Tuesday, December 30, 2008

Ai grija unde iti tii respiratia!

Cind cineva doreste sa isi tina respiratia intr-un loc sigur, ferit de privirile indiscrete, se duce la el. El va avea grija ca respiratiile clientilor sa fie pastrate in cele mai bune conditii, in seifuri adinci si intunecate, unde nu ajunge nici o raza de lumina, unde oscilatiile de pe pietele internationale nu pot patrunde decit cu riscuri dintre cele mai mari. El, Pastratorul Respiratiilor, este unul dintre cei mai de incredere bancheri ai orasului nostru. Clientii au posibilitatea sa isi depuna respiratiile fie la vedere, fie la termen, si ei stiu ca nici in cele mai negre vise nu s-ar putea intimpla ca banca sa dea faliment si ei sa isi piarda, pentru totdeauna, respiratiile agonisite intr-o viata de om.

(povestioara asta, nu mai timpita decit altele, am scris-o astazi, in timp ce respiram)

Thursday, December 25, 2008

Daca doriti sa revedeti: La multi ani!

Cind ii urezi cuiva La multi ani! se cheama ca ii doresti sa traiasca ani multi, nu? (Scot din calcul varianta in care ii spui cuiva La multi ani! din complezenta, cum ar fi, de pilda, sefului.) Dar ce inseamna multi? Cred ca putem sa cadem de acord ca a trai mult inseamna a trai peste 80-90 de ani. Asadar, sa consideram ca a trai mult inseamna a trai, in medie, 85 de ani. Bun. Sa mergem mai departe. Deci, atunci cind ii spui cuiva La multi ani! inseamna ca ii doresti sa traiasca mult, in medie 85 de ani, dupa cum am stabilit, desi nu e o tragedie prea mare daca acea persoana traieste doar 84 de ani, 4 luni, 3 saptamini si 2 zile.
In preajma venirii unui nou an, adica de Revelion, oamenii isi ureaza La multi ani! - am stabilit deja ce inseamna asta. Insa, dupa nici un an, exceptie facind cei nascuti pe 31 decembrie, oamenii isi sarbatoresc ziua de nastere, ocazie cu care iar li se ureaza La multi ani!. Sa luam in considerare si faptul ca unii sarbatoresc si zilele onomastice (Vasile, Ion, Nicolae, Vasile etc), cind iar li se spune La multi ani!. Asadar, facind un calcul simplu, unui om i se ureaza, pe parcursul unei vieti de 85 de ani, sa traiasca: a) 14450 de ani, daca nu are nume de sfint; si b) 21675 de ani, daca este fericitul posesor al unui nume care se lasa cu petreceri onomastice. Oare nu e cam mult? :) Probabil ca da. Si, atentie, acest calcul are la baza un singur urator!

Ciudat este ca nici unui nou-nascut, in ziua cind vine pe lume, nu i se spune La multi ani!, desi aceea e singura zi de nastere a lui, celelalte, din anii urmatori, nu sint decit aniversari.

Tataia Constantin Pavel, tatal mamei, nu zicea niciodata La multi ani!, desi nu era nici profesor de logica, nici de semantica. Era fierar. Un fierar minunat. Tataia spunea atit: "Sa traim pina la anul!", ceea ce va doresc si voua, QED.

Monday, December 22, 2008

Sa vorbim frumos despre timp

Cind spui „nu am timp“, moartea devine, brusc, atenta. Spunind „nu am timp“, nu doar ca ii atragi mortii atentia asupra ta, dar iti mai si reafirmi, de cele mai multe ori fara ca macar sa iti dai seama, conditia jalnica. Acesta este si motivul pentru care am hotarit sa instituim cursurile de timpologie. Oamenii trebuie educati sa vorbeasca frumos despre timp si sa nu faca erori de exprimare in ceea ce priveste relatia lor cu timpul. Sa nu ne purtam si sa nu vorbim ca niste ginganii atemporale. Atita vreme cit mai avem timp, trebuie sa fim demni. Sa nu spunem niciodata „nu am timp“ si-atit. Sa spunem „nu am timp sa“, adica sa relativizam eroarea din cuvinte, adugindu-i o referinta, care nu poate fi decit jalnica, si ea, exact ca si noi. Doar mortii au dreptul sa spuna „nu am timp“, desi e putin probabil ca ei vor face asta. Mortii nu sint timpiti, sa va intre bine in cap asta. Gata, ne vedem saptamina viitoare, cind vom discuta despre asemanarile dintre a fi muritor si a fi bautor.

Friday, December 19, 2008

Buletin de afaceri psihedelice

Pentru a satisface cit mai bine cererea crescinda de micro-buze, Centrul de Management Estetic „Karl Marx“ a investit 300 de milioane de dolari canadieni in perfectionarea transplantului de gura de la soareci la oameni.

Thursday, December 18, 2008

Dumnezeu nu este melc, deocamdata

Intr-o seara oarecare de toamna, melcul Wilhelm si-a imaginat ca este Dumnezeu, si imediat s-a apucat de treaba. A doua zi, dis-de-dimineata, a incercat sa faca cerul si pamintul. Nu i-a iesit nimic. A treia zi, melcul Wilhelm si-a zis raspicat ca e vremea sa fie o intindere care sa desparta apele, dar intinderea, care nici macar nu exista, se incapatina sa nu desparta nici apele, nici altceva. In zilele urmatoare, melcul Wilhelm a zis multe lucruri si nimic din ceea ce zicea nu se intimpla. In a saptea zi, melcul Wilhelm si-a privit propria lucrare si a inceput sa plinga:
– Eu am facut tot posibilul. Eu am incercat tot ce se putea incerca. Am zis toate lucrurile care se spun in astfel de situatii. Stiu ca nu sint Dumnezeu, stiu ca, uneori, ma las mult prea usor prada acestor revelatii de rahat. Sint doar un melc, ce naiba, mai mult chiar nu puteam sa fac…


(fotografia de la Emel, melcsi frumos!)

Wednesday, December 17, 2008

Un ceas viu, cu o limba lunga si despicata

Era un barbat cit se poate de obisnuit, atit doar ca avea o limba foarte lunga si despicata. Fara nici o dificultate putea sa isi atinga fruntea cu unul dintre virfurile limbii, in timp ce cu celalalt isi mingiia obrazul drept sau sting, dupa cum voia. Fatza ii era perfect rotunda. Expozitia de Obiecte Vii de la Bucuresti (din 3 septembrie 2313) nu se putea dispensa sub nici un alt chip de prezenta acestui ceasornic viu. Cu cifra 12 pictata pe frunte, cu cifra 6 pe barbie, cu 9 pe obrazul sting si 3 pe obrazul drept, barbatul-cit-se-poate-de-obisnuit a facut senzatie aratind ora exacta cu limba lui lunga si despicata, prelingindu-i-se pe fatza rotunda si incifrata.

