Saturday, May 31, 2008

Sinteti fericit, domnule presedinte? (I)

Cine si-ar putea imagina ca presedintele nostru, cel caruia i-am acordat atunci toata increderea noastra, si fusese o incredere cistigata cu sudoarea fruntii, o incredere pe care ne-am rupt-o de la gura, de la gura noastra si a copiilor nostri cu drept de vot, pentru a i-o pune pe masa lui, tocmai lui, celui in care n-am avut nici o indoiala ca va sti ce sa faca cu ea – cine, asadar, si-ar putea imagina ca un astfel de om, investit cu aurul increderii noastre, cu mierea inocentei noastre, cu serbetul cinic al naivitatii noastre, ar putea fi nefericit? Presedintele nostru? Nefericit? El?

Capitolul 1
Cufundat intr-un fotoliu cu tapiserie aurita, presedintele isi ignora propriile picioare, care zac incolacite pe birou. O musca face levitatie in incapere, isi tine, ca si fotoliul, ca si peretii, ca si picioarele, respiratia: cind presedintele citeste din ultimul roman al prozatorului sau de casa, peretii nu respira, picioarele nu transpira, Pamintul nu se invirte in jurul Soarelui. Doar tigarii din coltul gurii presedintelui i se permite sa pufaie, doar inimii presedintelui i se permite sa bata din picior. Musca se asaza pe peruca blonda, care doarme, lenesa, pe birou. Peruca deschide un ochi si comite imprudenta vietii ei: o plezneste peste ochi pe musca favorita a presedintelui. In secunda urmatoare, agentul de paza al presedintelui apare in birou si elibereaza un glonte in timpla perucii. Intre musca si peruca, presedintele prefera musca. Peruca a fost redusa, pentru vecie, la tacere. Acum presedintele isi poate continua lectura.
(Va urma)

4 comments:

nimeni (Traian Basescu) said...

Daca tot m-ati intrebat, haideti sa va raspund: nu sint fericit!
Si asta pentru ca nu a fost asa cu peruca aia. Eu iubeam peruca. Si ea tinea la mine, dar dintr-o grava eroare de musca, blonda si ea, a trebuit sa degenereze totul in tragic.
Nu mai am timp, ca v-as mai spune eu cum sta treaba si cu canapeaua aia aurita.
Ma duc sa ma intilnesc cu teoctistul meu de curte, ca doar nu degeaba am hotarit ca e duminica azi. Dupa aia am intilnire cu sculptorul si mimul meu de curte si mai tirziu, pe la 9, asa ... am hotarit sa fie o emisiune la radio guerilla care sa ma incinte pe mine personal.

Iulian Tanase said...

:)
da, in seara asta, va fi o emisiune semi-superba la RG

Lulu. said...

:)) - textuletul tau + imaginatia mea bolnava = varsat cafeaua in poala de ras.

Iulian Tanase said...

sper ca mai ai cafea prin casa, pentru ca urmeaza si alte capitolase ale textuletului.