Monday, January 12, 2009

Ceara mă-sii de îndoială!

Cînd ai îndoieli în privinţa ta, nu neapărat că, nu se ştie cum, ţi s-ar părea că nu prea mai exişti, este recomandabil să îţi cumperi o bucată mare de ceară, preferabil proaspătă, poate chiar cu aromă de salcîm. Priveşte ceara asta cît te ţin balamalele ochilor. Apropie ceara de foc şi las-o să fiarbă în suc propriu. Descuie-ţi o venă, dar cu grijă, să nu se păteze gresia, şi toarnă ceara pe-acolo. Eventual, ca să nu faci risipă, poţi folosi pîlnia. Lui Stamate i s-a întîmplat odată să... şi, imediat după ce..., a înţeles exact că..., deşi tocmai atunci s-a găsit să treacă pe-acolo un..., paştele lor de cartezieni ambulanţi!

5 comments:

Mircea Popescu said...

Deci bagi la vena.

Iulian Tănase said...

Eşti perspicace.

Cristiana said...

Pisoiul tau este adorabil! Eu matzelor le mai spun si mustacioase/mustaciosi :)

mendark said...

Perfect, vom merge la spital să donăm ceară.

Kat said...

Sa ma pici cu ceara daca fac asa ceva. Parol.