Saturday, May 31, 2008

Sinteti fericit, domnule presedinte? (I)

Cine si-ar putea imagina ca presedintele nostru, cel caruia i-am acordat atunci toata increderea noastra, si fusese o incredere cistigata cu sudoarea fruntii, o incredere pe care ne-am rupt-o de la gura, de la gura noastra si a copiilor nostri cu drept de vot, pentru a i-o pune pe masa lui, tocmai lui, celui in care n-am avut nici o indoiala ca va sti ce sa faca cu ea – cine, asadar, si-ar putea imagina ca un astfel de om, investit cu aurul increderii noastre, cu mierea inocentei noastre, cu serbetul cinic al naivitatii noastre, ar putea fi nefericit? Presedintele nostru? Nefericit? El?

Capitolul 1
Cufundat intr-un fotoliu cu tapiserie aurita, presedintele isi ignora propriile picioare, care zac incolacite pe birou. O musca face levitatie in incapere, isi tine, ca si fotoliul, ca si peretii, ca si picioarele, respiratia: cind presedintele citeste din ultimul roman al prozatorului sau de casa, peretii nu respira, picioarele nu transpira, Pamintul nu se invirte in jurul Soarelui. Doar tigarii din coltul gurii presedintelui i se permite sa pufaie, doar inimii presedintelui i se permite sa bata din picior. Musca se asaza pe peruca blonda, care doarme, lenesa, pe birou. Peruca deschide un ochi si comite imprudenta vietii ei: o plezneste peste ochi pe musca favorita a presedintelui. In secunda urmatoare, agentul de paza al presedintelui apare in birou si elibereaza un glonte in timpla perucii. Intre musca si peruca, presedintele prefera musca. Peruca a fost redusa, pentru vecie, la tacere. Acum presedintele isi poate continua lectura.
(Va urma)

Friday, May 30, 2008

Un poem de Corneliu Vadim Tudor (Video)

Ada Milea are dreptate: Ceausescu n-a murit. El traieste, bine-mersi, si nu in Cuba, asa cum si-ar imagina fanii lui Elvis, ci chiar in Romania. Ceausescu apare la televizor. Ceausescu e senator. Ceausescu are cind vocea lui Vadim, cind limba lui Paunescu, cind alunita lui Iliescu.
Pentru toti acesti Ceausescu am citit, in fata camerei de filmat, un poem de rahat al lui Corneliu Vadim Tudor:


Wednesday, May 28, 2008

Cind ma uit la Adrian Paunescu ma incearca sentimente criminale

Cind eram mic, eu si sora mea am fost surprinsi de un batrin ca mincam niste struguri in via lui. Batrinul asta ne-a urmarit pina in curtea bunicii, unde eu si sora mea ne-am ascuns. N-am uitat cutitul pe care batrinul il tinea intr-o mina (in timp ce ne fugarea) si, mai ales, n-am uitat ca atunci, copil fiind, mi-am dorit din toata inima ca batrinul ala sa moara. Am si scris in Ochiul Exploziv o scurta proza poetica despre acest episod:

Exista undeva un batrin care te priveste. Tu te afli in via lui, maninci niste struguri. Esti copil, si a minca din strugurii altuia ti se pare firesc. Batrinul te priveste (se pricepe bine la asta), se apropie de tine, are in mina dreapta un cutit cu lama stralucitoare, reflexia ei iti strapunge sfera de inocenta in care locuiesti, iti strapunge boabele pline de singe ale strugurelui devenit dintr-o data ostil. Incepi sa alergi (te pricepi bine la asta) si cutitul te urmareste indeaproape, intelegi ca este vorba de un cutit atletic, bine pregatit fizic, din moment ce il duce intr-o singura mina pe batrinul care continua sa alerge si sa te priveasca. Spaima te impinge de la spate, ea este aceea care te ascunde printre porumbii inalti care te primesc cu frunzele deschise. Inima iti bate in piept cu putere si tu nu-i deschizi. Esti mai viu decit ceilalti (te pricepi bine la asta), esti mai viu ca oricind, si asta te sperie. Batrinul este foarte aproape de tine, cutitul lui straluceste si lumineaza pamintul. Cind se face seara, tu esti tot acolo. Din fericire, cutitul batrinului incepe sa apuna, taisul i se intuneca. Nu tu, ci spaima ta este aceea care ii doreste batrinului moartea. Dupa citeva zile, afli ca batrinul a murit de moarte buna, si tu te bucuri – esti copil, si a te bucura de moartea cuiva ti se pare firesc.

