Saturday, February 14, 2009

Despre Ziua Îndrăgostiţilor (Update)

În România anului 1943 nu se ştia de Ziua Îndrăgostiţilor. Nici în anii care au urmat, Sfîntul Valentin nu s-a simţit prea în largul lui într-o Românie invadată de roşul sovietic, nicidecum de roşul inimioarelor de pluş.
Acum vreo şapte ani am scris o poveste despre cum s-au cunoscut Lygia şi Gellu Naum. Toate detaliile le ştiam de la doamna Lygia. Vara, după şedinţa de redacţie de joi, mă urcam în maşină şi mă duceam la Comana, unde stăteam pînă duminică. Doamna Lygia era o gazdă minunată, uneori îmi gătea musaca de vinete, care era delicioasă. Eram unul dintre puţinii norocoşi pe care doamna Lygia îi lăsa să facă cercetări în camera lui Gellu Naum, de la etaj. Aşa am descoperit într-o zi manuscrisul Zenobiei, un dosar cu vreo mie de pagini. Cu doamna Lygia – care m-a adoptat pe dată, chiar dacă eu nu am fost un copil perfect – vorbeam tot felul de lucruri, şi era uimitor pentru mine să descopăr un om trecut de 80 de ani atît de liber. Îmi permiteam să o întreb pe doamna Lygia lucruri dintre dintre cele mai delicate. Îmi amintesc că într-o zi am întrebat-o pînă la ce vîrstă au făcut ei dragoste. Mi-a răspuns, foarte firesc, că în 1995, la Berlin (Gellu Naum primise o bursă DAAD, de un an), încă făceau dragoste. Gellu Naum avea 80 de ani în 1995, doamna Lygia – 74.
Lygia şi Gellu s-au cunoscut în 1941. Pînă în iarna lui 1943 s-au văzut sporadic. Pe 12 februarie 1943, Lygia a simţit că trebuie să îl vadă pe Gellu, care era concentrat la o unitate în Constanţa. Era vreme de război şi, pentru a putea părăsi Bucureştiul, Lygia avea nevoie de o autorizaţie specială, s-a dus la poliţie, a stat la o coadă nesfîrşită şi a obţinut autorizaţia. Sîmbătă, 14 februarie, la ora 11 noaptea, Lygia era în Constanţa, căutînd strada Mircea cel Mare, unde Gellu locuia în gazdă. A găsit adresa, a bătut în geam şi i-a auzit vocea – îl găsise. În frigul cumplit al acelei camere, cele două jumătăţi ale viitorului androgin Naum s-au întregit pentru prima oară. Mulţi ani după aceea, în anii '80, cînd au făcut o călătorie în America, Gellu şi Lygia au fost foarte surprinşi să vadă cu ochii lor că americanii sărbătoreau cu mare fast ziua de 14 februarie, ziua Naum.

PS: Dacă vrea cineva să sărbătorească altfel această zi semi-superbă, vă aştept la 16,30, în faţa Cimitirului Bellu.


Heraclit i-a vizitat pe Lygia şi Gellu Naum:

39 comments:

Urmuz said...

Aş cum am simţit plăcerea să ţi'o spun la telefon: demenţă ha ha ha!

monica said...

Eu trimit un emisar. Sper sa ajunga.

Incze Klára said...

Monica, am primit prea tirziu, dar m-as fi dus:)

Iulian Tănase said...

Ei, vă mulţumesc pentru intenţie, invitaţia a fost cam din scurt, ce-i drept, oricum ne-am strîns trei persoane, dintre care un motan.

mos_groparu said...

superb galbenul sculptat in lumanare... mormantul era cald chiar si la 17 spre jumatate

chaos_and_smiles said...

cineva e mult prea liber, fie spiritul lui Naum, fie Zenobia si n-o vad eu, fie motanul, fie tu..sau cine stie..dar cineva cu siguranta e liber.

Iulian Tănase said...

Mult prea liber? De ce "prea"?

Urmuz said...

Iulian,

cumpărăm în Bellu, din fondurile BNP, un loc şi îl transformăm în Monumentul Poetului Necunoscut?

Apoi, dăm un anunţ în toate publicaţiile centrale: Toţi cei care mizaţi pe non celebritate, vă asigurăm o posteritate celebră.

Iulian Tănase said...

