Wednesday, October 15, 2008

Am vazut un magician in carne si oase

La cererea spectatorilor, reprezentati stralucit de Urmuz, pun aici varianta completa a reportajului aparut, intr-o forma mult scurtata, in Catavencu de astazi. Enjoy (or not)!

Stand up philosophy

Saptamina trecuta, profesorul american Raymond Smullyan a tinut o conferinta la Facultatea de Filosofie din Bucuresti, si imi vine sa imi dau patruzeci de mii de pumni in cap ca nu am ajuns la aceasta conferinta. Daca Raymond Smullyan n-ar fi fost altceva decit un logician si un filozof extraordinar, asa cum si este, probabil ca n-as fi avut motive sa-mi bat capul cu atitea zeci de mii de pumni, insa profesorul Smullyan este mult mai mult decit atit: este matematician, logician, filozof, muzician si magician. Va imaginati un matematician-logician, al carui spatiu de manevra este mai degraba unul arid, facind numere de magie in fata auditoriului? Colegii si prietenii care au asistat la prelegere mi-au povestit ca Raymond Smullyan a facut si stand up philosophy si stand up wizardry.



De ce exista mai degraba o esarfa rosie decit nimic?

Joia trecuta, am ajuns la facultate putin inainte de ora 14. Pina sa intru la un seminar, m-am conversat, la o tigara, cu niste colegi: aveau fetele transfigurate, umbrele unui extaz proaspat li se putea citi pe chip. Motivul? Tocmai asistasera la prelegerea lui Raymond Smullyan. In timp ce imi relatau despre minunile pe care profesorul american le spusese sau le facuse in timpul conferintei, o colega imi atrage atentia asupra unui batrin cu parul alb si lung, mai degraba inalt si uimitor de vertical pentru cei aproape 90 de ani, oarecum invizibili, pe care ii are. „El e!“, imi sopteste cineva. Fara sa stea prea mult pe ginduri, colega mea, foarte emotionata, se duce la Smullyan, ii spune ceva, profesorul ii zimbeste si scoate din buzunar doua bucati de burete, de culoare rosie, cam de marimea unui ou de gaina. Am urmarit tot acest spectacol de la un metru distanta. Am vazut cu ochii mei cum magicianul Smullyan i-a pus colegei intr-o mina un singur burete, am vazut cum ea stringe buretele in pumn si, cind desface pumnul, avea doi bureti, nu unul. Tot cu ochii mei am vazut cum magicianul ii asaza in aceeasi palma un acelasi alt burete, cum ea din nou il tine strins si, desfacind pumnul, in locul buretelui avea o esarfa rosie. Cei care nu cred in asemenea „prostii“ vor spune ca, da, astea-s iluzii optice, nene, insa nu este, oare, uimitor ca nu-stiu-citi oameni, care se indeletnicesc indeobste cu „iluziile“ ratiunii, sa aiba toti, in acelasi timp, o aceeasi iluzie optica?!

Ce-am vazut am vazut. Dar ce-am pierdut?

Impresionat de aceasta stranie intilnire, am ajuns acasa cu sentimentul ca, pe de o parte, am cistigat ceva, iar, pe de alta, ca am pierdut altceva – ceva mai mult. L-am cautat pe Raymond Smullyan pe Internet, si l-am gasit repede. Inainte de a obtine o licenta in stiinte la Chicago si un doctorat in filozofie la Princeton, Smullyan s-a ocupat cu magia. A scris o carte despre teoremele incompletitudinii ale lui Gödel (Gödel a fost bun prieten cu Einstein). A scris multe carti de matematica recreativa si logica recreativa. A inventat o serie de jocuri logice sub denumirea de „Transylvania puzzles“. Inspectorul Craig este un personaj care apare in multe din puzzle-urile lui Smullyan si rezolva enigmele unor crime cu ajutorul matematicii. A predat la Indiana University. In plus, Smullyan este un pianist minunat (il puteti vedea pe youtube, cintind Bach). Dupa ce afli toate aceste lucruri, si multe altele, nu-i asa ca iti vine sa-ti dai, totusi, niste pumni in cap? Cum sa ratezi un asemenea personaj?

