Friday, February 29, 2008

Ce s-a intimplat aseara (video)

Aseara, vorbind despre poezie, radio, Catavencu, cafele, schizofrenii si alte delicii ale vietii, am intrat parca intr-un fel de transa. Ioana mi-a spus ca am fost foarte ciudat, ceea ce, e-adevarat, mi se mai intimpla atunci cind incep sa vorbesc despre lucruri foarte importante pentru mine. Discutia cu Razvan Tupa si lectura(rea) Manualului Imblinzitorului de Cafele nu au fost inregistrate pe video. Exista insa o inregistrare audio, pe care o voi primi de la cineva in citeva zile, plus ca, dupa ce ostilitatile cofeinizate au luat sfirsit, am facut totusi un mic filmulet, special pentru prietenii Poemix-ului. Dincoace si dincolo de peroratiile mele, ii puteti vedea, pe linga Razvan, pe Forin Dumitrescu si Vasile Ernu. Enjoy!




Textul semi-integral al Manualului poate fi citit aici.

Wednesday, February 27, 2008

Haideti sa ne delecturam nitel!

Acum vreo 5-6 ani incercam sa inteleg ce naiba inseamna chestia asta numita poezie. Ma miram si ma intrebam cum (mai) e posibil sa scrii poezie intr-o vreme cind poetii se transforma, in general, in ceva mult mai comod, mult mai vizibil, mult mai banos, dar si mult mai stupid, desigur. In perioada aceea, prietenul meu Dan (Stanciu, pentru cunoscatori) mi-a aratat o stire din Libertatea, despre pictorul chilian Matta, ceva absolut incredibil. Stirea aceea (se gaseste in Ochiul exploziv sau la Academia Romana, in colectia Libertatea) imi venea ca o manusa, nu mai insist.

De fapt, paragraful de mai sus nu este decit o introducere la ceea ce se va intimpla miine, joi: de la ora 18,30, in Club A, voi face o lectura publica, la invitatia lui Razvan Tupa. O sa citesc, in primul rind, Manualul Imblinzitorului de Cafele, dar si altele, plus ca vor mai fi, probabil, si ceva discutii despre poezie, radio, Catavencu si alti demoni.

Saturday, February 23, 2008

Ce faci in ziua cind ti se naste tatal

La inceputul lui 2002 ma apucasem sa scriu niste povestiri timpite despre ce faceam eu inainte de a ma fi nascut. Contrar aparentelor, se pare ca ceva faceam. Iti golesti mintea, turezi motorul stiloului, te arunci in adincul unei pagini albe si, cu putin noroc, te reintorci la suprafata cu lucruri dintre cele mai neasteptate. Iata ce scriam pe 23 februarie 1944:

Astazi s-a nascut tata. Toata familia i-a fost alaturi. Bunicii i-am daruit niste flori galbene, iar tatalui meu o jucarie din alea imbecile. Cind l-am vazut pe tata, cit de mic era, am inceput sa rid. I-am zis:
– Mai tata, ce mic esti, da' lasa ca te faci tu mare si atunci o sa fie exact invers.
I-am cerut voie bunicii sa il iau pe tata putin in brate. Mi-a spus:
– Da, ia-l, dar ai grija, e tatal tau, daca se intimpla ceva, tu raspunzi.
O asistenta draguta m-a intrebat:
– Dumneavoastra sinteti tatal?
– Nu, domnisoara, eu sint baiatul cel mic al noului-nascut.
Asistenta m-a privit ciudat, parea speriata, asa ca am inceput sa rid. Fata i s-a luminat, ca si cum tocmai ar fi scapat dintr-o mare incurcatura. Mi-a spus:
– Ce bine ca ati glumit, m-am speriat o clipa ca ar putea fi adevarat.

(Pentru tatal meu, care astazi implineste o frumoasa virsta.)

Friday, February 22, 2008

Papusea, va fac un rationament?

Nu stiu daca se stiu prea multe detalii despre relatia nabadaioasa dintre Evul Mediu si Eva Media. In anul 501, Evul Mediu se afla in calatorie de afaceri la Paris, a intrat intr-o cafenea anacronista, unde se asculta jazz scolastic, cu influente de Holograf. Eva Media se afla la o masa, arata ca un violoncel adormit, era epilata din cap pina-n picioare, si parea cit se poate de superba imbracata, la patru ace, cu un roi de albine de matase macra. Pe cap purta un iepure alb, cu un ochi portocaliu si unul verde. Evul Mediu s-a dus la ea, a ciupit-o de regina, Eva Media a deschis larg ochii, in care inotau Newton (in stingul) si Toma d'Aquino (in dreptul).
– Porc sa fii, noroc sa ai, i-ar fi spus Eva Evului.
– Unde e Gualon?, ar fi intrebat-o Evul pe Eva.
– O noapte de 1001 ani ne asteapta afara, e pregatita de drum, i-ar fi spus Eva Evului.
– Fringhie, i-ar fi raspuns Evul.
– Cocostirc, i-ar fi replicat Eva.
– Rationamentul gualidic musca din sofismul gualindic, ar fi biiguit Evul.
– Biiguielile guliilor cu bigudiuri, i-ar fi zis Eva.
– Papuse, ai ce nu ai pierdut?, ar fi questionat-o Evul.
– Da, ar fi spus Eva.
– Nu ai pierdut coarne?, ar fi insistat Evul.
– Nu, ar fi depistat Eva.
– Deci ai coarne, ar fi conchis Evul.
– Priveste-mi iepurele in ochi si spune-mi tu, ar fi inchis Eva, si ochii, si discutia.