Da, ha, ha!
Apropo de asta: singurul motiv pentru care nu mi-am dat încă demisia din Uniune, deşi mă bătea gîndul, este că am locul de veci asigurat. Brrr sau zvrr? – aceasta este întrebarea.

Urmuz said...

Iulian,

ha ha ha! Bre, locul de veci asigurat! Să scapi de'o grijă de'a ta neviu. Bune intenţii faţă de Iulian cel mort trupeşte.

Eu doresc să devin cenuşă. Fără pomenire de o lună, de şase luni, de un an. Eforturi, papa, obligaţii. Iar cenuşa să fie depusă în lemnul ori salteaua unui pat de hotel, cu îndemnul: Iubiţi'vă să mă trezesc din morţi.

Iulian Tănase said...

Cătălin, am luat şi eu în calcul varianta incinerării, dar nu m-am hotărît încă în privinţa cenuşii. Mă gîndeam la două figurine, un El şi o Ea, să se ţină de mînă, să fie tineri (Ea, 21 de ani, El, 28), să fie obligatoriu îndrăgostiţi, El să semene leit cu tata, iar Ea – cu mama. Mi se pare un final cinstit.

Urmuz said...

Iulian,

ai dreptate: cînd ne vor muri părinţii, vom muri şi noi. Poate de aceea ne dorim copii. Să nu murim în viaţa asta.

Dar nu ai dreptate: cine e Cătălin? Ha ha ha!

ps: eu beau acum o ţuică. Bei şi tu? Se vede că nu ne'am întîlnit. Compensăm :)

Iulian Tănase said...

Urmuzz (e mai bine aşa?), desfac şi eu o sticlă de vin chiar acum, să vorbim aceeaşi limbă.

monica said...

Ma baieti, ma baieti...
Nu faceti planuri , ca ride soarta de voi.
Am baut un coneac cu nume din asta teutonic-imposibil de repetat, tinut minte etc.Si am fumat doua tigari( astea au fost pentru ca tare mi-ar fi placut sa le fumez cu voi in cimitir) si as fi vrut sa -mi treaca ceva frumos prin minte de dragul raposatilor , dar nu mi-a . Asa ca am citit putin cu Apolodor.
Sa va binecuvinteze cerul pentru tot ce va trece prin minte.

Iulian Tănase said...

Mie mi-a plăcut azi la cimitir pentru că motanul Heraclit, pe care l-a adus Ioana într-o geantă colorată, a stat puţin pe marginea mormîntului lui Gellu & Lygia Naum. Sper că au văzut şi au surîs.

Incze Klára said...

Chiar ma intrebam cine e Catalin...

Domnilor, ciocnesc si eu, discret, de pe margine, cu o palinca.

Cit despre cenusa: si eu credeam ca e o solutie eleganta, dar de o vreme incep sa inclin spre ideea de fund de mare. Pesemne e semn de imbatrinire - cu cit petreci mai mult timp cu corpul tau, cu atit devi mai atasat de el...

monica said...

Cum sa nu le placa , Iulian draga ?Insa eu cred ca le-a picurat o lacrima . Am voie, dupa putin coneac, sa fiu extrem de emotionata de faptul ca te-ai dus la mormintul lor? Merita ritualizat mersul asta in vizita de 14 februarie .De azi inainte pentru mine asta va fi ziua Naum.

chaos_and_smiles said...

mult prea....prea...mai putin prea...conteaza? spir(i)tul sa fie liber.

pushthebutton said...

N-aș putea decât să mă scuz și ar fi penibil. Sufăr. Dar e frumos.

Iulian Tănase said...

Monica, eu ajung la cimitir mai rar decît mi-aş dori, însă pe 14 februarie simt că trebuie să ajung acolo. Mă duc nu neapărat în calitate de îndrăgostit, ci ca unul care îi iubeşte foarte mult.
Din păcate, mormîntul lor arată nemeritat de rău. Nu vreţi să mergem într-o zi cu nişte greble, săpăligi şi alte unelte tăioase, să facem din mormîntul Naumilor un cîmp de flori?!

monica said...

Iulian , de cite ori te gindesti la ei sau ii pomenesti e ca si cum ai fi acolo . Eu , daca vrei sa stii , sint o mare maestra la consolari , mai ales fiindca sint la 1200 de kilometri de mormintele parintilor , bunicilor si ale altora . As veni cu mare drag, mai ales pentru ca am dezvoltat o stiinta aproape magica de-a le face sa arate foarte frumos(mormintele) chiar si in lipsa mea. Klara insa sint sigura ca va merge cu voi. Iar eu, cind voi veni in Bucuresti odata si odata ...

