Wednesday, February 4, 2009

Festivalul de Poezie Poliţistă "Al Capone"

Duminică, 8 februarie, între orele 19 şi 22, se va desfăşura la Radio Guerrilla, în direct, primul festival de poezie poliţistă din lume. Ideea a venit de la sine: proză poliţistă există, slavă domnilor, dar poezie poliţistă, nu. Sau, dacă totuşi există, poeziile cu tentă poliţistă au fost private pînă acum de un concept cuprinzător, care să le protejeze şi să legene tandru înainte de culcare.
Dacă vă plac provocarea, n-aveţi decît să puneţi osul imaginaţiei la lucru. