cei care ma locuiau, nu aveau nici o dificultate in a ma recunoste, imi faceau cu mina de la distanta, ma intrebau ce mai fac, eu ii intrebam: „Dar eu, cine sint eu?“. Ei imi raspundeau cu naiva precizie, ei raspundeau foarte corect in felul lor, eu le multumeam frumos pentru detaliile pe care mi le dadeau, erau de o induiosatoare (dar foarte exacta) inexactitate, le multumeam oferindu-le putina carne cruda si vin negru. Se intunecase deja si, pe intuneric, oamenii devin altii.

3.
Pe intuneric ajunsesem in locul care avea sa fie locul de intilnire cu Otra Bruja. Identitatea aceea, cu care de multa vreme traiam intr-un tacut concubinaj, fara sa ne mai spunem nimic, nici macar un inevitabil „buna seara“, ma parasise de-acum si eu eram foarte de acord cu singurul gest firesc pe care il facuse vreodata. In definitiv, asa se intimpla intotdeauna: inainte de o intilnire cu tine, inainte ca senzualitatea sa isi dea mina cu sensualitatea, tu asta trebuie sa faci: sa iti pierzi vechiul chip pentru a lasa loc liber noii tale identitati. Eram pe drumul catre ea si intunericul se dadea frumos la o parte pentru a nu ma impiedica in nici un fel sa ajung la inconstienta intilnire cu Otra Bruja.

4.
Lumina era la ea acasa si Otra Bruja se afla pe drum. Mina ei stinga tinea strins cercul acela necesar care te duce departe. Lasa in umbra o urma de fericire predestita. Ea nu spunea „predestinata“, ci „predestita“. Avea un dictionar al ei, Otra Bruja, in interiorul caruia cuvintele se simteau libere si aveau alt chip. Cuvintele pe care le folosea ea nu erau din acelea care se despart in silabe, cuvintele ei nu se desparteau niciodata de ele insele. Pe lumina ajunsese Otra Bruja in locul care avea sa fie locul de intilnire cu acel barbat cu ochi deschisi. Care nu era altul.

5.
Vrajitoarea Vioropa seamana cu un barbat tinar si Otra Bruja se apropie de ea pasind de parca ar visa. Vrajitoarea ii zimbeste si zimbetul ei este un fum gros si albastru care umple camera. Otra Bruja este tinara si frumoasa, iar barbatul tinar din Vioropa tresare atunci cind Otra Bruja se asaza la masa pe care sint imprastiate cartile. Otra Bruja inchide ochii si vrajitoarea incepe sa spuna.

Wednesday, May 16, 2007

Starile interioare de asediu

Ma intreaba Sugar Cane de ce nu am mai postat nimic pe blog. Nu stiu exact, poate pentru ca, uneori, cheful (de a face diverse lucruri) se duce, incet, dracului si, in astfel de perioade, nu mai vad sensul, desi stiu ca el, sensul, exista undeva, cine stie pe unde. In urma cu vreo doi ani mi-am facut primul blog, Locul Tare, am postat pe el diverse lucruri, inclusiv o carticica, „Otra Bruja“, pe care abia o scrisesem si pe care nu am publicat-o, nu inca. Intr-o zi, era in toamna lui 2005, m-am intilnit pe strada, din intimplare, cu o prietena, Dana, era impreuna cu mama ei, se plimbau, Dana tinea in miini un vraf de hirtii, ii citea mamei ei, pe strada, din „Otra Bruja“. La scurt timp, am sters blogul Tare, n-a mai ramas din el decit o adresa inutila. Nu stiu daca, la un moment dat, poemix nu va avea aceeasi soarta, habar n-am, sigur e ca iti multumesc, draga Cleo, pentru intrebare.

Sunday, May 13, 2007

Rude apropiate



Rude apropiate ii mor si Dumnezeu doliu nu poarta

Noi sintem ceilalti noi nu sintem Dumnezeu
noua bumbacul ne e bezna si intunericul camasa ne este
noi doliu purtam dar Dumnezeu doliu nu poarta

Si vine o zi inchisa ca un ochi coborit in berna
si vine o zi (aceeasi) cu un intuneric dens pe la amiaza
cind noi speram ca macar atunci Dumnezeu sa poarte si el

Si unul dintre noi (cei ce sintem la fel) chiar ii zice
cu intonatie si cadenta
Domnule Dumnezeu v-a murit ruda apropiata
de ce va purtati asa si pe dincolo
de ce nu purtati macar o esarfa ceva acolo
sintem siguri (noi cei ce sintem la fel) ca
negrul v-ar prinde bine
mai tirziu

Friday, May 11, 2007

Razboiul Sfirsitului Saptaminii

(un fragment din emisiunea din 6 mai, de la Radio Guerrilla; eu si Mitos, vorbind timpenii, ca de obicei)

Thursday, May 10, 2007

Locul Tare nu sta locului

De saptamina viitoare, se vor putea gasi in librarii si pe la alte aprozare de specialitate doua noi carti scoase de Editura Locul Tare:


(208 pagini, un fel de roman-puzzle, alcatuit din vreo suta si ceva de povesti)



(56 de pagini, poezie suprarealista pur-singe, de o calitate superioara)

Pentru „Abisa“, pregatesc o lansare-performance, pe care o voi anunta din timp.