Incze Klára said...

Bunica ma lua mereu cu ea la cimitir, la mormintul lui bunicu, Dumnezeu sa ii ierte. In timp ce scoteam impreuna buruienile si plantam flori de sezon, dinsa imi mai spunea din cind in cind: in partea asta e el, in cealalta parte voi fi eu. Niciodata nu am luat-o in serios, de parca cei pe care ii iubesti nu au cum sa moara...

Acum toate rudele propun sa acoperim mormintul cu o placa de beton, ca e mai usor asa, decit sa te ingrijesti de flori si buruieni. Doar ca acolo e plantat si un liliac, pus de bunica, pentru ca era parfumul preferat al lui bunicu. Cum sa il scoatem? Pina mai sint eu in preajma, placa de beton nu se va pune.

Da, cei ce s-au iubit si se odihnesc alaturi, merita sa fie acoperiti de flori.

Urmuz said...

Iulian,

să mergem la cimitir.

Iulian Tănase said...

"Iulian, să mergem la cimitir" ar fi motto-ul Zilei Îndrăgostiţilor.

chaos_and_smiles said...

http://inethos.blogspot.com/2009/02/iulian-sa-mergem-la-cimitir.html

Iulian Tănase said...

Iată o Zi a Îndrăgostiţilor cu totul neaşteptată.

"Iulian, să mergem la cimitir
pentru că nu suntem oameni peste oameni.
Suntem oameni și oameni
și e pământul cald peste noi."

Chaos and smiles, mulţumesc.
Apreciez că nu ţi-ai intitulat poemul:
Iulian + cimitir = Love

Sonată în Ha minor, frate!

543 said...

vreau si eu la cimitir..daca mai este un loc in plus.am experienta in prasit.

Urmuz said...

Prognoza pentru sîmbăta viitoare:

Cloudy most of the time. Winds from the W at 12 km/h.
High: 3 °C Realfeel®: 1 °C

Aşadar, o sîmbătă semi-superbă pentru a ne întîlni înarmaţi cu greble, săpăligi şi butelci cu licori de diferite naţionalităţi.

Iulian Tănase said...

:)
Da, bine zis. Şi ar mai trebui şi un CD player portabil, cu boxe, baterii şi tot tacîmul, să ascultăm cîntecele patriotice ale lui Miles Davis.

Iulian Tănase said...

A, şi daţi-mi voie să-l salut pe cretinul anonim care, după îndelungată absenţă, tocmai mi-a mai trimis o înjurătură sensibilă de pe IP-ul 92.81.28.43 (Internet Explorer 7.x, Windows Vista).

chaos_and_smiles said...

cine te-a injurat foloseste proxy pentru ca ip-ul ala e de china.

Iulian Tănase said...

înjurăturile sînt în română şi în franceză, deci avem de-a face un cretin rafinat. dar aştept şi traducerea în chineză.

Urmuz said...

IP de China?

Chaos,
cum te'ai descurcat prin haos'ul ip'urilor?

chaos_and_smiles said...

introduci ip-ul aici

http://www.geobytes.com/
ipLocator.htm

si iti spune si ce culoare aveau ochii mamei cand te-a nascut.

chaos_and_smiles said...

Eu la ultima poezie am primit urmatorul comentariu ”Alcoolistule, ai probleme! Pocaieste-te!”
[Fiecare cu ai săi cretini, ai mei sunt analfabeți]

netstalker said...

aaa... la naiba... as fi venit, de-as fi aflat

Ramona said...

de pe balconul meu se vad coroanele copacilor din Bellu. domnul meu facea poze acolo inainte sa ii vand aparatul foto de nervi de nebuna ce-s.
oricum, daca ne chemati si mai e nevoie de 4 brate, dintre care doua mai degraba lenese, venim.

ferdydurke said...

Sa zicem ca nu m-as fi facut "Luntre si punte" sa vin in cimitir. Prefer poezia. Naum rulz indid. Misto postul.

mykolamyko said...

Iera prea tarziu acum un an, cand ne-ai invitat la cimitir si nu am putut veni. Nu am venit nici anul acesta, dar mai incerc si la anul sa ajung in Romania. Mie mi-ar place sa scrie in invitatia pentru viza ca plec la Gelu Naum.