Saturday, November 1, 2008

Ce faci cind iti vine sa rizi si nu se cade sa rizi?

Exista doua persoane in grupul de centralesteuropeni care au un accent englezesc oribil. Engleza uneia dintre aceste persoane, altfel foarte dragute, are un efect devastator asupra mea. Aseara, la un seminar, am facut mari eforturi sa nu izbucnesc intr-un ris cumplit. Am tras aer in piept, mi-am dus mina la gura, mi-am muscat dintii (pentru asta iti trebuie antrenament), incercind sa-mi mut atentia de la vocea aceea care continua sa vorbeasca. Seara tirziu, la o sueta cu centralesteuropenii, n-am mai rezistat. Doamna cu Accentul se apucase sa-mi povesteasca nu mai stiu ce si, desi nu era nimic amuzant in ceea ce spunea, am izbucnit intr-un ris ingrozitor, am ris cu lacrimi, Doamna cu Accentul se uita la mine si nu intelegea, imi ceream scuze, plingeam si rideam, exact ca in celebrul videoclip de mai jos, trebuie sa-l (re)vedeti ca sa intelegeti cit de complicat este sa rizi si sa nu ai nici o scuza pentrua asta.

20 comments:

Anonymous said...

adevarul e ca trebuia sa fie pregatiti: sa aiba o banda cu bocitoare in regie, si sa-l acopere pe eric.
oricum, domnule iulian, poate n-ati observat, dar eric este acum DJ BOEMERANG si are un show la radio. altul decit guerrilla, evident, dar nu e timpul pierdut.

Textilist said...

haha, am trecut multi prin situatii de genul asta.

Zilele trecuta aveam un interviu de angajare si candidata s-a ridicat din senin sa deschida geamul tipand ca e prea cald si ca nu suntem normali ca lucram in astel de conditii. Parea ca vrea sa ne si pocneasca. Plus alte scene foarte amuzante. Abia asteptam sa faca o gluma sa izbucnesc in ras.

ce faci?! nu stiu, cred ca depinde cat de amuzant este si de cat de mare e miza.

Eu pana la urma m-am scuzat si am iesit pur si simplu din sala.

Anonymous said...

e, asta nu-i nimic, uite-aici situatie penibila. eram intr-un orasel de prin spania si nu nimeream cu nici un chip drumul spre un satuc, am uitat cum ii zice. deja se intunecase. opresc linga un batrinel si-i spun numele satului pe care-l cautam. omul, saracul, avea o gaura-n git, imi scapa acum numele/prenumele afectiunii, s-ar putea sa stiti despre ce e vorba, ma rog, cert e ca nu emitea cuvinte, ci doar niste suieraturi, hiriituri, in fine. asa ca se ajuta de tot corpul sa se faca inteles. practic, a inceput un fel de dans in jurul masinii, gesticula larg, se apleca asupra mea, mai shuiera doua frinturi de vorba...
plec, ii multumesc frumos, adios, gracias etc.
dupa treizeci de secunde, la urmatoarea intersectie, ma trezesc iar cu el la geam, sa-mi mai explice o data, cu aceleasi gesturi largi, ce mai, m-a cam umflat risul, abia ma abtineam, noroc ca mi-a ars si sotia una la coaste, sa ma potolesc...
i-am multumit iar si am plecat repede. desi sint sigur ca n-a observat reactia mea, mi-am cerut mii de scuze in lipsa, imi pare rau si acum pentru (aproape) gafa aia. senor, va rog sa ma credeti ca regret enorm, sper sa cititi intr-o zi blogul lui iulian tanase.
multumesc, iulian, ca mi-ai dat posibilitatea sa-mi deschid sufletul...

Cristiana said...

