Saturday, November 29, 2008

Asia vazuta din avion

Oricit de lung ar fi zborul, nu pot sa dorm in avion. Ma simt obligat, intr-un fel, sa veghez la buna functionare a motoarelor. Intre Hong Kong si Amsterdam, vreme de 11 ore si jumatate, n-am facut decit sa ma uit pe geam, fotografiind muntii, cerul, norii si alte vietati care imi alimentau ceea ce aducea, oarecum, a extaz. Am baut, desigur, si doua sticle mici de vin, am scris citeva rinduri, ce naiba sa faci atita amar de ore, fara tigari, fara cuvinte, suspendat, aiurea, deasupra pamintului, cu un chinez alaturi care isi sugea incontinuu dintii!?





Wednesday, November 26, 2008

In urma cu 10 ani, spionam amantii din Iasi

Iulian Tanase este singurul detectiv particular din oras. Chiar daca multi cred ca detectivii particulari sint oameni a caror viata oscileaza intre pericol si mister, viata lor nu se aseamana deloc cu cel din filmele sau romanele politiste. Singura lor satisfactie este sa ia ghemul incilcit al faptelor si sa-i dea de cap.

Agentiile de investigatii particulare sint privite de unii ca ultima sansa de rezolvare a unei probleme. Iulian se ocupa de disparitii de persoane, divorturi, partaje, furturi, prejudicii. Cele mai dese cazuri sint legate de disparitii sau legaturi extraconjugale. Cam toate anchetele confirma banuielile clientilor, mai ales atunci cind este vorba de adulter. De multe ori el trebuie sa se catere in copaci sau sa "doarma" prin boscheti pentru a reusi sa realizeze o fotografie compromitatoare a sotiei care isi inseala barbatul sau, dupa caz, a sotului. Cel care a l-a angajat va putea folosi apoi in instanta proba infidelitatii partnerului.

"Cel care urmeaza aceasta cale trebuie sa aiba cunostinte solide de drept. Fiecare caz are o latura juridica pe care trebuie sa stii sa o interpretezi corect. Secretul meseriei de detectiv particular este sa nu dezvalui niciodata identitatea clientilor tai sau cazurile ce ti-au fost incredintate spre rezolvare" - spune Iulian.

Clientii fac parte in special din crema societatii. Situatia este impusa de tarifele pe care le practica. Serviciile lui costa, insa nu ne spune cit.

Oamenii ca Iulian Tanase nu se lauda niciodata cu ceea ce fac sau cu ceea ce stiu.

Biroul lui se afla intr-o cladire veche, cu trepte care scirtiie la fiecare pas. A suspans, parca.



Courtesy Ziarul de Iasi. Textul integral, aici

Ce carti ati daruit? Ce carti ati darui? Ce carti ati primit?

Am senzatia ca m-a provocat prietenul Urmuzz la o leapsa, nu direct, dar nici indirect nu e rau.

Am daruit:
- multe carti de Gellu Naum, dar mai ales Zenobia;
- Harms, Mi se spune capucin;
- Borges despre Borges;
- Isabel Allende, Povestirile Evei Luna (cu ani in urma);
- Nabokov, Lolita;
- majoritatea exemplarelor a ceea ce am scris & publicat;

Am primit:
- multe carti de Gellu Naum (de la doamna Lygia N.);
- cartile scrise de prieteni si cunoscuti;
- un album frumos Victor Brauner (de la Cristina);
- citeva albume/cataloage Henri Michaux (de la Valentina);
- un Robert Frost (de la Octavian);
- o carte de jocuri suprarealiste (de la Sasha);
- Breton, Le cadavre exquis, son exaltation (recent, de la Dan);
- etcetera, etcetera.

Tuesday, November 25, 2008

Arde banii si danseaza!

Dupa ce, in urma cu mai bine de o luna, Surrealist London Action Group publicase manifestul Focul contagios, privitor la criza economica mondiala, pe 15 noiembrie a venit rindul camarazilor spanioli de a demonstra impotriva Cumbre de Washington si a falsei crize mondiale. Patruzeci de persoane, convocate de Grupul Suprarealist din Madrid, au ars 400 de euro, ca semn al incendiului asteptat ce va veni sa purifice lumea.


