Friday, January 23, 2009

Magnetul de lapte e un criminal de onoare

Înainte de a ajunge în casa unde se citea romanul „Homfizone“ al scriitorului lodhian Eht Tigur Crini, am jucat şah, într-un loc necunoscut, cu un criminal în serie. Trebuia să mut cu mare grijă pentru a rămîne în viaţă. Partenerul meu de joc, altfel un individ înspăimîntător, părea să fie un criminal de onoare, mutam de parcă de aceste mutări ar fi atîrnat însăşi viaţa mea, jucam impecabil, nu pierdusem nici o piesă şi, cu toate astea, simţeam că sînt în mare pericol, nu aveam de unde să ştiu dacă acel criminal în serie ştie sau nu să piardă, el părea calm, la fel şi pericolul care îmi curgea prin vene. Cîteva mutări mă mai despărţeau de o victorie, în care, de altfel, nu aveam pic de încredere, cînd, brusc, m-am ridicat de la masă şi am fugit. Am alergat mult pînă să îl întîlnesc pe Vînător, mă aştepta, m-a întrebat: „Eşti pregătit?“. Am pornit împreună la drum, totul era de un verde inimaginabil, prin faţa noastră a trecut ceva ce părea o pisică imensă, portocalie, plutea deasupra noastră ca o pasăre carnivoră în călduri. Vînătorul mi-a spus că, dacă apropii un magnet de laptele acestui animal, magnetul devine magnet de lapte, fiindcă laptele acestui animal conţine foarte mult fier şi atracţia dintre magnet şi laptele imensei pisici portocalii este fabuloasă. I-am mulţumit frumos Vînătorului, el m-a privit cu o complicitate îndepărtată, mi-a spus: „Să nu ne oprim aici!“. Am plecat mai departe, am ajuns pe un deal verde şi abrupt, era multă linişte, deasupra noastră păştea o oaie, îşi lăsase blana acasă, era vie şi avea carnea roşie. Vînătorul mi-a făcut semn să tac, eu tăceam oricum, şi atunci l-am văzut cum se întinde după oaie, cu gesturi împrumutate de la tigri. Cînd era foarte aproape să apuce picioarele din spate ale oii, animalul s-a trezit din păscutul acela somnambulic, s-a speriat şi a fugit. I-am spus Vînătorului: „Lasă-mă pe mine acum!“. Am pornit în căutarea acelei cărni vii, cu aspect de oaie, am ajuns pe un platou înalt, populat cu tot felul de fiinţe, unele păreau a fi oameni, oaia era acolo, se ridicase în două picioare, se purta ca un om lipsit de învelişuri, m-am apropiat de ea, i-am trecut un braţ pe după gît, ca şi cum braţul meu ar fi fost un colier în carne şi oase, aflat la începuturi. În acele momente, peste lumea care mişuna pe platou s-a lăsat o linişte vîscoasă, sunetele păreau surde, înotau într-o tăcere de ceaţă, oamenii – sau ce-or fi fost acei oameni – se mişcau cu încetinitorul, ne auzeam de parcă am fi fost la mare depărtare de noi. Atunci am înţeles că oaia aceea nenorocită, lipsită de blană, cu carnea la vedere, ascundea în grumazul ei însîngerat ritmurile lumii. Apoi, am ajuns în casa unde se citea romanul „Homfizone“.

(Povestea este un vis transcris. Într-o vreme, visam în draci.)

17 comments:

Urmuz said...

M'a luat cu friguri.

Anonymous said...

Fumezi?

Iulian Tănase said...

Da, Parliament Aqua Blue.

Anonymous said...

Dumnezeu mai fumeaza?

Anonymous said...

Dumnezeu s-a lasat de fumat?

maria said...

Dumnezeu s-a lasat de fumat?

Anonymous said...

am o curiozitate. Mai exista ,, La motoare,,?

maria said...

..................

maria said...

.....................astept Re<

543 said...

la ce pagina ajunsesera baietii?

maria said...

UNEORI IMI E ATIT DE DOR DE TINE.....NICI MACAR NU AM REUSIT SA TE CUNOSC

Iulian Tănase said...

@ Maria: Nu ştiu dacă s-a lăsat, îmi amintesc că acum vreo zece ani se apucase de fumat într-o carte cretină. Eu, în schimb, nu m-am lăsat.

@ 543: Aş fi şi eu curios să aflu. Tu ce crezi?

maria said...

acum 10 ani, sincer, ma fascina ideea. si nu era o carte cretina. am crescut cu ea, mi-am pus intrebari, am plins,am ris, am avut sperante si indoieli.

maria said...

Nu as fi intervenit daca nu era intrebarea de mai sus. mi-am amintit de ingerii care cadeau pe pamint si deveneau oameni, despre poemul nescris, de4spre fecioarele care faceau sex cu duhul sfint.( hei!)

Iulian Tănase said...

Mda, lucruri scrise la tinereţe :)

maria said...

Ati scapat de mine. Scuze! Nu am nici un drept sa ma bag. Nici macar nu va cunosc.Oricum e mare pacat ca nu mai visati,, in draci,,. Sa insemne ca ati crescut prea mult?!!!!
Inca o data, scuzati...

543 said...

cred ca erau pe la final...indivizii care ascultau incepusera deja sa se scarpine pe gat.