Tuesday, December 16, 2008

Copiii sint niste criminali

Sa fotografiezi copii poate fi o indeletnicire pe cit de placuta, pe atit de periculoasa. In urma cu treizeci de ani, unchiul meu se afla la Copenhaga, fotografia copii in Tivoli Gardens. Unul dintre ei avea sa devina cel mai singeros criminal in serie din Europa. A ucis douazeci si unu de fotografi, unchiul meu a fost ultima lui victima.

Monday, December 15, 2008

Legile Ospitalitatii Termodinamice

Legile rescrise ale ospitalitatii ne obliga sa avem o atitudine plina de consideratie fata de darurile pe care se intimpla uneori sa le primim de la musafirii nostri ocazionali. Daca cineva ne ofera, de exemplu, un poem personal intr-o limba necunoscuta, Legea Intii a Ospitalitatii Termodinamice ne obliga sa traducem de-ndata poemul musafirului in limba noastra materna, respectind intru totul regulile retroversiunii ireale. In clipa cind traducerea imaginara a poemului este incheiata, intra in joc A Doua Lege a Ospitalitatii Termodinamice, care spune ca musafirul are tot dreptul: 1) sa-i daruiasca gazdei un buchet de insecte multicolore; 2) sa-si paraseasca gazda fara nici un regret; 3) sa se refugieze in cea mai mare graba pe un aisberg cu gust de migdale.

Saturday, December 13, 2008

Venele noastre ramin deschise pina la ultimul client

E mult timp in paharele noastre adinci
bem din ele ca si cum am bea din ceasurile esuate pe fundul oceanului
bem din paharele noastre adinci si timpul ni se urca la cap
Prin venele noastre deschise inoata secunde straine de un galben aproape oblic
si secundele se incheaga intr-un urlet lichid si limpede ca un cerc incaruntit
si urletul ne strapunge creierul cu viteza luminii poate chiar mai rau
De zile in sir noi stam aici si bem din paharele astea mai adinci decit marea
ne imbatam cu timp
si traim cu sase ore inaintea noastra

Thursday, December 11, 2008

Trandafir Stefan are un computer nou

Afacerea Dati un ban pentru Trandafir Stefan a fost incheiata cu succes. Banii strinsi (1275 lei) au ajuns in bune conditiuni la prietenul nostru din Craiova (conform facsimilului). Ieri, domnul Trandafir mi-a confirmat ca si-a cumparat un computer nou, marca LG, plus un monitor, tot nou si tot LG. (Unde-i LG, nu-i tocmeala!) Asadar, le multumesc inca o data celor care au avut incredere ca nu fug cu banii lui Trandafir din tara. Reverente!

Wednesday, December 10, 2008

Orgasmul a venit dupa 363 de ani

Klimt si-a facut datoria fata de femei, iar Danae este doar una dintre dovezi. In timp ce iobagii din Romania isi incepeau celebra rascoala din 1907, Klimt incepea sa aseze pe pinza extazul de aur al Danaei, dind o noua dimensiune orgasmului feminin. Isi va incheia tabloul in 1908. Insa ce facea Danae cu 363 de ani in urma? Se lasa pictata de catre Titian, dar cum? In timp ce era fecundata de un Jupiter metamorfozat intr-o ploaie de aur.


Monday, December 8, 2008

De ce a luat bataie Oscar De La Hoya


A nu se intelege ca Oscar a luat bataie de la Hoya. Nu. De La Hoya a luat bataie de la Manny Pacquiao, intr-o lupta senzationala, pe care, din fericire, Pro TV a transmis-o in direct, duminica dimineata. A meritat sa ma trezesc la 4.
De La Hoya a luat bataie dintr-un motiv foarte simplu: Pacquiao a fost mult mai bun. David Diaz, pe care "Pacman" pur si simplu l-a executat la inceputul acestui an, ii spunea antrenorului, intr-una din pauzele meciului: "He's just too fast, he's just too fast!". Diaz vorbea despre Pacquiao, desigur.
De La Hoya nu doar ca a luat bataie, dar a facut-o intr-un fel care, pe unii, probabil ca i-a intristat. De La Hoya a fost umbra celui care pierdea greu, la puncte, in fata lui Floyd Mayweather: total iesit din forma, lipsit de reactie, Golden Boy, cum i se mai zice, a fost o prada sigura pentru filipinezul Pacquiao.
De La Hoya vazuse meciurile extraordinare pe care Pacquiao le facuse in fata altor mexicani. De pe urma lor, Pacquiao si-a atras porecla de MexiCutioner. Pe Antonio Barrera l-a batut de doua ori, la distanta de citiva ani. Pe Juan Manuel Marquez l-a trimis la podea de trei ori inca din prima runda (meciul s-a echilibrat apoi, iar "Pacman" a cistigat la puncte). Pe Eric Morales l-a batut rau in doua rinduri, dupa ce fusese invins in primul meci. David Diaz n-a avut nici o sansa in fata filipinezului. Imi amintesc citeva prim-planuri cu De La Hoya de la aceste meciuri: parea usor speriat de ceea ce se intimpla in ring. Duminica i-a venit si lui rindul sa se alature grupului de mexicani pe care Pacquiao i-a invins.
La sfirsitul meciului de duminica, De La Hoya a declarat ca a facut citeva greseli, de care adversarul a profitat. Gresit. Oscar De La Hoya (care este, se pare, cel mai bogat boxer din lume) nu a facut decit o singura greseala: aceea de a urca in ring cu Manny Pacquiao, cind locul lui era, de fapt, pe un yacht.

Monday, December 1, 2008

Unii poeti ajung premii de poezie

Exista oarece alchimie in acest mecanism de preschimbare a poetilor si-a poeziei lor in premii pentru poezia altor poeti. Miercuri, 3 decembrie, ora 17,00, la Libraria Carturesti (str. Arthur Verona), un poet foarte special va primi "Premiul Gellu Naum pentru expresie poetica", instituit, incepind cu acest an, de catre Fundatia Gellu Naum. Prin acest premiu anual, in valoare de 1.000 de euro, Fundatia Gellu Naum isi propune sa atraga atentia asupra unor fapte de natura poetica, purtind, in substanta lor, semnele unui ecou durabil.
In acelasi timp si loc, va fi lansat si volumul 2 al Athanor. Caietele Fundatiei Gellu Naum.
Ne vedem atunci si acolo.

Saturday, November 29, 2008

Asia vazuta din avion

Oricit de lung ar fi zborul, nu pot sa dorm in avion. Ma simt obligat, intr-un fel, sa veghez la buna functionare a motoarelor. Intre Hong Kong si Amsterdam, vreme de 11 ore si jumatate, n-am facut decit sa ma uit pe geam, fotografiind muntii, cerul, norii si alte vietati care imi alimentau ceea ce aducea, oarecum, a extaz. Am baut, desigur, si doua sticle mici de vin, am scris citeva rinduri, ce naiba sa faci atita amar de ore, fara tigari, fara cuvinte, suspendat, aiurea, deasupra pamintului, cu un chinez alaturi care isi sugea incontinuu dintii!?





