Wednesday, January 23, 2008

Cadavrele sint nemuritoare

– Unde poti intilni nemuritori?
– La intersectia a doua brate fragede.

– Unde se vede o farima din ceea ce e ascuns?
– In ochiul atent al femeii.

– Unde se refugiaza lumina cind vine intunericul?
– La Academia Romana, dar numai joia.

– Unde sint incinerati idolii?
– Printre literele unei limbi moarte.

– Unde aluneca secundele care trec, una dupa alta?
– Intr-un craniu peste care s-a asternut iarba.

– Unde se afla iesirea din aceasta lume?
– Intr-un turn in ruine.

– Unde ar trebui amplasate cimitirele?
– Ceva mai incolo.

(din Trusa instalatorului de umbre, impreuna cu Dan Stanciu)

8 comments:

tata la copii said...

Cam misto ! Merci

innuenda said...

Frumos! Dar sunt puţin dezamăgită. Mi-ar fi plăcut un joc de societate, în care noi să adăugăm la nemurire...:)

Hehehe, or fi reminiscenţe dintr-o altă viaţă, de pe vremea curtezanelor.

Bianca said...

- Vrei sa fii fericit?
- Cinta.
*
Daca eleganta se naste intr-un triunghi, geometria moare intr-o stea.

Anonymous said...

Pot si eu sa raspund la intrebari? Am si eu urlatoarele raspunsuri alternative.

1.Nemuritorii nu se pot vedea decat in interiorul unui cal amar.

2. O farama din ce e ascuns se vede daca te uiti invers, cu ceafa.

3. Lumina nu se refugiaza. Intunericul este lumina imbracata in costum elegant si sobru.

4. Idolii adorm in amfore si plutesc greoi, facand universul sa schiopateze.

5. Secundele se duc in stupul secundelor unde depun timp in cazanul amintirilor.

6. Din lume nu se iese pe usa, ci prin tavan. Asta nu stiu suta la suta sigur, dar stiu numai ca se intra in lume pe geamul de la baie.

7.Cimitirele trebuie sa fie plasate astfel incat Pamantul, un gigant cimitir, sa-si perfectioneze forma de sfera si sa zabeasca apoi, catre soare, cu gura plina de obuze.

Iulian Tanase said...

foarte frumoase raspunsuri, numai ca tine cont ca in jocul cadavrelor delicioase, raspunsul este dat fara ca acela care raspunde sa stie intrebarea. Intreaga "Trusa a instalatorului de umbre" asa e facuta: cu foaia indoita. Hazardul rullz in acest joc.

innuenda said...

Story of my life: eu bat politicos la uşă şi intră ăla din spate, cu tupeu. De obicei, când mi se întâmplă asta, dinăuntru se aude o voce care spune : "veniţi mâine. astăzi s-a terminat programul, nu mai primim."
De data asta, însă, s-au auzit nişte chestii chiar mişto. Aşa că te iert, anonimule, că ai adăugat tu la nemurirea la care mă cerusem eu :)

Anonymous said...

Da, dar eu am picat de nestiutoare. Ca n-am stiut ca e ca la jocul ala "nenea nae face baie in tigaie". Eu faceam pe vremuri poezii asa cu varmea. :))un vers ea, unu io.
Si Julian, ce tii tu in coltul gurii in poza, e cumva aluzie la "ceci n'est pas une pipe?"
Stiam ca Magritte si Brauner iti plac cel mai mult.

ariadna said...

am citit cartea.
aproape ca uitasem cat de subtila este.
si cat de frumoasa.