Tuesday, September 2, 2008

FRÅNVARANDE UR SAMMA STIM AV BLÄCKFISKAR

Cam asa suna titlul unui volum de poeme ale lui Mattias Forshage, entomolog si poet, membru al Grupului Suprarealist din Stockholm, cu care m-am intilnit aseara si ne-am distrat foarte bine povestind citeva ore despre una sau alta. I-am promis lui Mattias, care este unul din vizitatorii seriosi ai Poemix, ca voi pune pe blog unul din poemele lui in suedeza, iata-l:

DÖDSMASKEN

Jag är nygift. Kvinnan jag är gift med är storvuxen och mörkt rödhårig och liknar inte omedelbart någon jag känner. En dag har hon en mask på sig; en kort mask som bara går från hårfäste till överkäke, gjord i pressad papp och målad i glada färger, på ett sätt som får en att tänka på mexikanska dödsfestivaler. Jag kramar om henne och frågar om det har med menstruation att göra. Hon nickar och förklarar att det är för att hejda näsblodet.

(Si, daca mai exista oameni carora le place sa se joace, ii invit sa improvizeze, pentru acest poem, ceea ce am putea numi o traducere imaginara.)

21 comments:

nimeni said...

Ma rakastan sinua, Poemix!

Anonymous said...

Frig.

Acum am baut. Beau ca sa fac lumea sa inteleaga ce nebunie exista ce durere in suflet trece ca noaptea. Deja nu mai am creier sa vorbesc coerent ; imi bag picioarele si ma duc sa iau o vodca, apoi imi comand o portie de mici cu mustar, ca as am invatat de la iulian tanase seara in carciuma. De asemenea sunt stresat ca prietena mea are nemstruatia intarziata rau. Asta e un poem suprarealist cu aceleasi numar de cuvinte romanesti.

Urmuz said...

Jaguarul nu mai dăruieşte. Cîndva jaguarul dăruia medicamente stîrvurilor în piaţa plină de rod, licărindu'i omoplaţii prin barurile jegoase, pline de căni. Da, harul şi'l purta ca o mască, ce zic!: în cortul-mască dotat cu bar si domnişoară la harfă până cînd, sătul de răsfăţuri, fiordul îi apăsa ochii bolnavi şi glanda farului, ce sclipea departe, tînjea după festivalul mexican al morţii. Jaguarul striga acum ca o hienă, fagure plin de har îi era nebuna sîngerie gura. De nicăieri, ochii, precum o furculiţă, ai morţii, erau acum pentru, ei da, nesăbuiţi.

Iulian Tanase said...

foarte frumos, exact asta era si ideea.

Bianca said...

Nummatchekodtantamoonganunnonoas
Borbro Obs Kabupaten Feen Duamaa Jumah Ek-Yolo Serliq Burcep Sodhi Lecade Epona Snijngad.

Urmuz said...

Idee de carte? Mă'ntreb.

Iulian Tanase said...

poate fi. eu am gasit acum citiva ani un text intr-o limba necunoscuta si am comis, atunci, o traducere imaginara. e in cartea aceea cu nume ciudate, pomenite, mai sus, de catre Bianca.

Urmuz said...

Iulian,

poate reuşeşti să faci ceva?

http://www.terorista.ro/www/2008/08/22/pentru-primarie-si-pentru-bucuresti/

Anonymous said...

La multi ani Iulian!

Iulian Tanase said...

multumesc

Urmuz said...

A fost ziua ta ieri?
La multi ani si toate cele bune!

Iulian Tanase said...

multumesc, domnule, da, ieri am implinit 35 de ani, ma si intreb cum a fost posibil

Urmuz said...

Ah, cum spunea şi Rimbaud, on n'est pas serieux quand on a trente-cinq ans.
Mulţi înainte!

Anonymous said...

Pipa isi inghitea cuvintele cu greu. Daduse peste unele mai tari, si acum se lupta cu ele, nu erau niste cuvinte demne de o pipa vag albastruie. Avusese banuieli nocturne cu privire la cuvintele acestea; citise intr-un ghid ca exista un telegraf special creat pentru a trasmite unor anumite persoane cuvinte greu de inghitit, si informatia asta il macina de fiecare data cand vrea sa cante. Pipa nu primise niciodata o telegrama cu cuvinte ci doar cu ecuatii. Cateodata in unele telegrame cineva strecura o aripa de libelula sau o mustata de viezure.