Wednesday, November 26, 2008

In urma cu 10 ani, spionam amantii din Iasi

Iulian Tanase este singurul detectiv particular din oras. Chiar daca multi cred ca detectivii particulari sint oameni a caror viata oscileaza intre pericol si mister, viata lor nu se aseamana deloc cu cel din filmele sau romanele politiste. Singura lor satisfactie este sa ia ghemul incilcit al faptelor si sa-i dea de cap.

Agentiile de investigatii particulare sint privite de unii ca ultima sansa de rezolvare a unei probleme. Iulian se ocupa de disparitii de persoane, divorturi, partaje, furturi, prejudicii. Cele mai dese cazuri sint legate de disparitii sau legaturi extraconjugale. Cam toate anchetele confirma banuielile clientilor, mai ales atunci cind este vorba de adulter. De multe ori el trebuie sa se catere in copaci sau sa "doarma" prin boscheti pentru a reusi sa realizeze o fotografie compromitatoare a sotiei care isi inseala barbatul sau, dupa caz, a sotului. Cel care a l-a angajat va putea folosi apoi in instanta proba infidelitatii partnerului.

"Cel care urmeaza aceasta cale trebuie sa aiba cunostinte solide de drept. Fiecare caz are o latura juridica pe care trebuie sa stii sa o interpretezi corect. Secretul meseriei de detectiv particular este sa nu dezvalui niciodata identitatea clientilor tai sau cazurile ce ti-au fost incredintate spre rezolvare" - spune Iulian.

Clientii fac parte in special din crema societatii. Situatia este impusa de tarifele pe care le practica. Serviciile lui costa, insa nu ne spune cit.

Oamenii ca Iulian Tanase nu se lauda niciodata cu ceea ce fac sau cu ceea ce stiu.

Biroul lui se afla intr-o cladire veche, cu trepte care scirtiie la fiecare pas. A suspans, parca.



Courtesy Ziarul de Iasi. Textul integral, aici

Ce carti ati daruit? Ce carti ati darui? Ce carti ati primit?

Am senzatia ca m-a provocat prietenul Urmuzz la o leapsa, nu direct, dar nici indirect nu e rau.

Am daruit:
- multe carti de Gellu Naum, dar mai ales Zenobia;
- Harms, Mi se spune capucin;
- Borges despre Borges;
- Isabel Allende, Povestirile Evei Luna (cu ani in urma);
- Nabokov, Lolita;
- majoritatea exemplarelor a ceea ce am scris & publicat;

Am primit:
- multe carti de Gellu Naum (de la doamna Lygia N.);
- cartile scrise de prieteni si cunoscuti;
- un album frumos Victor Brauner (de la Cristina);
- citeva albume/cataloage Henri Michaux (de la Valentina);
- un Robert Frost (de la Octavian);
- o carte de jocuri suprarealiste (de la Sasha);
- Breton, Le cadavre exquis, son exaltation (recent, de la Dan);
- etcetera, etcetera.

Tuesday, November 25, 2008

Arde banii si danseaza!

Dupa ce, in urma cu mai bine de o luna, Surrealist London Action Group publicase manifestul Focul contagios, privitor la criza economica mondiala, pe 15 noiembrie a venit rindul camarazilor spanioli de a demonstra impotriva Cumbre de Washington si a falsei crize mondiale. Patruzeci de persoane, convocate de Grupul Suprarealist din Madrid, au ars 400 de euro, ca semn al incendiului asteptat ce va veni sa purifice lumea.


Sunday, November 23, 2008

23 noiembrie 1923

Exista oameni care, oricit de convingator s-ar sinucide, nu reusesc sa moara, si bravo lor. Uneori, o pilnie este mai tare decit glontul, Stamate stie foarte bine asta, la fel si Fuchs, care nu o data a spus tare si despicat ca gloantele nu au ureche muzicala, nici macar post mortem.
Acum citiva ani, ma intorceam de la munte, eram la volan, in dreapta mea, prietenul Dan Stanciu. Apropiindu-ne, pe Kiselef, de Piata Victoriei, Dan imi zice ca, uite, aici, pe stinga, e locul unde s-a sinucis Urmuz, stiam, desigur, asa ca am frinat, mai ales ca semaforul avea un ochi rosu. In fata noastra, o masina, al carei numar era B 23 URM.
Te salut, draga Urmuz!

Friday, November 21, 2008

Romania: ce cuvint minunat!

Azi-noapte am revenit in Bucuresti. Prin urmare, pot spune ca sint in viata, chit ca ma lupt nitel cu indiferenta de fus orar.
Revin cu poze semi-superbe si povesti de adormit copiii care s-ar putea naste in orice clipa.

Si, da, Asia vazuta din avion este un spectacol incredibil:

Friday, November 7, 2008

Am revenit imediat

Zilele astea puteti sa fiti siguri ca limba romana s-a auzit foarte clar in Hong Kong. In seara asta (noi traim aici cu sase ore inainte), am avut ultima lectura in public in HK, in romana si in engleza. Miercuri, am avut o alta lectura, in Fringe Club, si, de asemenea, toti visiting writers a trebuit sa citim obligatoriu in limbile materne (noua la numar), plus in engleza. Limba romana a avut succes de fiecare data. Chiar daca nu intelegeau nimic, oamenii au ascultat cu mare atentie (auzeam linistea din sala), si nu stiu daca din cauza vocii mele care cind tuna, cind fulgera, sau doar pentru ca romana chiar este o limba frumoasa. Poate ca din ambele cauze.
Am fost destul de ocupat, de aia nu am mai scris pe blog (de altfel, nu am nici un contract cu blogul, colaboram si noi cind putem).
Duminica voi da o fuga pina in Macau, unde, mi-a povestit un austric, vecin de hotel, ca este un loc total dement, iar miercuri voi pleca pentru cinci zile in China.
Din pacate, conexiunea la net pe care o am aici este mizerabila, acesta e motivul pentru care n-am mai pus fotografii pe blog, desi am facut sute si sute.
A, inca o informatie: miercuri, in HK, lumea a sarbatorit foarte vocal alegerea lui Obama. In Fringe Club a fost o mega-petrecere dupa lectura noastra. N-am stat la petrecere. Daca Obama ar fi fost ales presedinte al Romaniei, poate ca stateam.

Thursday, November 6, 2008

Revin imediat*

Voiam sa scriu ceva aici, dar tocmai ce mi-am dat seama ca nu am timp chiar in clipa asta, asa ca revin.

*Imediat e un termen relativ, nu va bazati prea mult pe el.

Saturday, November 1, 2008

Ce faci cind iti vine sa rizi si nu se cade sa rizi?