Wednesday, May 9, 2007

Ciorba promisa :)




(acompaniata de o piesa frumoasa, Little Black Mess, de Shivaree. rafinatii vor recunoaste, desigur, amprenta preludica a lui Satie)

Trandafir strikes again. Numai la Radio Guerrilla!

(o discutie delicioasa, petrecuta duminica, 6 mai, la RSS, despre tuns, creier, cocaina si multe, multe altele)

Wednesday, May 2, 2007

Doua poeme exacte

1.
Sfirsitul lumii a avut loc deja si noi continuam sa traim
ne prefacem ca sintem vii
ne sarutam pe gura pina ametim
mergem la cite un film trist si iluzia vietii devine si mai stridenta

Insa cine mai sta astazi sa numere sfirsiturile lumii

Ocupati cu viata asta nesfirsita
nici de murit nu mai avem timp


2.
Albastru pe albastru noi scriem si nu spunem totul
si nu spunem nimic din ceea ce stim
noi nu intrebam noi nu primim raspunsuri
sa populam albastrul cu copii albi si rosii ne spunem
sa plingem in bazine adinci le spunem

Si pasii ne iau urma si o duc departe de noi
asa ceva nu e posibil se spune
si noi continuam sa scriem albastru pe albastru
si nu spunem decit ceea ce nicicind nu am stiut

Fragment dintr-o carte nescrisa



Femeia e una cu nisipul. Nisipul se afla in Grecia, dar si in multe alte locuri care acum nu ne intereseaza. Gindurile femeii sint una cu valurile Egeei. Intinsa pe nisip si una cu el, femeia isi lasa gindurile sa plece departe, in larg. O spuma de un verde sarat i se asterne deasupra simturilor si amintirilor. Creierul ei e un vulcan impietrit. Pielea femeii este un cimp de lupta, ea inca mai pastreaza urmele, atingerile lui nu au fost acoperite intru totul de copiii filiformi ai soarelui.

Sint citeva saptamini de cind Meral se descompune de vie, se fragmenteaza, se desparte de un sine devenit deodata strain. Vestigiile memoriei, inundate de flacari, au mult de luptat cu valurile si soarele. Meral nu e de nici o parte. Linistea convulsiva a marii, care o patrunde precum un cutit cu tais transparent, este confirmarea cautata.

Teroarea Memoriei nu si-a spus insa ultimul cuvint. Cind convulsiile linistii coboara in adinc si tot ce se mai aude la orizont este doar neantul linistii, linistea linistii si linistea neantului linistii, catre Meral se indreapta amenintator – intr-un galop numai in aparenta static – cuvintele, necunoscutele acelea care nu sint intru totul straine de gramatica intempestiva a memoriei revansarde. In acele clipe, gindurile femeii se intorc surizatoare din larg, purtind pe brate pesti mari, ale caror burti sint pline de pesti si mai mari. Fragmentele descompunerii asteptate devin dintr-odata tot atitea intreguri care ii recompun femeii spaima de care ea tocmai fugise. Solzii memoriei sint aceia care ii dicteaza atunci lui Meral propozitiile cumplite ale amintirii.

E indeajuns o singura propozitie pentru a schimba lumea. Citeva cuvinte, atit, si lumea s-a schimbat. Meral a auzit-o de multe ori in timpul scurs de atunci, din ziua aceea cu o dupa-amiaza atit de neasteptata.

– Meral?
– Da.
– Este adevarat ce am auzit?
– Da, este adevarat.

Tuesday, May 1, 2007

La timp



Autobuzele vor intirzia
dar vor ajunge la timp.

Iubirile vor intirzia
dar vor ajunge la timp.

Timpul va intirzia
dar, in cele din urma, si el, va ajunge la timp.

Peste toate acestea, tu
ca un zeu cu abonament pe toate liniile
stai si nu astepti nimic.

Poem



Prin fatza casei noastre
timpul trece in fiecare zi la o alta ora

Mama imi zice: iar a trecut timpul
si tata imi zice: cum mai trece timpul pe linga noi
si noi stam si ne uitam lung in urma lui pina dispare cu totul

Si intr-o zi mama imi zice: s-a intors timpul
si tata si el: a venit timpul s-a oprit in fatza casei noastre

De-acum inainte in fiecare zi va fi aceeasi ora