Sunt extrem de frustrante situatiile astea in care te bufneste un ras sanatos si trebuie sa te abtii din varii motive...rasul e una din marile placeri ale vietii. Nu mai stiu cine zicea ca o zi in care nu ai ras e o zi pierduta...cred ca trebuie sa profitam de orice ocazie pt a porni acea cascada de endorfine..chiar daca pt ceilalti pare inappropriate.

calliope said...

despic noaptea-n 4,e 4 noaptea si povestea ii vine acestei ore ca o manusa,(matusa,cum ziceti dvs)...asa ca a fost odata o inmormantare ca toate inmormantarile si eu eram invitata,dar nu in dric ci in tristul convoi care insotea dricul,totul decurgea asa cum se cuvine in aceste imprejurari,adica agale,chiar si lacrimile curgeau mai agale pt ca nenea mortu avea anii potriviti acestui eveniment,vreo 86,numai ca la un moment dat dricul,usor usor incepe sa prinda viteza si oamenii ce sa faca ,nu puteau ramane in urma,tot grabeau pasul,sprintenel ,sprintenel pana ce totul devenise un superb jogging mortuar,si mie imi venea sa rid de mama focului si chiar rideam,eram copila,si matusa mea ma tinea de mina si imi tragea cite una dupa ceafa din vreme in vreme,asa discret,de aceea plingeam si rideam si alergam dupa un mic dric comic ce fericire pe nenea mortu,nici viu nu prinsese asemenea viteza prin viata,fusese paznic la la niste grajduri in sat...imi cer iertare,ce nebuna sunt sa povestesc asa pretioasa amintire...

Cristiana said...

Buna,Iulian!
Revin si eu cu 3 intrebari:
1 Ce iti lipseste cel mai mult din Romania? (dupa 2 saptamani petrecute in China)
2 Ce ai "importa" de acolo in tara?
din stilul lor de viata, mod de gandire sau ce mai vrei tu..
3 Cat timp crezi ca ti-ar lua sa te obisnuiesti cu noul mediu si sa intri intr-o zona de confort psihic in noua tara?
Thanks!

violeta said...

Multumim ca ne tii la curent cu tine! Proper thanks! :)

Iulian Tanase said...

va multumesc pentru povesti.
@ anonim 1: da, a ajuns dj la radio si are acum o fatza de nerecunoscut; era mai haios la tv;

@ florin: cel mai elegant este sa te ridici si sa iesi, dar nu intotdeauna ni se da sansa de a fi eleganti;

@ anonim 2: foarte frumoasa povestea ta din spania, am suris in hohote :)

@ calliope: o poveste similara am auzit acum citiva ani de la o prietena, mi-a si daruit povestea, am scris un poem, iar ea si-a primit, la schimb, partea leului;

@ cristiana: o sa-ti raspund fara sa ma gindesc:
1) imi lipsesc ioana, iubita mea, si heraclit, pisoiul meu drag;
2) nu stiu, poate as importa caldura tropicala, pentru ca mie nu-mi place frigul deloc;
3) nu cred ca m-as obisnui, totul este aici atit de diferit, eu imi imaginam, de exemplu, ca localnicii vorbesc o engleza brici, insa fie nu o vorbesc deloc, fie au un accent extrem de ciudat. cum zicea colega mea din bulgaria: "the locals are unreadable". cum sa te intelegi cu ei?
altfel, zona este splendida. dar si un tablou de Monet este minunat, dar ai putea sa traiesti in el?

calliope said...

ati si publicat undeva acel poem?sa ma bucur si eu de el! aceasta poveste chiar am trait-o si precis nu sint acea prietena a dumneavoastra:)multumesc pt eventualul raspuns.

Iulian Tanase said...

da, e publicat in "Ochiul Exploziv", dar se poate citi si aici:
http://poemix.blogspot.com/2007/03/moartea-e-plina-de-viata.html

Ramona said...

ah, cat am ras!!!
colegii ma privesc ciudat.
Roli povestea sambata seara o patanie care s-a intamplat in cimitir, acum doua zile, de Sambata mortilor. Preotul si ajutorul de preot (un copchil) slujeau in cimitir. Ajutorul de preot tinea cadelnita si o lumanare mare, alba. La un moment dat, pe nevorbite, pe nevazute, intr-o pozitie din care doar Roli, care era langa el, il vedea, a apropiat flacara lumanarii de cuiul de unde apuca popa cadelnita. Tacticos si fara a se da de gol prin vreun zambet macar, a incins bine cuiul cadelnitei.
La un moment dat, preotul s-a intors spre el, sa apuce cadelnita. A apucat-o de cui si, in momentul urmator, cu un urlet ucigas, a aruncat-o ca la oina peste capul babelor nedumerite. Alea au crezut ca popa a luat-o pe campii cu capul. Din toata adunarea, numai Roli intelegea.
Si evident, radea cu lacrimi.
Imi pare rau ca nu l-am lasat pe el sa povesteasca, dar nu stiam sigur daca intra azi si mi s-a parut prea potrivita.

vlad said...