Exista doua persoane in grupul de centralesteuropeni care au un accent englezesc oribil. Engleza uneia dintre aceste persoane, altfel foarte dragute, are un efect devastator asupra mea. Aseara, la un seminar, am facut mari eforturi sa nu izbucnesc intr-un ris cumplit. Am tras aer in piept, mi-am dus mina la gura, mi-am muscat dintii (pentru asta iti trebuie antrenament), incercind sa-mi mut atentia de la vocea aceea care continua sa vorbeasca. Seara tirziu, la o sueta cu centralesteuropenii, n-am mai rezistat. Doamna cu Accentul se apucase sa-mi povesteasca nu mai stiu ce si, desi nu era nimic amuzant in ceea ce spunea, am izbucnit intr-un ris ingrozitor, am ris cu lacrimi, Doamna cu Accentul se uita la mine si nu intelegea, imi ceream scuze, plingeam si rideam, exact ca in celebrul videoclip de mai jos, trebuie sa-l (re)vedeti ca sa intelegeti cit de complicat este sa rizi si sa nu ai nici o scuza pentrua asta.

Thursday, October 30, 2008

De la Raymond Smullyan la Cris Tang


Aseara am cunoscut un magician. Mult mai tinar decit Smullyan, dar facea cam aceleasi lucruri (mai putin matematica, filosofie, logica si pian). Dupa ce mi-a facut citeva figuri cu cartile de joc si cu bilele de burete, i-am zis, da, e foarte ok, dar trebuie sa ma inveti si pe mine lucrurile astea. Mi-a promis ca o sa-mi dea citeva lectii. E clar: cind o sa fiu mare, o sa ma fac magician.

Wednesday, October 29, 2008

Cit cistiga un profesor in Hong Kong?

Un asistent universitar cistiga aici 40.000 HKD pe luna, ceea ce inseamna mai mult de 5000 USD. Este un salariu foarte mare, avind in vedere ca viata este aici destul de ieftina (exceptind casele, care sint la fel de scumpe ca in Romania). In restaurantele din campus poti avea un prinz foarte ok cu 20 HKD, mai putin de 3 USD. Si acum il rog pe domnul decan al Facultatii de Filosofie din Bucuresti sa se tina bine: profesorul Chung Ling, decanul Facultatii de Arte din HKP University, cistiga 100.000 HKD pe luna (aproape 13.000 USD). N-ai cum sa nu fii bun la banii astia.

Monday, October 27, 2008

Mou mat dak bit


In cantoneza, expresia de mai sus inseamna "nimic special", adica un fel de "ma ma dei", care se situeaza la polul opus al expresiei "Hou hou" (foarte bine).
Astazi am avut primul curs (de 3 ore) de cantoneza (un dialect al chinezei) si am ris apreciabil de placut, pentru ca nu e chiar de colo sa vezi sapte oameni aparent seriosi fredonind o limba foarte straina, plina de tonuri si de toane, care, pentru ei, va ramine la fel de necunoscuta, orice s-ar intimpla.
M goi pentru atentie.

Saturday, October 25, 2008

Depresia se trateaza cu umor

Cind ajungi intr-un loc indepartat, unde esti nevoit sa schimbi fusul orar, limba, mincarea, clima, banii, obiceiul de a fuma unde poftesti si asa mai departe, depresia iti faci de-ndata cu ochiul, cu ochii, cu toti ochii ei din dotare, si, pentru a ramine teafar, n-ai decit sa o diluezi cu intimplarile marunte care se petrec in preajma ta. Este suficient sa auzi pe cineva, intr-un restaurant, ragaind spontan, expresiv si senin, ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic altceva; este suficient sa vezi un barbat, mai degraba scund si uritel, fluierind dupa o fata pe strada, o fata care facuse imprudenta sa-si arate picioarele cu care mergea in treaba ei, si e putin probabil ca acel fluierat diafan, ca un clinchet de clopot fara limba, sa nu o fi amuzat si pe ea; este de-ajuns sa vezi si sa auzi un chinez vorbind la hands free – ce spectacol!; este mai mult decit suficient ca, dupa toate aceste marunte intimplari ale vietii de seara in Hong Kong, sa urci pina la etajul 9 cu un lift plin de japoneze in kimono, care, atunci cind iesi, iti spun, toate deodata, pe voci dintre cele mai delicate, un sincer “Babaaai!”; intimplarile astea sint tot atitea arme indreptate inspre timplele depresiei.


(Tian Tan Buddha, in Lantau, unde am fost ieri)

Thursday, October 23, 2008

Nurse si se duse


Dupa o supa de flori si alte lucruri de neinteles pe care s-a intimplat sa le maninci, cum ar fi ratza, peste, vita, orez, ierburi, sosuri si alte animale care cresc pe linga gura omului, tot ce iti doresti este sa vulgarizezi putin, inecind acele gusturi semi-superbe cu un tsunami mic de coca-cola si cu fumul a doua tigari trase una dupa alta. Si cum stateam eu asa si fumam, mi-am dat seama ca se intimpla lucruri ciudate prin apropiere. Un suvoi de asistente medicale imbracate intr-un roz diluat se revarsa in strada, urcind scarile dinspre un subsol bogat in resurse umane naturale. Probabil ca, atunci cind te astepti mai putin, pamintul se deschide si din ele tisnesc la suprafata diverse fiinte care seamana cu asistentele medicale.

Wednesday, October 22, 2008

Prima zi in Hong Kong

Am ajuns azi-dimineata. Este foarte cald in Hong Kong (25-30 de grade), iar umiditatea din aer te face sa te simti ca intr-o sauna uriasa. Pe linga asta, mai este o problema: nu se fumeaza decit pe strada, iar pe strada nu prea iti vine sa fumezi, pentru ca e ca si cum ti-ai aprinde o tigara in sauna (aceeasi). Deja sint ingrijorat: am inceput sa fumez foarte putin, si asta numai atunci cind nu fumez deloc.

Voi reveni cu impresii, pentru ca nu poti sa ajungi intr-o alta lume fara sa te lasi asaltat de impresii.

Saturday, October 18, 2008

Disparitii si alte aparitii

Am disparut putin din peisaj din motive de agitatie interioara si exterioara, deopotriva. Am facut un pas in spatele meu, exact ca intr-un poem al unui poet, sau invers, pentru diverse pregatiri. Marti dimineata ma voi urca intr-un fluture metalic, care ma va duce fix in Amsterdam, unde voi sta citeva ore, timp suficient pentru a vedea care mai e situatia prin coffee shop-uri. Din Amsterdam voi pleca catre Hong Kong, unde voi ajunge miercuri dimineata (ora locala). Am sa incerc sa tin un jurnal pe blog (eventual si in Catavencu) din HK si China. Pina atunci, pun aici un poem pe care l-am descoperit adineauri ratacind aiurea prin computer:

In ziua aceea imi voi aminti
de caii (aceia) care zvirleau din orbite pe un cimp magnetic inflorit
de femeia (aceea) cu nume de barbat si ochi de pisica
de cercul (acela) inscris intr-un latrat
de sentimentele (acelea) care noaptea legitimau necunoscutii pe strada
de focul (acela) care ziua se ascundea sub apa
de ziua (aceea) cind umpleam pagini intregi cu inversuri frumoase

In ziua aceea neaparat imi voi aminti
ca niciodata orbii (aceia) nu isi vor vedea moartea cu ochii

Wednesday, October 15, 2008

Am vazut un magician in carne si oase

La cererea spectatorilor, reprezentati stralucit de Urmuz, pun aici varianta completa a reportajului aparut, intr-o forma mult scurtata, in Catavencu de astazi. Enjoy (or not)!