O combinatie intre Dalai Lama, Einstein si Dan Puric

Vineri seara, s-a intimplat sa-l cunosc, la o masa cu niste prieteni, pe Sorin Costreie, lector la Facultatea de Filosofie, de care stiam fara sa-l stiu. Inainte sa ma dezmeticesc cine este, l-am auzit povestindu-le convivilor despre prelegerea lui Smullyan, la care asistase. L-am rugat, special pentru Catavencu, sa-mi spuna citeva impresii personale, iata-le: „Stiam de profesorul Smullyan ca este logician si filozof de renume, ca este si un pianist si un magician cunoscut, dar nu stiam ca este atit de magician, incit sa vrajeasca instantaneu o sala intreaga, asa incit sa poata face sa dispara totul in jurul tau (pereti, zgomote, mirosuri, ginduri, griji, ma rog, tot cotidianul…) si, pentru mai bine de o ora, sa te prinda cu umor si ingeniozitate in plasa gindirii sale, o gindire extrem de zglobie, vie si articulata. De obicei ne crispam cind trebuie sa dezlegam probleme de logica; cu Smullyan te amuzi copios si riguros. Esti in cel mai pur spatiu academic, simtindu-te insa ca la gradinita. Imaginati-va o combinatie intre Dalai Lama, Einstein si Dan Puric. E magie curata!!“. L-am rugat si pe Laurentiu Gheorghe (Lali, pentru prieteni), asistent universitar la Filosofie, sa imi spuna doua vorbe despre cum i s-a parut Raymond Smullyan: „Una dintre cele mai fascinante conferinte la care am asistat. Profesorul Smullyan a reusit sa transforme domeniul aparent al logicii intr-o prelegere care a smuls ropote de aplauze. Profesorul Smullyan face parte dintr-o categorie rara de oameni cu harul de a putea explica cele mai dificile lucruri ca si cind ar fi simple si la indemina tuturor. Ne-a oferit un exemplu despre ce inseamna a face cercetare logica la cel mai inalt nivel intelectual si, in acelasi timp, ce inseamna sa faci un show veritabil, care reuseste sa tina in priza o sala intreaga pornind de la unul dintre cele mai dificile domenii ale logicii filosofice“. Acestea fiind zise, gata, am incheiat. Ma duc sa-mi dau in cap pumnii promisi.

15 comments:

Ferenczy Attila Ştefan said...

Maestre, nu vreau sa te dezamagesc dar pentru mine cel mai incredibil numar de magie a fost acela prin care Facultatea de Filosofie a Universitatii Bucuresti a fost priponita pe malul Dambovitei in cladirea unei foste cantine studentesti. Si asta in conditiile in care toate celelalte facultati si-au revendicat sediile istorice...
Fac o plecaciune celui care stie unde ar fi avut sediul ilustra facultate daca magicianul si-ar fi prins urechile in aceasta rocada de sedii...

Urmuz said...

Fascinant.
Ce prieten din copilărie ar fi fost Ray!

Iulian Tanase said...

@ stefan: sa stii ca nu miroase a mincare, plus ca n-ai de unde sti ca pe malul dambovitei nu se maninca filosofie pe paine.

@ urmuz: bine zis, si frumos. vezi ca se gasesc pe net parti consistente din cartile lui Smullyan, are niste lucruri foarte semi-superbe.

Urmuz said...

Mulţam fain. Bag o cheie la gugl.

green said...

hei, unde e clipul? vreau sa-l vad si eu pe acest personaj fascinant; si apoi sa-i caut si textele si etc.

green said...

P.S.aduce oarecum cu Gandalf si sper ca acesta nu e un comment frivol:D

dragos c. said...

nu stiu cati studenti la filosofie au idee despre numerele de magie pe care le faceam eu pe mesele de biliard de la etajul fostei cantine. daca loveam o data cu tacul si inchideai o clipa ochii 'vedeai' cum dispar de pe masa doua-trei bile.cantina n-o regret,dar sala aia avea niste mese...(asta comentariu frivol!! :lol: )

little sue said...

In primul rand poate sediul istoric al facultatii de filosofie tocmai se construieste de cativa ani incoace(daca nu ma insel 7-8 ani) acolo pe malul dambovitei, intr-un cadru unde daca ajungi si intrebi pe un student "Ce este fiinta"nu te trimite la spitalul 9.
Si in al 2lea rand, vazand poza din facultate, si citind despre acest filosof cu practici mutiple:mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo, si nu la cativa mii de Km distanta...

nerubian assasin said...

nu sunt de acord, fiti mai sceptici.

baldovin said...

Aveam o parere cam proasta despre fac de filosofie. daca au adus un astfel de personaj inseamna ca lucrurilse s-au mai schimbat. Si eu as fi vrut sa il aud/vad.
Dar partea bna e ca cred ca vor mai veni astfel de oameni. Inytrebarea e acum cum dam de astfel de informatii. De unde aflam cine mai conferentiaza pe acolo?

nerubian assasin said...

puneti afise pe stalpi

Urmuz said...

Iulian,

pe unde bîntui?

Sergiu said...

"Planet Without Laughter" e fascinant! http://www-cs-faculty.stanford.edu/~knuth/smullyan.html

Iulian Tanase said...

am inceput si eu acum citeva zile sa citesc 'Planet Without Laughter', ciudate fiinte sint astia care rid.

chewie said...

yup, si eu l-am ratat :(
dar l-am vazut la melvin fitting, a doua zi :)