Friday, January 25, 2008

La ce sint bune cadavrele delicioase?

Cadavrele delicioase sint bune, practic, in orice domeniu de activitate. In bucatarie, cadavrele pot da nastere, ca sa zic asa, celor mai inconstiente feluri de mincare. O prajitura automata este semnul ca hazardul a lucrat mina in mina cu un cadavru delicios lipsit de constiinta. In mineritul de apa dulce, cadavrele delicioase se simt ca pestele ajuns la (s)apa de lemn: ele plonjeaza pina hat, departe, revenind la suprafata cu bratele incarcate de lucruri dintre cele mai neobisnuite. (Ma opresc aici cu propozitiile lipsite de logica, pentru ca pe 4 februarie am exament la Logica, si ar cam trebui sa invat.)

Doua vorbe despre cadavrele acestea delicioase: sint scrise, ca si cele de mai jos, impreuna cu Dan Stanciu, alaturi de care, in perioada cind am facut Trusa instalatorului de umbre, am trait momente dintre cele mai frumoase. Unul scria un rind sau doua, indoia foaia, lasindu-i celuilalt un capat de propozitie sau fraza, care trebuia completata. La fel si cu intrebarile si raspunsurile. Unul intreba, indoia foia, iar celalalt raspundea, fara sa aiba habar ce era scris in pliul paginii. Sigur, atunci cind te joci in acest fel, trebuie stabilite si niste reguli. Era clar ca, daca unul isi incepea intrebarea cu "De ce", celalalt trebuia sa-si inceapa raspunsul cu "fiindca" sau "pentru ca" sau "intrucit" etc. Uneori am ris in hohote despaturind pagina si citind rezultatele, alteori am amutit vazind cit de bine s-au potrivit unele cu altele. Gata. Enjoy!


– De ce miracolele se produc indeosebi toamna?
– Pentru ca nu poti spune „Imi place“ pina cind n-ai gustat din ce ti s-a oferit.

– De ce se face dragoste pe pamint?
– Fiindca asa e mai bine.

– De ce femeile au nevoie de tandrete?
– Pentru ca radiaza caldura cind ies din oglinzi.

– De ce uterul este cea mai frumoasa casa a omului?
– Fiindca, de obicei, frazele nu incep cu un punct.

– De ce ne face placere sa fim fericiti, dar ne enerveaza sa fim nefericiti?
– Pentru ca nu putem respira matematic.

– De ce stelele sint departe?
– Fiindca niciodata pestele n-a fost atras de uscat.

4 comments:

Ovidiu said...

Frumos, dar, pe alocuri, inexact.
Daca pestele n-ar fi fost atras niciodata de uscat ( acu vreo j'de milioane de ani) matale n-ai mai fi ajuns sa scrii p-acilea.

Iulian Tanase said...

perfect adevarat, insa exactitatea si poezia nu prea se pupa, niciodata n-au facut asta, sint specii diferite, e ca si cum un cimpanzeu ar saruta un fluture; in schimb, in privinta pestilor, este inca si mai perfect adevarat, de vreme ce, cu vreo 2000 si ceva de ani inaintea lui Darwin, Anaximandru zicea ca oamenii s-au nascut, hranit si dezvoltat mai intii inauntrul pestilor -- foarte gustosi, altfel.

Obelix & Poetrix said...

Ei,da,dada d-a dascalului Tzara! Un joc frumos,care scoate mai multa poezie decit screamatul intelectual al multor geniali,care se incordeaza si se incrunta pina li se uneste fruntea cu barba,dupa care se relaxeaza intr-o fisiiala care nu miroase deloc a poezie,dar pe care ei o considera ca fiind,noi prosti ca nu intelegem,ei destepti si ne priceputi la fibra vibranta a poeziei care urla-n ei...Chiar merita continuat asa,iese ceva frumos,cum e ghicitul in cafea,sau in zborul paserilor!

Anonymous said...

Cred ca se pot inventa multe jocuri poetice, adunarea dintre doi oameni talentati intotdeauna va ridica sala in picioare si va darui celui care asteapta, ceva neasteptat de misto. Mereu cu frunzele roz ale portocalei albastre iesind pe jumatate din buzunarul de la piept.