Wednesday, May 28, 2008

Cind ma uit la Adrian Paunescu ma incearca sentimente criminale

Cind eram mic, eu si sora mea am fost surprinsi de un batrin ca mincam niste struguri in via lui. Batrinul asta ne-a urmarit pina in curtea bunicii, unde eu si sora mea ne-am ascuns. N-am uitat cutitul pe care batrinul il tinea intr-o mina (in timp ce ne fugarea) si, mai ales, n-am uitat ca atunci, copil fiind, mi-am dorit din toata inima ca batrinul ala sa moara. Am si scris in Ochiul Exploziv o scurta proza poetica despre acest episod:

Exista undeva un batrin care te priveste. Tu te afli in via lui, maninci niste struguri. Esti copil, si a minca din strugurii altuia ti se pare firesc. Batrinul te priveste (se pricepe bine la asta), se apropie de tine, are in mina dreapta un cutit cu lama stralucitoare, reflexia ei iti strapunge sfera de inocenta in care locuiesti, iti strapunge boabele pline de singe ale strugurelui devenit dintr-o data ostil. Incepi sa alergi (te pricepi bine la asta) si cutitul te urmareste indeaproape, intelegi ca este vorba de un cutit atletic, bine pregatit fizic, din moment ce il duce intr-o singura mina pe batrinul care continua sa alerge si sa te priveasca. Spaima te impinge de la spate, ea este aceea care te ascunde printre porumbii inalti care te primesc cu frunzele deschise. Inima iti bate in piept cu putere si tu nu-i deschizi. Esti mai viu decit ceilalti (te pricepi bine la asta), esti mai viu ca oricind, si asta te sperie. Batrinul este foarte aproape de tine, cutitul lui straluceste si lumineaza pamintul. Cind se face seara, tu esti tot acolo. Din fericire, cutitul batrinului incepe sa apuna, taisul i se intuneca. Nu tu, ci spaima ta este aceea care ii doreste batrinului moartea. Dupa citeva zile, afli ca batrinul a murit de moarte buna, si tu te bucuri – esti copil, si a te bucura de moartea cuiva ti se pare firesc.

Zilele trecute, vazindu-l pe Adrian Paunescu la televizor, m-au incercat aceleasi sentimente. Am si scris in Academia Catavencu de saptamina asta o caseta in acest sens:

Un vierme gras, de o crasa nesimtire

Adrian Paunescu are o parere atit de buna despre sine insusi, incit are toate motivele sa regrete ca, fiind gras si greoi, nu se poate saruta, pasional, in fund, asa cum ar merita. Vinerea trecuta, Cotidianul a publicat o scrisoare din 1986 in care Adrian Paunescu i se adresa lui Ceausescu cu gretoasa formula „Sa traiti, Maria Voastra!“. Nesimtirea crasa a acestei fosile grase, care este Paunescu, s-a revarsat in direct la Realitatea TV, cind Adrian Lingaul Minune l-a gratulat pe ziaristul Cristian Patrasconiu de la Cotidianul cu incalificative precum: „mizerabil“, „dobitoc“, „porc“, „vierme“, de parca Paunescu ar fi vorbit cu propria oglinda. (Nu se poate sa nu ti se faca mila de oglinda din baia personala a lui Paunescu.) Insa Lingaul de Aur din seiful sentimonetar al sotilor Ceausescu si-a dat masura XXXXL a caracterului urit atunci cind i-a spus lui Cristian Patrasconiu: „Dumneata stai pe strada ‘Zda ma-tii“ (propozitie pe care a repetat-o, ca sa fie sigur ca a fost retinuta de propriul electorat). Constient de inutilitatea acestor rinduri, nu-mi ramine decit sa astept ziua cind acest sinistru personaj va avea la dispozitie o intreaga eternitate pentru a-l pupa in fund pe cel ce a fost Maria Sa Ceausescu.

Sentimentele criminale oare intra sub incidenta Codului Penal?

23 comments:

cristian baltatescu said...

Nu e frumos sa ii doresti moartea. Nu de alta, dar cine ar rezista la 2-3 zile de imagini de arhiva cu marele recitator si cu cenaclul flacara. Nu cred ca as rezista sa-l vad pe vadim sau pe iliescu pe la tv, plangand pe la toate emisiunile, ca s-a stins din viata un mare poet si un mare opozant al regimului totalitar.

