Wednesday, November 28, 2007

Elogiu jaguarului necunoscut

Marti, 27 noiembrie 2007, un jaguar a fost ucis de angajatii Gradinii Zoologice din Bucuresti.

In noaptea de dinainte, jaguarul a avut un vis: se facea ca alearga dupa niste soareci mari si albastri pe coasta de vest a Mexicului. Cum sa alerge un jaguar dupa niste soareci, fie ei mari si albastri, fie chiar pe coasta de vest a Mexicului? Si, totusi, s-a intimplat ca intr-un poem de Rilke, poate nu intocmai: visul i-a desenat jaguarului, pe retina, galopul, libertatea, instinctele pure de felina. Galopul interior, pe care il practicase ani la rind, a izbucnit in afara. Un jaguar static si anchilozat nu este un jaguar. E ca si cum am vedea pe strada, la stop, un avion de lupta. Avioanele, si cu atit mai putin cele de lupta, nu stau la semafor. Ieri, in jurul orei 16, jaguarul s-a lepadat de pielea intre timp osificata, pe care o au toate animalele care zac in gradinile zoologice, si a evadat. Si-a verificat ferocitatea instinctelor de felina uriasa pe seama unui ciine vagabond, pe care l-a ucis. Singele vagabondului l-a aruncat pe jaguar inapoi, in timp, intr-un spatiu unde se alearga si se ucide, unde se alearga si se face dragoste, unde nu exista ingrijitori si gratii, caci jaguarul evadase nu in parcul unei tembele gradini zoologice, pline de oameni care se cred superiori, doar pentru gratiile lor arata altfel, ci in trecutul indepartat al speciei sale, in trecutul jaguaritatii sale. In timp ce angajatii Gradinii Zoologice din Bucuresti il omorau, jaguarul alerga liber si fericit pe coasta de vest a Mexicului.
(Gradina zoologica ar trebui redenumita, firesc, Zoolocaust.)

Tuesday, November 27, 2007

Dare de seama despre bunici


Nu stiu despre citi bunici este vorba in aceasta carte. O carte scrisa de 92 de nepoti si coordonata de unul dintre acestia. Cartea cu bunici (aparuta recent la Humanitas) este o carte minunata, al carei initiator si coordonator este Marius Chivu. Aici, un interviu cu MC.
Duminica seara l-am avut pe Marius invitat la Radio Guerrilla, am vorbit doua ore despre bunici, bunicisme, nepotisme si asa mai departe. Din aproape in aproape am ajuns la concluzia ca exista/a existat cineva in istorie care nu a avut bunici din partea tatei. Iisus, intr-adevar, nu a avut bunici din partea Tatalui. (Nu ma refer la faptul de a nu-ti cunoaste bunicii, cum li se intimpla unora.)

Friday, November 23, 2007

Demetru Demetrescu-Buzau

Este 23 noiembrie 2007. Inca 23 noiembrie si inca 2007. Acum un minut m-am uitat la ceas: era ora 23,23. Pe 23 noiembrie 1923 a murit Urmuz. Voia sa fie compozitor si lucra ca grefier. Nu intelegea de ce trebuie "sa-ti irosesti timpul destinat vietii pentru mentinerea trupului supus mortii". In ziua aceea de 23 noiembrie si-a tras un glont in cap. Harms, al carui nume, in ruseste, se citeste cam cum se citeste, in romaneste, Urmuz, a murit de inanitie citiva ani mai tirziu. Dar poate ca si glontul acela ar fi murit de foame daca nu s-ar fi hranit, in ziua aceea, cu singele lui Urmuz. Omagiu!

Friday, November 16, 2007

Egalitatea e o timpenie

Nu-mi place egalitatea. Nu vreau sa fiu egal. Nu vreau sa fiu egal nici macar cu mine insumi. Ma simt bine in uterul inegalitatii. Nu-mi plac oglinzile marxiste. Detest oglinzile ideologice care ne reflecta pe toti la fel. Probabil ca (sa zicem) Napoleon si-ar fi dorit sa aiba inaltimea unui (sa zicem) proletar de vreun metru si optzeci, nouazeci. Dar Napoleon, oricit de scund ar fi fost, nu era un criminal atit de timpit, incit sa-si doreasca sa fie cu totul si in toate egal cu un proletar. Nu-mi amintesc sa-mi fi dorit vreodata sa fiu egal cu cineva sau altcineva. Dorinta de egalitate e ridicola. Cum sa vrei sa fii egalul lui Victor Brauner cind tu poti picta cel mult la fel de bine ca Vasilica Ionescu? Mai e si situatia pervers-inversa, cind nu-ti doresti nici in ruptul capului sa fii egal cu unul mult mai bun decit tine. De ce? Pentru ca, pe unii, mediocritatea ii defineste perfect. Le vine ca o manusa, ca o matusa, ca un condeier, gondolier, etcetier.

