Tuesday, June 3, 2008

Sinteti fericit, domnule presedinte? (III)

Piticul personal al presedintelui vorbeste foarte repede, atit de repede, incit chiar si lui insusi ii este greu sa se urmareasca. Piticul asta e clar ca vorbeste mai mult decit intelege. Presedintele nostru vorbeste putine tocmai pentru ca intelege multe. Acum, el da pagina dupa pagina. Citeste. Intelege. Si nu vorbeste. Pe usa lasata intredeschisa de agentul de paza specializat in perucideri (decapitarea perucilor) isi baga capul piticul personal al presedintelui. Are un nas mic, ochelari cu dioptrii mici, doua minute mici, doua picioare mici si o puta mica. Presedintele intoarce capul spre el, caci il stie dupa miros:
– Ce faci, obraznicatura?
– Va foarte mulsumesc de intrebare, fac binisor, raspunde piticul personal, pentru care literele s, si t, (precum si grupurile de litere ce si ci) nu sint decit un bun prilej de a sisii.
– Altfel?, il intreaba presedintele.
– Am venit sa va intreb daca sintesi ferisit. Sintesi ferisit, sefu? Gata, ma scuzasi.

11 comments:

Anonymous said...

sunt pitcu.da e adevarat,am o pusa mica,da stisi de te sunt io mic? ca cind eram la scoala mincam numai litere cind screiam,de aia nu am mai crescut.si vorbesc repede ca sar peste multe litere cind zic cuvintele. aoleo,m-am zapatit de tot.

Sprâncenatul said...

oricum, nefericirea presedintelui e mai fericita ca fericirea nepresedintelui. piticul presedintelui are o singura intrebare de pus celui care nu e orbit de (ne)fericirea presedintelui: "Nu cumva il iubesti ma mult pe presedintele anterior?". piticul stie ca e cel mai bun argument pentru sanctificarea nefericirii presedintelui

Sprâncenatul said...

daca n-ar fi piticul, presedintele n-ar fi fericit. asa ca acest "Ce faci, obraznicatura?" e cea mai mare declaratie de dragoste pe care o poate face presedintele

Lulu. said...

cred ca trebuie adaugat faptul ca piticul este ultra-bronzat datorita nimbului presedintelui, nimb care nu reprezinta decat o materializare exterioara a demnitatii si virtutii care i se scurge prin vinisoarele albastre.

si poarta o salopeta in caroruri pe care scrie cu litere de-o schioapa "de puta madre". :D

Iulian Tanase said...

deci, e foarte bine: daca mai aveti informatii despre pitic, zice-ti tot. miine vom avea un episod cu manichiurista presedintelui, asa ca fiti atenti sa nu va prindeti degetele!

Lulu. said...

eu ma duc la manichiura vineri :D il poti amana ca s ane sincronizam?:))))

nimeni said...

Eu sint aerul.
Si fiindca joc un asemenea rol, cred ca v-ati imaginat deja ca sint inspirat deja si de plaminii presedintelui si de cei ai piticului si de bodigarjii presedintelui si de musca presedintelui, dar mai ales, sint expirat.
Si asta ma deranjeaza cel mai mult: irizatiile aurii, tamiierile care ma cuprind odata cu contactul privilegiat pe care il am cu presedintele se minjesc cu damfurile degetelelor de pitic obraznic. Am incercat sa ma ascund intr-o peruca, dar a fost ucisa si ea. Acum nu mi-au mai ramas decit cutele canapelei aurii.
Aveti grija ce faceti cu manichiurista aceea, sa nu ii scape foarfeca din mina.

Anonymous said...

ne-ati aburit cu piticu,cu musca,cu peruca,acum o bagati si pe manichiurista, da cine dracu e prozatorul de curte al presedintelui? ca mor de curiozitate.

Sprâncenatul said...

prozatorul de curte al presedintelui are ochelari, barba in mana si maneca suflecata. cu obiectia ca pune diacriticele ca o manechiurista. si nu e nici prozator

microfonul din perete said...

spre dimineata piticul a avut o cadere nervoasa. a visat ca parul ii cade, presedintele nu-l mai iubeste si capsunile uitate in chiuveta nu mai au gust. s-a trezit tremurand, a pus mana pe telefon si "lepede lepede" a sunat pe prozator. care dormea. si deci nu a raspuns, ca orice prozator care se respecta.
cu un maricel semn de intrebare deasupra urechii stangi, piticul s-a intins jenat si a reluat visul. de data asta cu putin ajutor psihologic, "adevar" indus si impus.. "presedintele ma iubeeessste, presedintele ma iubeeessste!.."

Anonymous said...

haide-ti domnu' Iulian...
"zice-ti" si dumneavoastra, da' se poate asa ceva? cred ca era-ti obosit de cit at-i palavragi-t cu domnu' presedin-te