Friday, June 20, 2008

Un atemporal al timpului nostru

Astazi m-am intilnit pe strada cu un prieten care nu era deloc la curent cu rezultatele meciurilor de la Euro. Nu ma uit la televizor, nici macar nu am asa ceva, mi-a zis. L-am invidiat foarte tare. Slava Domnului ca mai exista si oameni care nu se imbecilizeaza programatic.

7 comments:

lorranade said...

Ce meciuri?! Stirile!!! Cand ma uit, intamplator, la stiri, devin agorafobica!

Anonymous said...

dle,si la tv-ul meu au cam ruginit butoanele.dar ce folos,daca stau 24/24 pe PC.se pune?

Dora said...

Da' n'o sa moara sigur virgin si dezbracat..

:p

Adam said...

Ba domnu' Iulian,la imaginatia pentu care esti tu cunoscut,ai ales sa discuti cu prietenul tocmai despre meciuri? :P
Presupun ca nu el a deschis subiectul despr fotbal si nu el l-a atacat pe Piturca pentru jocul defensiv. :(((

Sau el? Abia astepta sa afle rezultatele?

nimeni said...

Nu stiu Bucurestiul cum este, dar in Timisoara poti sa te imbicelizezi foarte neprogramatic, sau intimplator daca vreti. Din ce in ce mai multe ecrane imense apar pe strazi si in piete. Nu neaparat cu ocazia campionatului de fotbal, asa ca intr-o buna zi vom fi in sfirsit siliti sa avem ochii in permanenta pe unul sau mai multe ecrane.
Astept cu nerabdarea la gura ziua in care cerul va fi inlocuit de un ecran imens, de milioane de kilometri patrati, pe care se vor proiecta pentru inceput nori si baloane, dupa care sa inceapa reclamele la detergenti.

Vlad said...

@nimeni: si eu astept cu nerabdare ziua aia. Imi aduce aminte de primul rand din Neuromancer, cartea lui William Gibson: "The sky above the port was the color of television, tuned to a dead channel". M-am udat putin :)

lichter said...

Televizorul nu este arma imbecilizării, nici măcar programatice. A nu avea televizor nu te fereşte de imbecilizare.
Imbecilizarea se propagă prin toate mediile: televizor, ziare, cărţi, internet, bîrfe, la birou, la grădiniţă, la şcoală, la facultate, la coada la supermarket (sau la unt pe vremuri), la bere cu prietenii, la ghişee de banca, firme de telefonie sau instituţii publice...

Faptul că nu te uiţi sau nu ai televizor nu te scuteşte de întîlniri zilnice cu puhoaie de imbecili.

Cînd eram mic aveam o şansă, m-am lăsat de grădiniţă şi am mers în lume să îmi caut norocul. La 6 ani am mers la şcoala şi s-a terminat.

Programatic sau nu, pentru noi cei mulţi, imbecilizarea este inerentă şi în general o opţiune personală.

Eu mă uit la televizor, televizorul se uită la mine şi a noastră va fi împărăţia cerurilor, chiar dacă cerurile arată ca o miră sau un post mort, cu purici.

Oare in cer au televizoare cu lămpi, cu tub catodic, plasme sau LCD-uri?

P.S. Celor care au reuşit să se ferească de televizor le urez succes în continuare. Pentru noi, ceilalţi, propun să ne punem maieurile scurte peste burţile păroase respectiv capotul şi baticul peste capul plin de bigudiuri, să desfacem o bere, să spargem o sămînţă, să dăm o tablă şi să ne uitam la meci 'tui ceapa măsii de treabă :)