Sunday, November 23, 2008

23 noiembrie 1923

Exista oameni care, oricit de convingator s-ar sinucide, nu reusesc sa moara, si bravo lor. Uneori, o pilnie este mai tare decit glontul, Stamate stie foarte bine asta, la fel si Fuchs, care nu o data a spus tare si despicat ca gloantele nu au ureche muzicala, nici macar post mortem.
Acum citiva ani, ma intorceam de la munte, eram la volan, in dreapta mea, prietenul Dan Stanciu. Apropiindu-ne, pe Kiselef, de Piata Victoriei, Dan imi zice ca, uite, aici, pe stinga, e locul unde s-a sinucis Urmuz, stiam, desigur, asa ca am frinat, mai ales ca semaforul avea un ochi rosu. In fata noastra, o masina, al carei numar era B 23 URM.
Te salut, draga Urmuz!

Friday, November 21, 2008

Romania: ce cuvint minunat!

Azi-noapte am revenit in Bucuresti. Prin urmare, pot spune ca sint in viata, chit ca ma lupt nitel cu indiferenta de fus orar.
Revin cu poze semi-superbe si povesti de adormit copiii care s-ar putea naste in orice clipa.

Si, da, Asia vazuta din avion este un spectacol incredibil:

Friday, November 7, 2008

Am revenit imediat

Zilele astea puteti sa fiti siguri ca limba romana s-a auzit foarte clar in Hong Kong. In seara asta (noi traim aici cu sase ore inainte), am avut ultima lectura in public in HK, in romana si in engleza. Miercuri, am avut o alta lectura, in Fringe Club, si, de asemenea, toti visiting writers a trebuit sa citim obligatoriu in limbile materne (noua la numar), plus in engleza. Limba romana a avut succes de fiecare data. Chiar daca nu intelegeau nimic, oamenii au ascultat cu mare atentie (auzeam linistea din sala), si nu stiu daca din cauza vocii mele care cind tuna, cind fulgera, sau doar pentru ca romana chiar este o limba frumoasa. Poate ca din ambele cauze.
Am fost destul de ocupat, de aia nu am mai scris pe blog (de altfel, nu am nici un contract cu blogul, colaboram si noi cind putem).
Duminica voi da o fuga pina in Macau, unde, mi-a povestit un austric, vecin de hotel, ca este un loc total dement, iar miercuri voi pleca pentru cinci zile in China.
Din pacate, conexiunea la net pe care o am aici este mizerabila, acesta e motivul pentru care n-am mai pus fotografii pe blog, desi am facut sute si sute.
A, inca o informatie: miercuri, in HK, lumea a sarbatorit foarte vocal alegerea lui Obama. In Fringe Club a fost o mega-petrecere dupa lectura noastra. N-am stat la petrecere. Daca Obama ar fi fost ales presedinte al Romaniei, poate ca stateam.

Thursday, November 6, 2008

Revin imediat*

Voiam sa scriu ceva aici, dar tocmai ce mi-am dat seama ca nu am timp chiar in clipa asta, asa ca revin.

*Imediat e un termen relativ, nu va bazati prea mult pe el.

Saturday, November 1, 2008

Ce faci cind iti vine sa rizi si nu se cade sa rizi?

Exista doua persoane in grupul de centralesteuropeni care au un accent englezesc oribil. Engleza uneia dintre aceste persoane, altfel foarte dragute, are un efect devastator asupra mea. Aseara, la un seminar, am facut mari eforturi sa nu izbucnesc intr-un ris cumplit. Am tras aer in piept, mi-am dus mina la gura, mi-am muscat dintii (pentru asta iti trebuie antrenament), incercind sa-mi mut atentia de la vocea aceea care continua sa vorbeasca. Seara tirziu, la o sueta cu centralesteuropenii, n-am mai rezistat. Doamna cu Accentul se apucase sa-mi povesteasca nu mai stiu ce si, desi nu era nimic amuzant in ceea ce spunea, am izbucnit intr-un ris ingrozitor, am ris cu lacrimi, Doamna cu Accentul se uita la mine si nu intelegea, imi ceream scuze, plingeam si rideam, exact ca in celebrul videoclip de mai jos, trebuie sa-l (re)vedeti ca sa intelegeti cit de complicat este sa rizi si sa nu ai nici o scuza pentrua asta.