Thursday, September 11, 2008

Ce treaba au presocraticii cu Big Bang-ul?

Aseara, in timp ce ma uitam la televizor, sarind ca o caprioara weltendista de la meciul Romaniei cu Insulele Feroe la meciul omizilor cu sfirsitul lumii, am scris citeva lucruri special pentru cei care au ajuns sa (...). Andreea?



Presocraticii au avut o relatie proasta cu Nimicul, nu insa si cu focul. Pentru Parmenide, focul „indeplineste functiunea de creator“ (1) ; pentru Heraclit, lumea „a fost intotdeauna, este si va fi un foc vesnic viu, care dupa masura se aprinde si dupa masura se stinge“ (2); pitagoricienii, conform lui Simplicius, spun ca in centrul Universului „este focul, iar in jurul centrului se roteste Anti-pamintul, fiind el insusi un pamint si numindu-se astfel deoarece fiinteaza ca ceva opus acestui pamint (al nostru)“ (3); Anaximene spune ca „astrii s-au nascut din pamint, fiindca umezeala pamintului s-a ridicat in sus si, rarindu-se, a devenit foc, iar focul inaltindu-se s-au constituit astrii“ (4); Anaximandru spune ca „forta care genereaza dintotdeauna caldura si frigul s-a diferentiat in procesul de nastere al acestei lumi si alcatuieste la periferia ei o sfera de foc, care inconjura atmosfera din jurul pamintului, intocmai scoartei care cuprinde tulpina copacului. Soarele, luna si stelele s-au format dupa ce sfera de foc s-a rupt in bucati, iar focul a fost prins intr-o serie de inele“ (5). Despre Heraclit, care a avut o relatie mai intensa cu focul decit ceilalti filosofi presocratici, W.K.C. Guthrie ne spune ca „el a crezut intr-o distrugere periodica a lumii printr-un incendiu universal“ (6). Guthrie considera semnificativa interpretarea lui Diogenes Laertios care, referindu-se la Heraclit, spune: „Ea (lumea – n.m.) se naste din foc si iarasi ia foc, aprinzindu-se rind pe rind, dupa anumite perioade determinate“ (7). Acest scenariu, despre care relateaza Diogenes Laertios, este foarte apropiat de teoria singularitatii fierbinti a Big Bang-ului: „Chiar si la Big Bang, se crede ca universul avea dimensiunea zero si astfel era infinit de fierbine. Dar pe masura ce universul se extindea, temperatura radiatiei scadea. O secunda dupa Big Bang, ea ar fi scazut la circa zece miliarde de grade“ (8). E drept ca, la o suta de secunde dupa Big Bang, canicula din (acel) Univers s-a mai domolit, ajungind la temperatura de un miliard de grade Celsius (9). Asadar, reprezentarile presocraticilor in privinta focului creator nu par sa fie contrare teoriei Big Bang-ului. Sigur, atunci cind eleatii spun ca „Totul e Unu, nemiscat, increat si marginit, si erau de acord ca nefiinta nu poate fi nici macar obiect de cercetare“ (10), soarta Big Bang-ului si a Nimicului par a fi pecetluite. Insa, atunci cind Heraclit spune ca „lumea este un foc vesnic viu“ si ca „totul este intr-o continua miscare si transformare“, Big Bang-ul tresare, iar Nimicul nu face decit sa astepte ca potentialitatea sa sa devina actualitate.

(1) Parmenide, B) Fragmente (fr.1), in Filosofia greaca pina la Platon, Vol.I, Partea a 2-a, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p.214.
(2) Heraclit, B) Fragmente (fr.30), in Filosofia greaca pina la Platon, Vol.I, Partea a 2-a, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p.354.
(3) Pythagoras, B) Elemente ale doctrinei anonime (fr.70), in Filosofia greaca pina la Platon, Vol.I, Partea a 2-a, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p.53.
(4) Anaximenes, A) Viata si invatatura (fr.7), in Filosofia greaca pina la Platon, Vol.I, Partea 1, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p.187.
(5) Anaximandros, op.cit. (fr.10), p.172.
(6) W.K.C. Guthrie, O istorie a filosofiei grecesti, Vol. 1, Teora/Universitas, 1999, traducere de Mihnea Moise si Ioan Lucian Muntean, p.300.
(7) Diogenes Laertios, Despre vietile si doctrinele filosofilor, Editura Academiei Republicii Populare Romine, 1963, traducere de C.I. Balmus, p.425.
(8) Stephen W. Hawking, Scurta istorie a timpului. De la Big Bang la gaurile negre, Humanitas, 2005, traducere de Michaela Ciodaru, p.138.
(9) Ibidem, p.139.
(10) Parmenide, op. cit. (fr.8), p.217.

4 comments:

Urmuz said...

Ha ha ha! Aprig!

misu said...

Tare ma mir: presocraticii aia n-avea servici?! Cum de statea ei asa, degeaba, cu degetu-n nas, sa cugete la Nimic(uri)...?
Si be mic: coane, vezi ca la bibiografie ai strecurat un "s" in plus, pe la Laertius, parca: in loc de "doctrinele" a iesit "dosctrinele" - nu ca n-ar fi mai amuzant asa!

Iulian Tanase said...

corectat, mersi.

little sue said...

poate daca nu ar fi fost presocraticii cu multiplele interogari asupra fiintei si a determinarilor sale, astazi teoria big bangului a fi aparut drept ceva apriori, care sa nu puna prea multe intrebari lumii sensibile.legatura dintre ceea ce gandeau presocraticii si teoria big bangului nu mi se pare deloc aparenta..