Tuesday, November 13, 2007

Istoria recenta a unei statii

M-am scos: contributia mea la istoria filosofiei nu poate fi contestata. Datorita mie, Facultatea de Filosofie are, pentru prima oara, o statie de autobuz. Unii cu apa, altii cu apeironul, ceilalti cu transcendentalul sau Dasein-ul, eu, insa, am venit cu altceva: cu faptul de a fi schimbat denumirea unei statii RATB din Radio Kiss FM in Facultatea de Filozofie, trecind putin prin Facultatea de Psihologie. E mult? E putin?



Thursday, November 8, 2007

Ce autori as lua cu mine pe o insula (care, astfel, n-ar avea cum sa mai fie) pustie

Ioana imi spune ca vrea sa ne mutam la tara, dar si eu vreau asta, si glorii vor asta, si cronopii, si emanglonii, si Ek-Yolo, si Erwarta, si mesterul care creste lilieci intr-un acordeon napadit de vegetatie si amintiri, de amintiri care, poate, nici nu s-au nascut. De 5 ani traiesc cu o tara in cap. Uneori, tara asta, care este o tara in toata regula, urla la mine. Vrea lumina. N-am avut timp sa o scot la lumina, dar imi voi face. Ma gindesc ca, peste 20 de ani, s-ar putea intimpla sa primesc premiul Nobel pentru cea mai plina de viata explozie. Este vorba despre o explozie in carne si oase. Ioana are dreptate: in orasul asta galagios, exploziile au sanse minime sa se faca auzite. Sigur ne vom muta la tara. Exista in judetul Dambovita o insula care ne asteapta. Ne-am cumparat o insula de 1000 mp, e insula noastra. Pe insula asta vom lua cu noi multe carti, dar putini autori. Eu ma multumesc - intr-o ordine intimplatoare - cu Michaux, Cortazar, Char, Celan si Gellu Naum. Vor fi acolo si niste presocratici, de la ei poti sa inveti foarte bine cum se practica mirarea.

Wednesday, November 7, 2007

A despica firul in patru. De ce doar in patru? (text interzis oamenilor practici)

Am auzit de multe ori spunindu-se despre cutare ca este un om practic. Exista insa si oameni teoretici? Venind astazi spre casa (in ultima vreme merg foarte mult pe jos), m-am gindit la expresia asta: a despica firul in patru. Oamenii astia practici - zice Russell - sint inclinati sa se indoiasca ca "filosofia este cu ceva mai buna decit distinctiile inutile ce despica in mod superficial firul in patru". Imi si imaginez niste ateliere de despicat firul in patru, ai caror muncitori/mesteri sint numai filosofi unul si unul. Simte o doamna nevoia sa-si despice un fir in patru? De ce sa-si strice ea unghiile si neuronii? Se duce frumos la un atelier specializat si, in numai citeva minute, iese pe usa atelierului tinind in mina stinga firul ei minunat, despicat dupa ultimele metode ale epistemologiei de coafor. Si, totusi, de unde vine expresia a despica firul in patru? Cel mai adesea, expresia asta este folosita in mod peiorativ, fiind sinonima (oarecum) cu a bate apa in piua. Thales, de pilda, cel care a zis ca totul este apa, de ce nu a zis ca totul este par? Sau nu este vorba de firul de par? Cert este ca lui Thales i-a placut sa despice apa in patru, nu firul. Prin urmare, in loc de a despica apa in patru putem spune a bate firul despicat in patru in piua. 4 este departe, insa, de a fi un numar celebru. Nu are nici feminitatea lui 2, nici masculinitatea si misticismul lui 3, nici frivolitatea lui (a tine de) 6, nici intelepciunea lui 7, nici nebunia lui 9. Pitagoreicii desemnau justitia prin 4 (2x2), insa asta tot nu ne ajuta sa intelegem prea bine expresia a despica firul in patru. A despica firul in justitie nu suna rau, dar nici foarte bine. Sa zicem ca eu stiu raspunsul la aceasta problema, dar habar n-am daca raspunsul asta este adevarat sau fals. Practic, eu nu fac acum decit sa despic a despica firul in patru in patru. Ma intereseaza atit de putin ce or sa zica oamenii practici despre acest demers, incit imi torn un pahar de vin, imi aprind o tigara si imi continuu firul. Asadar, cei care fac filosofie sint adesea confundati, cum zicea si Russell, cu niste mesteri care lucreaza in atelierele de despicat firul in patru. Mai stim ca filosofia care vorbeste despre ea insasi se cheama metafizica. Mai stim ca metafizica este stiinta primelor ratiuni de a fi. A fi - fire - fir: lucrurile se leaga, mai ales in romaneste. Primele ratiuni de a fi sint in numar de patru, n-am sa intru in detalii, pentru ca deja am intrat in altele. Daca vrei sa-l intelegi pe a fi, trebuie, asadar, sa-l despici in patru (zice Aristotel). Daca vrei sa intelegi firul, trebuie sa-l despici tot in patru - cu asta sintem deja de acord, sper. In concluzie (nu vreau sa ma auto-plictisesc mai mult de-atit), de aia se despica firul in patru, si nu in doi sau cinci sau opt.
Omul practic lucreaza cu cifre, nu cu numere, cu zerouri, nu cu unitatea, asa ca nu are nici un motiv sa despice firul in patru.
Omul practic, fiind plin de certitudini, nu are nici o problema sa numere pina la 10,in germana, astfel: eins zwei drei vier fünf sex sieben yacht neun zehn.
Omul practic, daca totusi o face, despica firul in patru ori patru, si, asa, ajunge sa-si deschida (mult mai repede decit un filosof) o firma de peruci.

