Monday, January 19, 2009

Buddhism cu parfum de peşte

Probabil că n-ar trebui să mizăm prea mult pe numele şi prenumele noastre din familie, luate împreună, în ordine inversă. În clipa cînd a avut revelaţia aia feroce, Siddhartha Gautama a înţeles că identitatea asta exterioară şi foarte vanitoasă, de care numele şi prenumele noastre ne fac să fim ai naibii de conştienţi, nu are nici o importanţă. Sub această construcţie fictivă, care sînt pre/numele noastre de înmatriculare în societate, se ascunde, în adînc, singurul eu care contează, un eu necondiţionat.
M-am gîndit la nenea Buddha, după ce în seara asta am fost luat la întrebări despre buddhism de către maestrul Cernega, pe care l-am cunoscut în anumite împrejurări. Răspunsurile pe care le-am dat au fost nesatisfăcătoare, motiv pentru care, ca penitenţă, am promis să-i scriu un poem. I-am scris, dar mă îndoiesc că, odată cu el, am şi reuşit să dreg busuiocul ajuns într-o situaţie dharmatică. Iată poemul (Peştele adînc):

Un peşte adînc ne poartă pe umerii lui adînci
ne poartă prin ceaţa pietrificată a zilelor de mîine
ne poartă cu vorba lui mai
adîncă decît umerii sălbatici mai
adînci decît adîncul peştelui crucificat pe propriile-i oase

Şi bătrînii îşi pun la cuptor pietrele umplute cu ceaţă
îşi pun la foc sigur oasele umplute cu lumină
şi tac în hohote în burta peştelui adînc
în aşteptarea ceasului eviscerat de timp

Cînd peştele adînc îşi ia zborul spre un trecut mai
adînc decît paharele care dimineaţa ne sorb disperarea fierbinte de pe frunte
amintirile noastre lichide ne inundă gura
în care înoată peştele adînc
şi noi ne bem cafeaua pe umerii lui mai adînci
din în ce mai adînci

Şi bătrînii continuă să tacă în hohote
şi peştele adînc continuă să doarmă neîntrebat pe
umerii noştri ca nişte
pietre coapte umplute cu ceaţă

2 comments:

mendark said...

Eu am mâncat un peşte de asta adânc chiar azi, e gustos.

calliope said...

Semisuperb !!! Pietrele nu trebuie sa inghete de frig iarna,sint atit de golase,nu se pot coace la soare,e mai bine asa,sa le rumenim in cuptor,mai ales ca sint umplute cu ceata si poate nu cad greu la stomac!!
''Cind mi-e foarte dor de dumneata domnule/pun piatra aceea neagra la cuptor/si piatra creste si se face rumena''...