Tuesday, January 20, 2009

Cum sună în chineză un poem scris în română (Video)

E o experienţă să scrii un text în propria ta limbă şi să-l auzi tradus într-o alta. Dacă această altă limbă mai e şi chineza, care chiar nu poate fi suspectată de vreo asemănare cu româna, surpriza este cu atît mai mare. Poemul din acest video este citit de o fiinţă minunată, Jade Y. Chen, scriitoare din Taiwan (acum trăieşte în Germania), pe care am cunoscut-o în Hong Kong, la acel workshop, la care am fost în toamnă.



Moartea a fost umilită atunci. Noi ne-am dat seama.
Îmbrăcaţi în negru, am surîs.

Întins pe spate, cufundat în centrul unui cîmp de flori, bătrînul se întorcea acasă din marea călătorie.
Calul negru, visat de noi într-o noapte, îl trăgea după el.
Sînge din sîngele nostru şi pe deplin adormit, bătrînul îl urma.

Moartea a fost umilită atunci şi noi am surîs. Îmbrăcaţi în negru, ne-am dat seama. Şi încă o dată am surîs cînd calul negru, care ne purta sîngele pe spatele lui ca un cîmp de flori, şi-a întîlnit jumătatea – jumătatea lui de cal şi de floare adormită.

Cînd a nechezat, nu a mai existat moarte. Nimeni nu a mai murit pe pămînt cînd calul negru a pornit în galop, cu bătrînul nostru sînge pe spate, după jumătatea lui. Care nu se îndepărta.

Îmbrăcat în negru, sîngele nostru a surîs.

Îmbrăcat în pielea neagră de cal, înconjurat din toate părţile de un întreg cîmp de flori, galopînd după o jumătate care nu era a lui, bătrînul s-a trezit. Nimeni altcineva nu a mai înviat atunci pe pămînt.

3 comments:

Mugur Grosu said...

cum a fost tradus cuvantul negru? vreau sa spun, ce cuvant romanesc a fost folosit la traducerea in chineza, avand in vedere ca negrul chinezilor este alb? ma refer la imprejurari din astea, cu moarte si negru in aceeasi propozitie. la chinezi si la japonezi albul este partenerul de afaceri traditional al mortii. culoarea doliului, cum s-ar spune. ba chiar si pisica neagra, la ei, se pare ca aduce noroc, nu belea. pentru a conserva atmosfera, poate era nevoie intai de o traducere cromatica. In limba tailandeza, de pilda, poemul ar suna cam asa: "Moartea a fost umilita atunci. Noi ne-am dat seama. Imbracati in mov, am suras (...) Calul mov visat intr-o noapte..." etc. Intr-o versiune sud-africana calul trebuie sa fie musai rosu, la iranieni albastru iar la egipteni galben. La europeni si americani il poti lasa negru, dar sa fie musai Ferrari :)

sau poate ne-ntoarcem la batranul Nichita si convenim international ca tenebra nu e culoarea neagra, ci absenta culorilor :)

Iulian Tănase said...

Păi, este mai simplu decît îţi imaginezi: în varianta chineză, ca şi în cea engleză, nu mai sîntem îmbrăcaţi în negru, ci în doliu. Dar numai în acest poem, ca să nu se înţeleagă că am avea vreun caz în familie. N-avem.

Cristiana said...

Poezia ta m-a facut sa ma gandesc la filmul The Seventh Seal.