Zilele trecute, vazindu-l pe Adrian Paunescu la televizor, m-au incercat aceleasi sentimente. Am si scris in Academia Catavencu de saptamina asta o caseta in acest sens:

Un vierme gras, de o crasa nesimtire

Adrian Paunescu are o parere atit de buna despre sine insusi, incit are toate motivele sa regrete ca, fiind gras si greoi, nu se poate saruta, pasional, in fund, asa cum ar merita. Vinerea trecuta, Cotidianul a publicat o scrisoare din 1986 in care Adrian Paunescu i se adresa lui Ceausescu cu gretoasa formula „Sa traiti, Maria Voastra!“. Nesimtirea crasa a acestei fosile grase, care este Paunescu, s-a revarsat in direct la Realitatea TV, cind Adrian Lingaul Minune l-a gratulat pe ziaristul Cristian Patrasconiu de la Cotidianul cu incalificative precum: „mizerabil“, „dobitoc“, „porc“, „vierme“, de parca Paunescu ar fi vorbit cu propria oglinda. (Nu se poate sa nu ti se faca mila de oglinda din baia personala a lui Paunescu.) Insa Lingaul de Aur din seiful sentimonetar al sotilor Ceausescu si-a dat masura XXXXL a caracterului urit atunci cind i-a spus lui Cristian Patrasconiu: „Dumneata stai pe strada ‘Zda ma-tii“ (propozitie pe care a repetat-o, ca sa fie sigur ca a fost retinuta de propriul electorat). Constient de inutilitatea acestor rinduri, nu-mi ramine decit sa astept ziua cind acest sinistru personaj va avea la dispozitie o intreaga eternitate pentru a-l pupa in fund pe cel ce a fost Maria Sa Ceausescu.

Sentimentele criminale oare intra sub incidenta Codului Penal?

Saturday, May 24, 2008

Dan C. Mihailescu da cu dreapta-n stinga

Nu stiu cu ce mina scrie d-l Dan C. Mihailescu atunci cind scrie de mina, insa e clar ca Dreapta, pentru care are o mare slabiciune, ii vine ca o manusa. Am tot vrut sa scriu citeva lucruri despre acest articol semnat de d-l DanCe, dar m-am luat cu altele si am tot aminat momentul.
D-l DanCe spune, cum se poate vedea, ca avangardistii nostri n-au dat, esteticeste, mai nimic literaturii romane. Pai, nici n-aveau cum, esteticeste, sa dea mare lucru, pentru ca estetica nu ii interesa pe avangardisti (sau ii interesa doar ca sa o arunce nitel in aer). Insa, acest mai nimic pare sa spuna ca avangardistii au dat totusi ceva literaturii romane. Oare ce? D-l DanCe ne lasa in ceata.
Mi-a mai atras atentia si aceasta intrebare a d-lui DanCe: "Ce înseamnă Tzara, Roll, Voronca, Gherasim Luca, Saşa Pană, Ion Călugăru pe lângă Rebreanu, Arghezi, Blaga, Sadoveanu, Slavici, Camil Petrescu, Mircea Eliade?" (Pe Gellu Naum a ezitat sa-l treaca in acest pomelnic, preferind sa-l aduca in discutie citeva rinduri mai jos, punindu-l in opozitie cu Marin Preda.) Personal, nu stiu si nici nu ma intereseaza raspunsul la o astfel de intrebare. Eu, unul, prefer sa citesc si sa recitesc Zenobia lui Gellu Naum, lasindu-i d-lui DanCe placerea de a aprofunda Neamul Soimarestilor sau Maitreyi.
Simpatizant al Dreptei interbelice, era normal ca d-l DanCe sa salute Divina Comédie a d-lui Stelian Tanase (adica Avangarda romaneasca in arhivele Sigurantei, despre care am scris si in Academia Catavencu, si pe blog cit de interesanta e si cite prostii contine).
In concluzie, ma bucur ca intelectualii de dreapta isi fac datoria, punindu-i la punct pe nenorocitii de avangardisti si suprarealisti de stinga-mprejur si ridicindu-i in slavi pe d'alde Slavici.