Stand up philosophy

Saptamina trecuta, profesorul american Raymond Smullyan a tinut o conferinta la Facultatea de Filosofie din Bucuresti, si imi vine sa imi dau patruzeci de mii de pumni in cap ca nu am ajuns la aceasta conferinta. Daca Raymond Smullyan n-ar fi fost altceva decit un logician si un filozof extraordinar, asa cum si este, probabil ca n-as fi avut motive sa-mi bat capul cu atitea zeci de mii de pumni, insa profesorul Smullyan este mult mai mult decit atit: este matematician, logician, filozof, muzician si magician. Va imaginati un matematician-logician, al carui spatiu de manevra este mai degraba unul arid, facind numere de magie in fata auditoriului? Colegii si prietenii care au asistat la prelegere mi-au povestit ca Raymond Smullyan a facut si stand up philosophy si stand up wizardry.



De ce exista mai degraba o esarfa rosie decit nimic?

Joia trecuta, am ajuns la facultate putin inainte de ora 14. Pina sa intru la un seminar, m-am conversat, la o tigara, cu niste colegi: aveau fetele transfigurate, umbrele unui extaz proaspat li se putea citi pe chip. Motivul? Tocmai asistasera la prelegerea lui Raymond Smullyan. In timp ce imi relatau despre minunile pe care profesorul american le spusese sau le facuse in timpul conferintei, o colega imi atrage atentia asupra unui batrin cu parul alb si lung, mai degraba inalt si uimitor de vertical pentru cei aproape 90 de ani, oarecum invizibili, pe care ii are. „El e!“, imi sopteste cineva. Fara sa stea prea mult pe ginduri, colega mea, foarte emotionata, se duce la Smullyan, ii spune ceva, profesorul ii zimbeste si scoate din buzunar doua bucati de burete, de culoare rosie, cam de marimea unui ou de gaina. Am urmarit tot acest spectacol de la un metru distanta. Am vazut cu ochii mei cum magicianul Smullyan i-a pus colegei intr-o mina un singur burete, am vazut cum ea stringe buretele in pumn si, cind desface pumnul, avea doi bureti, nu unul. Tot cu ochii mei am vazut cum magicianul ii asaza in aceeasi palma un acelasi alt burete, cum ea din nou il tine strins si, desfacind pumnul, in locul buretelui avea o esarfa rosie. Cei care nu cred in asemenea „prostii“ vor spune ca, da, astea-s iluzii optice, nene, insa nu este, oare, uimitor ca nu-stiu-citi oameni, care se indeletnicesc indeobste cu „iluziile“ ratiunii, sa aiba toti, in acelasi timp, o aceeasi iluzie optica?!

Ce-am vazut am vazut. Dar ce-am pierdut?

Impresionat de aceasta stranie intilnire, am ajuns acasa cu sentimentul ca, pe de o parte, am cistigat ceva, iar, pe de alta, ca am pierdut altceva – ceva mai mult. L-am cautat pe Raymond Smullyan pe Internet, si l-am gasit repede. Inainte de a obtine o licenta in stiinte la Chicago si un doctorat in filozofie la Princeton, Smullyan s-a ocupat cu magia. A scris o carte despre teoremele incompletitudinii ale lui Gödel (Gödel a fost bun prieten cu Einstein). A scris multe carti de matematica recreativa si logica recreativa. A inventat o serie de jocuri logice sub denumirea de „Transylvania puzzles“. Inspectorul Craig este un personaj care apare in multe din puzzle-urile lui Smullyan si rezolva enigmele unor crime cu ajutorul matematicii. A predat la Indiana University. In plus, Smullyan este un pianist minunat (il puteti vedea pe youtube, cintind Bach). Dupa ce afli toate aceste lucruri, si multe altele, nu-i asa ca iti vine sa-ti dai, totusi, niste pumni in cap? Cum sa ratezi un asemenea personaj?

O combinatie intre Dalai Lama, Einstein si Dan Puric

Vineri seara, s-a intimplat sa-l cunosc, la o masa cu niste prieteni, pe Sorin Costreie, lector la Facultatea de Filosofie, de care stiam fara sa-l stiu. Inainte sa ma dezmeticesc cine este, l-am auzit povestindu-le convivilor despre prelegerea lui Smullyan, la care asistase. L-am rugat, special pentru Catavencu, sa-mi spuna citeva impresii personale, iata-le: „Stiam de profesorul Smullyan ca este logician si filozof de renume, ca este si un pianist si un magician cunoscut, dar nu stiam ca este atit de magician, incit sa vrajeasca instantaneu o sala intreaga, asa incit sa poata face sa dispara totul in jurul tau (pereti, zgomote, mirosuri, ginduri, griji, ma rog, tot cotidianul…) si, pentru mai bine de o ora, sa te prinda cu umor si ingeniozitate in plasa gindirii sale, o gindire extrem de zglobie, vie si articulata. De obicei ne crispam cind trebuie sa dezlegam probleme de logica; cu Smullyan te amuzi copios si riguros. Esti in cel mai pur spatiu academic, simtindu-te insa ca la gradinita. Imaginati-va o combinatie intre Dalai Lama, Einstein si Dan Puric. E magie curata!!“. L-am rugat si pe Laurentiu Gheorghe (Lali, pentru prieteni), asistent universitar la Filosofie, sa imi spuna doua vorbe despre cum i s-a parut Raymond Smullyan: „Una dintre cele mai fascinante conferinte la care am asistat. Profesorul Smullyan a reusit sa transforme domeniul aparent al logicii intr-o prelegere care a smuls ropote de aplauze. Profesorul Smullyan face parte dintr-o categorie rara de oameni cu harul de a putea explica cele mai dificile lucruri ca si cind ar fi simple si la indemina tuturor. Ne-a oferit un exemplu despre ce inseamna a face cercetare logica la cel mai inalt nivel intelectual si, in acelasi timp, ce inseamna sa faci un show veritabil, care reuseste sa tina in priza o sala intreaga pornind de la unul dintre cele mai dificile domenii ale logicii filosofice“. Acestea fiind zise, gata, am incheiat. Ma duc sa-mi dau in cap pumnii promisi.

Monday, October 13, 2008

Lista lui Trandafir (update)

Am trecut astazi pe la banca, soldul este de 782.55 lei. Plus 550, numerar. Total: 1332.55.

– Grigore 70+70
– Bogdan 50
– Doina 100
– Aurel 60
– Mihai-Radu 18
– Urmuz 100
– Radu-Alexandru 50
– Bianca 49
– Alexandra 240
– Pavel 265
– Ramona 50
– Vasi 50
– Cristian Marius 50
– Bogdan V. 100

(Daca lipseste cineva de pe lista, il/o rog sa-mi spuna. Momentan, nu am decit extrasul din ultimele zile, asa ca e posibil sa fi sarit pe cineva, din greseala.)