Iulian Tanase said...

sigur ca nu e frumos, dar nu despre "frumos" sau "urit" este vorba.
altfel, de acord cu tine, caz in care solutia ar fi sa dispara toti deodata.

Anonymous said...

in copilarie,cand o mai incasam de la parinti(justificat,cred)sau mai tarziu,la scoala, de la profesori mereu aveam sentimente necurate la adresa lor.Doar ce se nastea gandul cel rau ca imediat incoltea si unul de spaima: daca ei imi pot citi gandurile mele cele rele? Si ma rugam la dzeu sa nu lase oamenii sa inventeze o masina de citit gandurile, ca ar fi fost vai de noi...Asa ca daca ramanem doar la ganduri, sentimente, nu cred ca se pune, dar daca am pune toti sentiment la sentiment poate am muta monstrul din loc(sau lock ness)...

Anonymous said...

paunescu este un ipocrit si un demagog,dar prestia lui prelipceanu si a aleia de langa el,care vorbeste dand din maini,imi scapa numele si nu regret,a fost de cacat! doi pseudo jurnalisti,doi inchipuiti oameni de televiziune care pozau in impartiali,dar nu stiau cum sa il mai cafteasca pe paunescu(nu ca nu ar merita)! cand ii vad pe cretinii aistia doi,ma tot intreb de ce nu m-a facut mama jurnalist,ca toti boi pot!

uhitto said...

se poate sa da. mai ales ca e un soi de instigare la violenta foarte violenta amestecata cu tentativa de incitare la violenta. intreba un prieten. avocat. de preferinta de la curtea suprema. de justitie.

Iulian Tanase said...

:)) nu mai bine il intrebam pe paunescu himself (sau pigself)?! a fost atita amar de vreme avocatul lui ceausescu, sigur trebuie sa stie

hmmm said...

eu cred ca paunescu este emo...are mereu o atitudine trista si poarta parul lung!

maia.storyboarders said...

bai nene, da am vazut si eu spectacolul grotesc dar l-am prins pe ultima suta de metri spre marea mea fericire. sincera sa fiu ma uitam la cat de incurcat era in cuvintele celorlalti, in propriile-i cuvinte, in cuvinte in general, si ma gandeam ca o sa-i explodeze capul pur si simplu si o sa iasa numai bomboane ieftine de acolo; ca o sa intre un generic pentru copii tembeli si toata lumea bate din palme si se bucura idiotic. ar fi fost frumos si onest, chiar firesc. dar na, pe mine ma incearca tripuri de felul asta cand trec pe langa un televizor...

Anonymous said...

haha tare articolul, total ce acord cu disparitia acestui mare ne-om, mare lipsa de caracter

Iulian Tanase said...

@ hmmm: :)) m-ai facut sa rid, mersi

Anonymous said...

Finalizarea lor da, si numai in masura in care sentimentele sunt secondate de o senzatie acuta de greata (a nu se confunda cu greata de dinainte). Super tare ! :)

Anonymous said...

Paunescu e o raritate !!!
Paunescu e o kintesentza !!!!
Si trebuie sa o recunoastem !!!
Este intruchiparea nesimtzirii si a josniciei umane !!!
Din nefericire nu l-am avut niciodata ocazia sa-l am aproape !!! Daca aveam ocazia ii plasam o flegma , macar pe pantofi daca nu mai sus. JUR !!!
As fi avut 2 secunde in care as fi zis ca Dumnezeu e bun , pt. ca ne da ocazia citeodata sa facem dreptate.

Anonymous said...

la dracu!
ce naiba, dupa un articol despre avangarda si unul despre ratacirea in cer sau pe pamint, poti (sau "puteti", ca inca nu stiu cit de familiari sintem) sa faci comentarii despre grasimea lui Paunescu? nu ca viata asta nu ar fi lipsita de coerenta, dar totusi...
ce va urma? matreata lui vadim, chelia lui dorin stefan, unghiile negre ale lui ... hmmm.. nu gasesc pe nimeni. basescu!!!

ancheta said...

Salut. stiu ca nu are legatura cu subiectul, dar cred ca am ceva care poate interesa.
ancheta in desfasurare se afla pe http://revistadeidei.blogspot.com

ioan said...