Monday, May 19, 2008

Viata de dincolo de comunicatul de presa

Nu prea m-am mai dat pe Internet in ultima vreme pentru ca am avut treaba, n-am sa intru in detalii. Saptamina trecuta, in schimb, m-am aflat la Cetate (la Mircea Dinescu), asa cum zice si comunicatul de presa de mai jos:

Institutul Cultural Român participa, împreuna cu institutii si fundatii din Germania, Bulgaria si Grecia, la proiectul „Alfabete balcanice”, initiat în 2007 de Künstlerhaus Edenkoben cu scopul de a promova pe piata literara germana poezia sud-est-europeana.

În cadrul proiectului, câte trei poeti germani vor traduce, pe parcursul unor workshop-uri, câte trei poeti din Bulgaria, Grecia si România.

În perioada 14–18 mai 2008, Sabine Küchler, Hans Thill si Ernest Wichner se vor întâlni la Portul Cultural Cetate cu poetii Constantin Acosmei, Iulian Tanase si Vasile Leac si vor traduce în germana poeziile acestora. Traducerile vor fi publicate anul viitor la Editura Wunderhorn din Germania, iar poetii români vor fi invitati la serii de lecturi si întâlniri cu publicul german.

În selectia autorilor bulgari, greci si români, initiatorul proiectului, Künstlerhaus Edenkoben, a cautat autori reprezentativi pentru lirica tânara din regiuni diverse ale fiecarei tari participante.


Alaturi de Institutul Cultural Român si Künstlerhaus Edenkoben, fundatiile partenere în acest proiect sunt Fundatia Pygmalion (Bulgaria), Institutul de traducere Ekemel (Grecia) si Fundatia Culturala Mircea Dinescu – Portul Cultural Cetate, se arata într-un comunicat al ICR.

A fost foarte bine la Cetate: am pescuit in fiecare zi intr-un helesteu din spatele conacului lu' Dinescu, am prins o stiuca, am povestit cu romanii si nemtii, am ris foarte mult cu Vasile (Leac), Horatiu (Decuble), Costica (Acosmei) si Ernest (Wichner), am facut dialectica in jurul sclavei Isaura, am servit niste mincaruri pe care numai la conac la Dinescu le poti gasi, am lenevit si asa mai departe.


(Conacul de la Cetate)

(Corina Bernic si Ernest Wichner)

(Hans Thill, Sabine Küchler, Constantin Acosmei, Vasile Leac, Ernest Wichner, Corina Bernic, Horatiu Decuble)

(Natura vie cu poeti)

(Hans Thill si cu mine, inhamati la jugul poeziei)

(Horatiu Decuble, intr-un moment de tandrete)

(Ingo Wilhelm)

(eu)

Friday, May 9, 2008

Zenobia, ca trupa de heavy metal

Mi-a placut foarte mult sa descopar ca exista, in Spania, o trupa de heavy metal care se numeste Zenobia. Chiar daca are un sound diferit de Miles Davis sau Thelonious Monk, admiratorii lui Gellu Naum ar putea sa surida la auzul unei asemenea minunatii.


Friday, May 2, 2008