E bine sa iti intilnesti fostii prieteni in vis

Duminica seara (intre timp s-a facut noapte), pe la 7 fara un sfert, am adormit mai ceva ca la sfirsitul lumii. M-am trezit cu noroc, fara ceas, pe la 8, asa ca am ajuns la timp la radio. In scurta repriza de somn, l-am visat pe Razvan. Exarhu. Nu mai stiu despre ce se facea ca e, dar stiu ca l-am visat. In seara asta, am dat o fuga la el pe blog, sa vad daca nu cumva l-am visat cu vreun alt motiv decit acela ca, odata, eram buni prieteni. Si gasesc la el pe blog o chestie foarte simpatica: cineva cautase pe net, citeva zile la rind, "Razvan in chineza". Bun, si ce-i cu asta? Pai, e. Peste o saptamina, sa zic, voi pleca, pentru o luna, in Hong Kong si China. Pentru ca mi se vor traduce citeva poeme in chineza, nu se putea sa nu mi se traduca si numele. Si "Iulian Tanase" in chineza arata cam asa:

Saturday, October 11, 2008

Un felinozof si un magician


Acum ca Heraclit doarme dus in bratele mele, pot sa spun, incet, sa nu il trezesc, ca este un felinozof foarte serios. In plus, ar mai trebui sa amintesc ca joi am vazut un magician in carne si oase, care m-a impresionat teribil. Nu spun deocamdata despre cine e vorba. Nu, nu e Coelho.

Wednesday, October 8, 2008

Vi-l prezint pe Heraclit

Heraclit doarme mult. Doarme atit de mult, de parca alt motiv sa apara pe lume n-ar fi avut. Uneori se mai hirjoneste cu soricelul Matache, insa, totusi, ocupatia lui de baza este somnul. Intr-un fel, Heraclit seamana cu Pisica Halucinogena: este foarte zen si tace in foarte multe feluri. Insa cel mai mult ii place sa taca dormind. De simbata, Heraclit este cel mai tinar membru al familiei. In fiecare zi el ne preda linistea. Raspunsurile lui la intrebarile pe care nimeni nu i le pune sint mereu surprinzatoare.

Monday, October 6, 2008

Lista lui Trandafir

Doamnelor, domnisoarelor, domnilor, aproape ca am invins, desi ar mai fi un pic de luptat & decontat pina la victoria finala.
Operatiunea "Dati un ban pentru computerul lui Trandafir Stefan!" a strins, deocamdata, urmatoarele sufragii:

– Grigore 70
– Bogdan 50
– Doina 100
– Aurel 60
– Mihai-Radu 18
– Probabil Urmuz 100
– Radu-Alexandru 50
– Bianca 49
– Alexandra 240
– Pavel 265
– Ramona 50

Total: 1062

Le multumesc, in egala masura, tuturor celor care sint pe lista, dar si celor care nu sint si, poate, vor fi. Contul va mai ramine deschis o saptamina.
Reverenta!

Friday, October 3, 2008

FuXatul este chiar singura ta placere?


Daca tot am observat ca este la moda campania anti-fumat, am zis ca n-ar fi rau sa facem o campanie anti-furat. Asa ca haideti sa ne aprindem o tigara si sa ne gindim ce s-ar mai putea face.

Apropo de furat: poza a fost preluata de pe site-ul ziarului Gandul.

Thursday, October 2, 2008

Facem si noi un gest frumos? (II)

Timid, dar sigur, campania "Dati un ban pentru Trandafir Stefan" incepe sa dea roade. Luni, la o saptamina de la deschiderea contului, voi publica rezultatele intermediare. Sint sanse reale ca Domnul Trandafir sa ne salute, in curind, de la computerul sau personal.

Altfel, daca doriti sa revedeti, iata:

Monday, September 29, 2008

29 septembrie. Dupa 7 ani.

Astazi se implinesc 7 ani de cind Gellu Naum a plecat sa se intilneasca cu ai lui (Heraclit, Pitagora, Empedocle, Abelard, Milarepa, Brauner etc). Intre timp, la locul stabilit a ajuns si Lygia. Ca bibliografie optionala recomand Apararea lui Socrate.

Pina vom ajunge si noi pe partea cealalta, unde nu exista nici intristare, nici participiu, nici supin, n-ar fi rau sa citim poemul de mai jos:

DIVANUL

Desfigurati de tehnica brutala a exemplului
cind intilnim logodnica aceea persistenta
luam o scara ne urcam pe umerii ei ne cuibarim acolo pe divan
si meditam la fel de fel

tu ne cam tremura glasul gindindu-ne la ea
in noi e strania clatinare a unei ape stravechi
stam pe divan cu palmele pe ochi cu nestiinta pe gura
si ascultam ecourile ei incontrolabile
tu sa vezi ce adinca e apa ajunge pina la cer
vreau sa spun ca ea ne sopteste ceva
si noi amutim prin comunicare

Gellu Naum

Friday, September 26, 2008

Facem si noi un gest frumos? (Update)


Exista multe persoane care se amuza ascultindu-l duminica seara, la Radio Guerrilla, pe Trandafir Stefan din Craiova, caruia eu ii spun Domnul Trandafir. Aceste rinduri, pe care le scriu aici, nu li se adreseaza insa numai fanilor lui Trandafir, ci oricui vrea sa puna umarul la o fapta frumoasa, fireasca si dezinteresata. La un moment dat, Domnul Trandafir mi-a trimis un sms in care imi zicea ca, daca ar avea un computer, ar putea obtine pentru Romania un premiu Nobel. N-am inteles despre ce fel de Nobel ar fi vorba, insa cred, totusi, ca Domnul Trandafir se referea la cel pentru medicina. Faptul ca uneori aude voci si ca, desi are doar 33 de ani, este pensionar pe caz de schizofrenie (lucruri pe care mi le-a marturisit si personal, si la radio, in direct), nu inseamna ca Domnul Trandafir nu este un tip inteligent. Este foarte inteligent si mai are si umor. Plus ca, regulat, bea Fanta, maninca brinza si mediteaza la activitatea creierului. Si acum pun punctul pe i: ma gindeam ca ar fi frumos sa facem o cheta sa-i cumparam lui Trandafir un computer. O suma mica pentru noi, un pas mare (si un praz si mai mare) pentru Domnul Trandafir. Daca blogodonul asta va avea reactii pozitive, voi deschide indata un cont, vi-l voi anunta si pe blog, si la radio, totul va fi transparent, iar Domnul Trandafir va va multumi, la fel si eu.
Sa fim oameni, cit inca mai sintem!

Am deschis contul pe numele meu, datele sint acestea:

Banca Comerciala Romana, Sucursala Universitate
RO81RNCB0092044127990001



Tuesday, September 23, 2008

Unde se duc miresele atunci cind se fura?