Morala: Soarecele e un cuvint, cuvintul nu roade brinza, deci soarecele nu roade brinza.

Wednesday, February 20, 2008

Imi plac munca fizica, da' sa fie curata

Dupa o carantina de vreo doua luni in biblioteca, nimic nu se compara cu citeva partide de munca fizica. Carat citeva sute de kile de parchet, frecat chitul de pe gresie, injurat meseriasii lu' Peste pentru o relativa bataie de joc, schmirgheluit tevi, apoi vopsit, si abia astept primavara pentru a sapa in curte, la tara. Voua va plac munca fizica?

Wednesday, February 13, 2008

Contraverbele proverbelor

Era o vreme cind eram foarte atasat de proverbele astea doua ale lui Marcel Marien: Canibalii nu au cimitire si Totul este bine cind se termina. Frumos, scurt si la obiect. A fost suficient sa postez citeva proverbe de-ale lui Eluard si Peret, pentru ca lumea buna la cap sa se reorganizeze si sa posteze pe Poemix diverse productii, fie personale, fie si mai personale, sigur delicioase.

De la Valentina, citeva productii de-ale lui Marcel Marien:

Invulnerabil pana la moarte.

Dulceata de fructe interzise.

Automobilul si ghilotina sunt mijloace excelente de prevenire a cancerului.

Canibalii nu au cimitire.

Sinuciderea este si un mod de a omorî timpul.

Publicitate: "Lama de ras Gillette taie venele cu delicatete."

Amintirile sunt facute pentru a fi uitate.

Realitatea nu dureaza decat un moment. Visul dureaza toata viata.

Totul e bine cand se termina.



De la Mugur, citeva lucruri obligatoriu personale:

Mâinele e cel mai bun prieten al omului.

Cine alearga dupa doi iepuri departe ajunge.

Secolul XXI va fi sarac sau cinstit.

Vrabia malai biseaza

Daca Eminescu n-ar fi existat o aveam pe Andreea Eminesca.

Si-au dorit mai mult infrangerea.

Ce tie nu-ti face, altuia nu-i place.



De la tata la copii:

Secolul XXI va fi.


De la Anonymous:

Ce tie nu-ti place, altuia ii place.

Buturuga mica rastoarna carul cu boi.

Saturday, February 9, 2008

Ciresele amantei se coc la foc mic

Ma cam plictisesc discutiile despre care carte e mai buna, despre care scriitor este mai mare, dar mai mare decit cine, si, spune-mi, fata, daca am face un top ca la carte, nu-i asa ca, dincolo de contextul socio-semantic, X ar iesi, totusi, inaintea lui Y? Oameni care citesc doar ca sa nu afle cine sint, ca sa nu afle de ce fac ceea ce fac si de ce vietile lor arata asa si nu altfel, oameni care citesc doar ca sa aiba despre ce vorbi, in fine... Critica literara, oricum s-ar manifesta ea, este un lucru tare trist, mult mai trist decit literatura insasi, despre care Breton zicea ca este "unul dintre cele mai triste drumuri care nu duc nicaieri".

Una dintre cele mai frumoase carti pe care le am in casa este o cartulie, pe care am primit-o de la prietenul meu Sasha, A Book of Surrealist Games, Shambhala Redstone Editions, 1995.



Sint aici niste proverbe foarte tari, scrise de Paul Eluard impreuna cu Benjamin Peret. Am tradus citeva, iata-le:

Ciresele cad unde textele decad.

O amanta buna merita o alta.

Bate-ti mama cit e tinara.

Cind ratiunea pleaca de-acasa, surisurile joaca pe masa.

Carnea rece nu aprinde nici un foc.

Mai bine sa mori din dragoste decit sa iubesti fara regrete.

Labirinturile nu sint pentru ciini.

Tuesday, February 5, 2008

Eu nu tocesc corola de minuni a lumii

Ieri, cineva m-a facut tocilar. Sigur, eu am ris, n-am zis nimica, caci nu credeam sa-nvat a 'uzi vreodata ca, la virsta mea, cuiva ii va cadea o stea, chiar din gura sa, fix in timp ce spunea ca a invata inseamna a toci sadea. N-am tocit niciodata, decit pantaloni, in perioadele cind nu-mi permiteam doua perechi de jeansi in acelasi timp. In liceu, rideam foarte tare, impreuna cu prietenul meu Valentin Spataru, de tocilarele clasei, care, altfel, au ajuns bine: care profe, care doctorite, care-incotro. M-a intrebat cineva, intr-un comentariu, parca scoop, daca ma mai tine memoria. Nu, asta e raspunsul, si as putea sa ma laud mult si bine cu memoria mea, care e foarte proasta, desi nu neaparat blonda. Gata, ma opresc aici, ma duc sa-l tocesc pe Heraclit, desi Gellu Naum mi l-ar recomanda mai degraba pe Heraclitoris.

Si, nu in ultimul rind, va rog frumos sa va uitati la acest clip, cu Billie Holiday. She and her voice are beautiful.