Eu am patit-o in gimnaziu cu profesoara de fizica. Ea ma privea tinta in ochi si gesticula foarte agresiv cu degetul mijlociu de la mana dreapta, insistand asupra importantei legii lui Ohm (parca). Dupa o lunga perioada de autocontrol n-am mai rezistat si am izbucnit in hohote. M-a facut sa ma ridic in picioare si m-a rugat sa-i explic motivul pentru care am ras. Nestiind ce sa-i spun, a trebuit sa stau in picioare tot restul orei. La final mi-a schitzat fata pe tabla si a scris in dreptul ei "mincinos" si "las".

Anonymous said...

Salut. Imi place foarte mult cum scrii. Ai fi interesat sa facem un link exchange?
Id mess/mail: andrei_the_wise@yahoo.com
blog: www.varby.ro
Daca esti de acord astept un raspuns pe mail.
Daca nu te intereseaza imi cer scuze ca te-am deranjat.
Sa avem bafta la trafic!

calliope said...

Sa continuam avintul delicios macabru al povestirilor de mai sus,iacata ce epitaf dragut gasesc intr-o carte,e voba de un om f prevazator cu orinduielile vietii lui :"Aici odihneste robul lui Dumnezeu X care abia urmeaza sa se nasca" Iulian,cum ar fi ca oamenii,pt a se obisnui cu ideea ultima,sa-si ridice inca din floarea (apusa)a tineretii un mormint(de dimensiuni potrivite),sa se viziteze pe ei insisi din vreme in vreme,sa mai stea din vorba-n vorba, apoi sa plece frumusel in treburile lor de oameni vii?!
PS de ce nu veniti acasa,e posibil ca pe acolo sa se manince siopao cu garnitura de pisica...chiar nu va e dor(si) de cohelo deloc???

Urmuz said...

6 zile de tăcere nu e un motiv destul de serios pentru a rîde. Totuşi, nu mă pot abţine să nu ies de pe blogul tău, Iulian, într'un hohot imens de salutări.

Iulian Tanase said...

Draga Urmuz, m-am gindit astazi la tine. In ultima vreme, toate lucrurile la care ma gindesc se intimpla intr-un fel sau altul.

Urmuz said...

Iulian,

tac şi eu cu drag.

nedormitul said...

stiu de filmuletul asta, l-am vazut pe tot, mai demult. e mai lung. era un talkshow in genul aluia cu doctor nu stiu care. se pare ca totusi povestea asta a fost trucata, un conflict intre producatorii show-ului şi postul respectiv. moderatorul spunea in reportajul asta ( mai lung, merita vazut tot) ca, in mod normal, avea o intilnire prealabila cu invitatii, nu insa si acum. se pare ca oamenii aia chiar aveau problemele respective, dar au fost adusi pe neve. show-ul s-a sistat de atunci, iar moderatorul a rămas somer.
daca ma pun in pielea lui, cred ca si eu as fi ris

nedormitul said...

stiu de filmuletul asta, l-am vazut pe tot, mai demult. e mai lung. era un talkshow in genul aluia cu doctor nu stiu care. se pare ca totusi povestea asta a fost trucata, un conflict intre producatorii show-ului şi postul respectiv. moderatorul spunea in reportajul asta ( mai lung, merita vazut tot) ca, in mod normal, avea o intilnire prealabila cu invitatii, nu insa si acum. se pare ca oamenii aia chiar aveau problemele respective, dar au fost adusi pe neve. show-ul s-a sistat de atunci, iar moderatorul a rămas somer.
daca ma pun in pielea lui, cred ca si eu as fi ris

1octav said...

Iulian, nu e bine sa te abtii de la nimic, cu atat mai putin de la ras. Scuze exista o gramada... Fum, bautura, amintirile care te napadesc.
Apropo de asta, cand faci firma aia cu rugaciunile pentru lumea de dincolo? Caut un loc de munca d'asta.