La OTV - este primul raspuns care i-ar veni cuiva in cap, insa mai exista, iata, si exceptii. Duminica seara, abia ajunsesem la radio, era putin trecut de ora 9, cind vad o mireasa foarte frumoasa, asiatica, vietnameza mai exact, ca intra in studio, insotita de trei hoti, care tocmai i-o rapisera mirelui. (Tartorul rapirii a fost colegul Petru Stratulat.) A fost o experienta foarte misto, mai ales dialogul cu mireasa Thi Hong Trang Serban, cind eu ii puneam intrebari in romana, iar ea imi raspundea in vietnameza. Totul, in direct, exact ca la Der Spiegel TV. (Inteleg ca voi primi in curind niste poze cu mireasa in studio, voi pune citeva si pe blog.)

Iata ca, intre timp, au sosit si pozele:



Saturday, September 20, 2008

Vrea cineva un job neplatit?

Daca esti o persoana de gen feminin, dinamica, optimista, cu zece degete impartite egal la doua miini, nematerialista, stii sa folosesti telefonul fix si n-ai ce face duminica seara intre orele 20,30 si 23, inseamna ca te califici pentru postul de secretara de emisie de care Razboiul Sfirsitului Saptaminii are nevoie ca de aer. Vei petrece, gratis, doua-trei ore de neuitat in compania semi-superba a doi barbati civilizati, cu umor si asa mai departe. Anuntul este pe bune, asa ca rugam seriozitate.

Wednesday, September 17, 2008

Cine nu si-ar dori sa fie Master peste Filosofie?!

Una dintre cele mai bune afaceri personale pe care puteam sa le fac in ultima vreme a fost sa imbrac uniforma de student al Facultatii de Filosofie. Am multe motive sa fac o astfel de afirmatie care frizeaza PR-ul. Si PR nu vine, deocamdata, de la PERAS. N-am sa intru in detalii, fiindca e complicat sa-ti detaliezi si sa-ti argumentezi micile revelatii personale. Ele exista si-atit. Incepind din toamna asta, Facultatea de Filosofie pune la bataie citeva masterate extrem de interesante, si inca mai este timp ca oamenii sa se inscrie la ele. Personal, cind o sa ma fac mare, voi vrea sa fac masteratul de Filosofia si istoria stiintei. Nu stii niciodata cind te intilnesti pe strada cu Stephen Hawking sau chiar cu umbra lui Einstein la Cozia.


Facultatea de Filosofie prelungeste perioada de inscriere la masterat, pina la data de 22 septembrie a.c. Inscrierile se fac la secretariatul facultatii in zilele lucratoare, între orele 9.00 – 14.00, pentru urmatoarele specializari:

I. Masterate Bologna (pentru absolvenţii cu studii de licenţă cu durata de 3 ani):

– Istoria si circulatia ideilor filosofice (zi, locuri de la buget si cu taxa);
– Filosofia si istoria stiinţei (zi, locuri de la buget si cu taxa);
– Filosofie analitica (zi, locuri de la buget si cu taxa);
– Studii europene si etica relatiilor internationale (zi, locuri de la buget si cu taxa);
– Etica aplicata in societate, afaceri si organizaţii (zi, locuri de la buget şi cu taxa);

II. Masterate non – Bologna (pentru absolventii cu studii de licenta cu durata de 4 ani):

A.
– Filosofie (durata de 1 an , zi, locuri cu taxa);
– Studii Europene (durata de 1,5 ani, zi, locuri de la buget si cu taxa);

B.
Invatamint la distanta (numai pentru absolventii cu studii de licenta cu durata de 4 ani):

– Studii europene (durata de 2 ani, locuri cu taxa);
– Managementul cunoasterii. Managementul proiectului (durata de 2 ani, locuri cu taxa).

Monday, September 15, 2008

Elogiu ursilor de apa


Cele mai rezistente fiinte de pe planeta nu sint nici Bruce Willis, nici Chuck Norris, ci ursii de apa. Nu de mult, oamenii de stiinta, probabil americani sau moldoveni, au descoperit ca ursii de apa pot supravietui si in spatiu, ceea ce nu se poate spune si despre Jean-Claude Van Damme. Aceste animale mici si delicate sint, practic, indestructibile, avind capacitatea de a supravietui chiar si in conditiile in care sint fierti, inghetati sau deshidratati. Ursii de apa sint un fel de Ion Iliescu.

Saturday, September 13, 2008

In cazul in care va plac Al Capone...

Al Capone e un tip de treaba. De la el poti invata multe lucruri, pe cit de ingrozitoare, pe atit de utile. Acum citiva ani, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei si-a cumparat un pistol. Pe vremea aia amindoi faceam foamea, dar, cum-necum, el si-a cumparat un pistol. Noaptea umbla prin oras, ametit de eugenii indoite cu apa, dar pistolul pe care il purta cu el, intr-un rucsac, il facea sa aiba incredere in viitor. Viitorul, devenit intre timp prezent, i-a suris. Si asa ajungem la vorba lui Al Capone: "Poti ajunge mult mai departe cu o vorba buna si o arma decit doar cu o vorba buna".

Thursday, September 11, 2008

Ce treaba au presocraticii cu Big Bang-ul?

Aseara, in timp ce ma uitam la televizor, sarind ca o caprioara weltendista de la meciul Romaniei cu Insulele Feroe la meciul omizilor cu sfirsitul lumii, am scris citeva lucruri special pentru cei care au ajuns sa (...). Andreea?



Presocraticii au avut o relatie proasta cu Nimicul, nu insa si cu focul. Pentru Parmenide, focul „indeplineste functiunea de creator“ (1) ; pentru Heraclit, lumea „a fost intotdeauna, este si va fi un foc vesnic viu, care dupa masura se aprinde si dupa masura se stinge“ (2); pitagoricienii, conform lui Simplicius, spun ca in centrul Universului „este focul, iar in jurul centrului se roteste Anti-pamintul, fiind el insusi un pamint si numindu-se astfel deoarece fiinteaza ca ceva opus acestui pamint (al nostru)“ (3); Anaximene spune ca „astrii s-au nascut din pamint, fiindca umezeala pamintului s-a ridicat in sus si, rarindu-se, a devenit foc, iar focul inaltindu-se s-au constituit astrii“ (4); Anaximandru spune ca „forta care genereaza dintotdeauna caldura si frigul s-a diferentiat in procesul de nastere al acestei lumi si alcatuieste la periferia ei o sfera de foc, care inconjura atmosfera din jurul pamintului, intocmai scoartei care cuprinde tulpina copacului. Soarele, luna si stelele s-au format dupa ce sfera de foc s-a rupt in bucati, iar focul a fost prins intr-o serie de inele“ (5). Despre Heraclit, care a avut o relatie mai intensa cu focul decit ceilalti filosofi presocratici, W.K.C. Guthrie ne spune ca „el a crezut intr-o distrugere periodica a lumii printr-un incendiu universal“ (6). Guthrie considera semnificativa interpretarea lui Diogenes Laertios care, referindu-se la Heraclit, spune: „Ea (lumea – n.m.) se naste din foc si iarasi ia foc, aprinzindu-se rind pe rind, dupa anumite perioade determinate“ (7). Acest scenariu, despre care relateaza Diogenes Laertios, este foarte apropiat de teoria singularitatii fierbinti a Big Bang-ului: „Chiar si la Big Bang, se crede ca universul avea dimensiunea zero si astfel era infinit de fierbine. Dar pe masura ce universul se extindea, temperatura radiatiei scadea. O secunda dupa Big Bang, ea ar fi scazut la circa zece miliarde de grade“ (8). E drept ca, la o suta de secunde dupa Big Bang, canicula din (acel) Univers s-a mai domolit, ajungind la temperatura de un miliard de grade Celsius (9). Asadar, reprezentarile presocraticilor in privinta focului creator nu par sa fie contrare teoriei Big Bang-ului. Sigur, atunci cind eleatii spun ca „Totul e Unu, nemiscat, increat si marginit, si erau de acord ca nefiinta nu poate fi nici macar obiect de cercetare“ (10), soarta Big Bang-ului si a Nimicului par a fi pecetluite. Insa, atunci cind Heraclit spune ca „lumea este un foc vesnic viu“ si ca „totul este intr-o continua miscare si transformare“, Big Bang-ul tresare, iar Nimicul nu face decit sa astepte ca potentialitatea sa sa devina actualitate.