Sincer, nu doresc nimanui moartea. Ce ii doresc eu acestui personaj deosebit de "pitoresc" sau "rinoceresc", este ca atunci cand se va hotari sa dea mana cu dracu', pe drum spre acesta sa se intalneasca cu parintii nefericitei care a ramas orfana dupa ce "doamna" Paunescu a crezut de cuviinta sa-si faca loc pe drum, omorandu-i.
Iar acesti oameni care nu au avut nici o vina sa-i "multumeasca".
In rest, "bardule", sa ne traiesti cat iti doresc dusmanii!

ioan said...

Sincer, nu doresc nimanui moartea. Ce ii doresc eu acestui personaj deosebit de "pitoresc" sau "rinoceresc", este ca atunci cand se va hotari sa dea mana cu dracu', pe drum spre acesta sa se intalneasca cu parintii nefericitei care a ramas orfana dupa ce "doamna" Paunescu a crezut de cuviinta sa-si faca loc pe drum, omorandu-i.
Iar acesti oameni care nu au avut nici o vina sa-i "multumeasca".
In rest, "bardule", sa ne traiesti cat iti doresc dusmanii!

Anonymous said...

printre navetistii de Ciulnita acum aproximativ 30 ani, era foarte recitata o poezie:

De-ar avea cur si coaie,
Ceausescu Nicolae,
Ca sa linga intr-un an,
Paunescu Adrian.

Anonymous said...

Adrian PIGnescu

innuenda said...

Este incredibil cât de proteică poate să fie ura! E de neînţeles cum putem uita tot ce a fost bun şi aneantiza un om care a scris una dintre cele mai frumoase poezii din lume -Rugă pentru părinţi- şi care a reuşit să ţină până dimineaţa folkotecile şi rockotecile şi poemotecile Cenaclului Flacăra, într-o epocă în care la ora 10 seara se dădea stingerea la nivel de ţară!

În ceea ce mă priveşte, Adrian Păunescu şi-a cucerit cinstit locul în inima mea.

Pentru toate celelalte lucruri, pentru grozăviile la care unii par să fi fost martori, într-atât li se sparie gândul de tare când îi rostesc numele, n-au decât să dea mărturie alţi cronicari.
În letopiseţul meu, Păunescu va rămâne cineva.

Iulian Tanase said...

trebuie sa ai o inima foarte mare daca incape paunescu in ea :)

cenaclul flacara, innuenda, a fost expresia vointei de putere si foamei de bani a lui paunescu. paunescu pleca cu sacose de bani de la concerte, paunescu batea oameni, cenaclul flacara era un fel de romanie al carei ceausescu era paunescu.

zici ca AP are si versuri bune? poate ca are, ceea ce dovedeste ca talentul poate face ca(rca)sa buna cu lipsa de caracter.

innuenda said...

Iulian, istoria e uneori o chestiune de unghi. Dacă întrebi pe unii şi pe alţii, până la urmă obţii mai multe variante ale aceleiaşi poveşti.

Nu ştiu care-i anecdoticul vieţii lui Paunescu. Dar nici nu-l caut cu tot dinadinsul. Pentru mine amintirile legate de el sunt lirice, nu epice.

În plus, eu nu am certitudini nici legate de mine. De ce m-aş încăpăţâna să cred în certitudinile altora?!

Şi despre Veronica Micle s-a spus că nu a fost altceva decât o curvă de nevastă, care-şi făcea adulterin de cap cu Eminescu, un sifilitic.

Păi dacă astea sunt poveştile adevărate cu care va trebui să trăiesc, atunci eu aleg să fiu minţită frumos!

Iulian Tanase said...

Innuenda, e foarte dragut din partea ta, insa personajul este profund prozaic, si e nevoie de mult detergent liric pentru a-i curata caracterul epic, ca sa nu zic mai rau.
Iti dai seama ca noi discutam acum ca surzii, plus ca eu nu vreau sa te conving de nimic, sper ca nici tu pe mine. Pur si simplu mie nu-mi plac Paunescu, iar lirica lui ma lasa rece, chit ca, intr-o vreme, stiam sa cint pe trei corzi "enigmatici si cuminti bla-bla-bla si hopa-sa".
Eu n-am cum sa cred in poetii cu comportament profund anti-poetic. Traiasca Pupincultura!

innuenda said...

A' naibii bătrânel! :))