Monday, November 5, 2007

Propaganda divina

Cineva, un ascultator nelinistit, a intrat in direct, prin telefon, la Radio Guerrilla, pentru a ne acuza, pe mine si pe Mitos, ca-i facem propaganda lui Dumnezeu. Cum vine asta? Ce inseamna sa-i faci propaganda lui Dumnezeu?

Friday, November 2, 2007

Oh My Goat!

Pe mine, capra vecinului ma lasa rece. Vecinul poate sa faca si bors cu capra lui, daca asta doreste la prinz. Pe capra mea, care este capra vecinului vecinilor mei, o cheama Rubedo. Asa i-am zis, Rubedo, pentru ca are o barba purpurie, mai ceva ca parul Fetei cu Parul de Foc, si, mai ales, pentru ca intr-o seara am surprins-o facindu-mi varza (rosie, desigur) o bucata de lemn de cires, de forma unei pipe. Din acea seara, capra mea a intrat in ca(p)rantina. Are de citit citeva sute de pagini pe saptamina, ora de trezire a coborit cu citeva unitati si multe dintre placeri i-au fost preschimbate, la o casa de schimb salutar, in datorii. Capra vecinului vecinilor mei traieste acum in mijlocul unei incertitudini fertile. N-are voie sa mai intre in vorba cu nici unul dintre tapii izbavitori, fiindca ea insasi are de ispasit desfasurarea generata de acea varza cauzala. Apeiron, frate! Dar sa revenim! Capra vecinului vecinilor mei se crede, uneori, Dumnezeu, mizind, desigur, si pe aparenta omofonie bilingva Goat-Gott. Ied nu se trage din Eidos, nici macar ideea de ied, dar capra mea stie aceste lucruri, asa ca nu pot decit sa-i admir amabilitatea cu care, dimineata, capra vecinului vecinilor mei imi toarna cafeaua in ceasca, spunindu-mi, cu o dictie de care numai capra divina e in stare: "Insa, in ceea ce priveste faptele caprei vecinitatii, nici in aceasta dimineata nu e mare lucru de spus!".

Thursday, November 1, 2007

De ce prostia e mereu la moda?

Una dintre cele mai la moda imbecilizari colective este, pentru mine, corectitudinea politica. Problema este ca aceasta corectitudine politica ascunde multe - putin spus - incorectitudini penale. Conceptele de rahat ale dresajului postmodern imi soptesc insistent sa nu spun ca tiganii fura, violeaza si ucid prin Italia, caci rasa nu conteaza, ci trebuie sa formulez in asa fel, incit cei care maninca diverse finantari grase, pentru reabilitarea imaginii violului si crimei minoritare, sa se simta bine ca le-a iesit cosmetizarea si, astfel, si-au justificat finantarea. Dar poate ca eu nu vreau sa fiu dresat. Poate ca eu nu vreau sa practic corectitudinea politica. Daca 10 crime din 10 au fost facute numai si numai de tigani, eu nu vreau sa cosmetizez aceasta unanimitate. Nu vreau sa le zic romani acestor tigani, si nu pentru ca romanii ar fi maestri emeriti ai virtutii, nu pentru ca romanii ar avea implantate in creier ultimele cuceriri ale virtutii, ci pentru ca insasi realitatea este, in acest caz, rasista. Da, realitatea este foarte rasista. Cei care violeaza si ucid prin Italia sint tigani. Tigani de cetatenie romana. Eu n-am fost niciodata in Italia si poate ca as vrea sa merg. Pai, nene, daca nu pot sa merg in Italia doar pentru motivul ca niste romani de etnie rroma violeaza si ucid, eu, personal, dau dracului corectitudinea politica, pe care n-au decit sa o practice dresatii si finantatii lu' Peste.
(Sa presupunem ca romanii ar fi pentru englezi ceea ce sint acum tiganii din Italia pentru romani. Cit de corect politic la cap ar trebui sa fii sa condamni englezii, ca popor, pentru ca niste romani, cu pasaport britanic, violeaza si ucid aiurea? Cum ar fi sa nu se mai vorbeasca deloc engleza in Italia?)
Acum, ca femeia aia, Giovanna Reggiani, soţia unui ofiţer al Marinei Militare din Italia, a murit, as prefera sa fiu minoritar finlandez intr-o tara a tiganilor.