(1) Parmenide, B) Fragmente (fr.1), in Filosofia greaca pina la Platon, Vol.I, Partea a 2-a, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p.214.
(2) Heraclit, B) Fragmente (fr.30), in Filosofia greaca pina la Platon, Vol.I, Partea a 2-a, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p.354.
(3) Pythagoras, B) Elemente ale doctrinei anonime (fr.70), in Filosofia greaca pina la Platon, Vol.I, Partea a 2-a, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p.53.
(4) Anaximenes, A) Viata si invatatura (fr.7), in Filosofia greaca pina la Platon, Vol.I, Partea 1, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p.187.
(5) Anaximandros, op.cit. (fr.10), p.172.
(6) W.K.C. Guthrie, O istorie a filosofiei grecesti, Vol. 1, Teora/Universitas, 1999, traducere de Mihnea Moise si Ioan Lucian Muntean, p.300.
(7) Diogenes Laertios, Despre vietile si doctrinele filosofilor, Editura Academiei Republicii Populare Romine, 1963, traducere de C.I. Balmus, p.425.
(8) Stephen W. Hawking, Scurta istorie a timpului. De la Big Bang la gaurile negre, Humanitas, 2005, traducere de Michaela Ciodaru, p.138.
(9) Ibidem, p.139.
(10) Parmenide, op. cit. (fr.8), p.217.

Wednesday, September 10, 2008

Incredibil: si Google se teme de Big Bang!

Totusi, diferenta dintre Google si Partidul Conservator este ca angajatii Google n-au protestat impotriva experimentului LHC.

Poneiul roz are inca o dilema: Dilema Veche

Ultimul numar al Dilemei Vechi ne spune adevarata poveste a poneiului roz, pe care v-o recomand, mai ales ca ea este prefatata, pe prima pagina, de fotografia unui magar, dedesubtul careia, cu totul neintimplator, este numele meu :). Nu, in poza nu sint eu, nici inainte, nici dupa sfirsitul lumii.



Monday, September 8, 2008

Gata! Vine sfirsitul lumii, e timpul sa ne luam la revedere

Astazi am auzit doua femei pe strada vorbind despre sfirsitul lumii. Cica ar veni miercuri, cind acceleratorul ala de particule va fi pus in functiune. In aceste clipe dificile, cind a mai ramas atit de putin, vreau sa va multumesc pentru tot ce ati facut pe si pe linga acest blog, mi-a facut placere sa va cunosc atit de putin, ne vom revedea, poate, cu prima ocazie.



(Acest clip este atit de dramatic si de siropos, incit n-am putut sa nu il postez, mai ales ca, pina miercuri, a mai ramas atit de putin, va multumesc inca o data, exact cum ziceam.)

Saturday, September 6, 2008

Reincepe Razboiul

Inceputa mai mult din joaca, emisiunea Razboiul Sfirsitului Saptaminii, de la Radio Guerrilla, implineste 3 ani de viata. Viata de noapte, nu gluma! Duminica, 7 septembrie, va incepe al patrulea sezon de Razboi, si singurul motiv pentru care nu am renuntat la aceasta emisiune este ca imi place foarte mult sa ma joc. Toate frivolitatile metafizice care ne bintuie, atit pe mine, cit si pe Mitos, prietenul si partenerul meu de emisiune, isi gasesc loc in acest spatiu eterat, un platou pe care avem grija sa il umplem cu mai toate fructele dicteului semi-automat verbalizat.
Scriu aceste lucruri nu pentru a invita pe cineva sau altcineva sa ne asculte, ci doar pentru ca am contract cu emisiunea asta.


(fotografia e de anul trecut, din vechiul studio, pe care il regret)

Friday, September 5, 2008

Freddie Mercury continua sa se nasca

Inainte de a muri, desi nici asta nu e foarte sigur, Freddie Mercury s-a nascut intr-o semi-superba zi de 5 septembrie (1946). In astfel de momente, cuvintele sint palide, nu insa si muzica.


(Love kills)


(Who wants to live forever)

Thursday, September 4, 2008

Creste alarmant distanta intre oameni!



Pe de alta parte, sint dezamagit ca, pina la 35 de ani, nimeni nu m-a oprit pe strada sa ma intrebe care e distanta dintre Pamint si Luna.

Tuesday, September 2, 2008

FRÅNVARANDE UR SAMMA STIM AV BLÄCKFISKAR

Cam asa suna titlul unui volum de poeme ale lui Mattias Forshage, entomolog si poet, membru al Grupului Suprarealist din Stockholm, cu care m-am intilnit aseara si ne-am distrat foarte bine povestind citeva ore despre una sau alta. I-am promis lui Mattias, care este unul din vizitatorii seriosi ai Poemix, ca voi pune pe blog unul din poemele lui in suedeza, iata-l:

DÖDSMASKEN

Jag är nygift. Kvinnan jag är gift med är storvuxen och mörkt rödhårig och liknar inte omedelbart någon jag känner. En dag har hon en mask på sig; en kort mask som bara går från hårfäste till överkäke, gjord i pressad papp och målad i glada färger, på ett sätt som får en att tänka på mexikanska dödsfestivaler. Jag kramar om henne och frågar om det har med menstruation att göra. Hon nickar och förklarar att det är för att hejda näsblodet.

(Si, daca mai exista oameni carora le place sa se joace, ii invit sa improvizeze, pentru acest poem, ceea ce am putea numi o traducere imaginara.)

Monday, September 1, 2008

London International Festival of Surrealism


Ieri s-a incheiat Festivalul International de Suprarealism de la Londra, organizat de SLAG (Surrealist London Action Group). Timp de doua saptamini (intre 18 si 31 august), participantii au avut misiunea de a face diverse actiuni/lucrari in colectiv sau individual. Din Romånia au fost invitati trei oameni: Dan Stanciu, eu si Sasha Vlad (Sasha este, totusi, mai mult din America decit din Romånia). La momentul potrivit o sa pun si pe blog cite ceva din jocurile pe care le-am facut pentru acest festival.