Ramona said...

Cand am plecat era noapte. In fiecare an mi se intampla sa trebuiasca sa fug din casa lui intr-o noapte blestemata de decembrie. Si de data asta venise Oaspetele; eu nu intelef de ce vine doar o data pe an si intotdeauna iarna. Si, ca un facut, apare la geam verde si inghetat, nepoftit si nedorit ca menstruatia unei femei sau ca impotenta unui barbat. I-am lasat jucand un fel de sah cu sfere luminoase si multicolore.

Iulian Tanase said...

Legile rescrise ale ospitalitatii ne obliga sa avem o atitudine plina de consideratie fata de darurile pe care se intimpla uneori sa le primim de la musafirii nostri ocazionali. Daca cineva ne ofera, de exemplu, un poem personal intr-o limba necunoscuta, Legea Intii a Ospitalitatii Termodinamice ne obliga sa traducem de-ndata poemul musafirului in limba noastra materna, respectind intru totul regulile retroversiunii ireale. In clipa cind traducerea imaginara a poemului este incheiata, A Doua Lege a Ospitalitatii Termodinamice spune ca musafirul are tot dreptul: 1) sa-i daruiasca gazdei un buchet de insecte multicolore; 2) sa-si paraseasca gazda fara nici un regret; 3) sa se refugieze in cea mai mare graba pe un aisberg cu gust de migdale.

Tz-shirt said...

la baza ideii că acest poem are nevoie de o traducere stă prejudecata că poeţii sunt neînţeleşi, credinţă care datează din cele mai vechi timpuri, sub formă de supoziţie dusă, de-a lungul timpului, la rang de superstiţie, supozitor sau chiar comunicat de presă conservator. de pildă creaţia lui dumnezeu, care nu ne deranja cu nimic pana nu s-au apucat s-o explice, sa ne-o traduca. de-atunci, uite ce nenorociri se intampla. ca sa nu mai vorbim de big bang. deci sa lasam poezia asa cum e, daca nu ne putem ridica la nivelul ei, ca avem deja destule religii, razboaie si particule de incetinit.

(in plus, nici nu vreau sa-mi imaginez ce contrapoem ar lansa partidul conservitor...)

Iulian Tanase said...

draga mugur, asta e ca si cum cineva ti-ar spune: lasa culorile in pace, de ce tii neaparat sa le transformi in desene!? daca nu ar fi jocul, imaginatia si asa mai departe, poemele nu ar fi decit niste cuvinte scoase la raport.

Tz-shirt said...

draga iulian,
am senzatia ca am fost prost inteles :)

dasichh said...

cu frica domnisoarei în sîn, îmi contemplam masca
lipite, precum ah! ectoplasmele stirbe ale femeii oficiale, de dumnezei nefacatoare,
sprancenele albe ale sticlei,
jivina impopotonata cu electrozi verzi, cotlonul extatic al surorii vitrege, zisă heraclita, după fineţea cu care îşi răsucea ţigara prin barbă, ehe! de aici încolo vei purta numai cămaşa aia cu urme de ecpiroză, lasă că o putem aminti în capitolul cu halva roşie, dinadins efeminată precum mareele

Kengyel Timea-Silvia said...

DOUĂ MĂȘTI

Jeg în lift. În continuare jeg în lift care-ți sare în ochi, de netransmis cât jeg în lift. Eu ma târăsc spre carte, eu sunt un alt tip, eu am alta vârstă, dar și aici o dau în bara, nu mă înfrânez până glandele bolnave nu încep să pulseze frenetic, pa m-am săturat să o fac pe tâmpita, pa mexicancă durdulie și cheflie. Jeg, și-n cămăruța mea niște mânuțe desprinse din tavan îmi cântă pe vocea menestrelului din grota. Cartea nichelată pare clara, dar și deteriorată, iar dacă încerci să o citești, ei da, sangele va începe din nou să-ți curgă din nas.