Wednesday, July 2, 2008

Reclama demascata

Joi, 3 iulie, la ora 18, prietenul Sebastian Reichmann isi lanseaza, la Clubul Taranului Roman, volumul de poezie Mocheta lui Klimt, publicat la Editura Cartea Romaneasca. Este prima carte de poezie scrisa de Sebastian in romaneste dupa ce in ultimii 30 de ani a scris numai in franceza. Eu voi fi acolo, pentru orice eventualitate.

5 comments:

valentina said...

Imi pare rau ca nu voi fi acolo...

Bianca said...

Da...wie schade!!!(daca strig este pentru ca tacerea mea isi cere dreptul la cuvint)
Nici eu nu pot ajunge la intilnirea cu simpaticul domn Reichmann.
Aceste date cu amprente calendaristice si superrealismul lor...:)

dragos c. said...

iertare.am intarziat,ca a fost aglomerat...
uff...si ce calduri m-au apucat...si treceam, firesc,prin pasaj,la villacross,spre selari,la umbrele.
cand sa vezi minune!pe caldura asta,au pus astia mocheta pe jos!si nu rapiri din serai!!!nu,frumos,feciara si moartea,sarutul,chestii grele.
am inteles ca valentina nu e acolo.
mai e cineva sa stinga lumina,va rog? lasati aerul,neconditionat...

lichter said...

Îmi permit nişte comentarii, lipsite de maliţiozitate, vă asigur, puţin pe lîngă subiect.

Joi 4 iulie 2008... această dată trebuie să fie după calendarul Iulian Tanasian :)
Probabil este noul curent suparcalendarist.

Domnu' IT, am înţeles că domnul Mitoş a ucis timpu' iar dumneavoastră sunteţi o victimă a timpului, dar pe timpul meu nu l-a ucis nimeni încă, ba din contră am senzaţia că în curînd o sa mă dovedească el pe mine.
Inginerul din mine se întreabă, dacă evenimentul are loc de fapt joi 3 iulie 2008, vineri 4 iulie 2008 sau a avut loc joi 4 iulie 2002 sau va avea loc joi 4 iulie 2013. Deh... malformaţie profesională.

Al doilea lucru care mi-a atras atenţia este existenţa unui "Club" al ţăranului român. Ţăranul român nu mai e ce a fost. La bunică-mea în sat nu aveau club, dar aveau cămin cultural şi înainte de asta făceau şezători şi mai încingeau cîte o horă.
Trăiesc cu speranţa că acest club nu e un loc de desfrîu, unde dansează ţărănci despuiate pe mese sau la vrejul de fasole, taraful sună de se aude în toată comuna iar ţăranii vin în căruţe decapotabile de fiţe şi beau cocteiluri pe bază de ţuică sau jinars (Maria în sînge, Sex pe islaz sau M-ai făcut din om neon).

P.S. Încerc sa ajung şi eu pe acolo. Am remarcat că volumul vine însoţit de CD. Ar fi mers şi pe vinil sau pe stick (pe spate desigur)

Iulian Tanase said...

mersi, domnu' lichter, aveti dreptate ca intotdeauna, indrept imediat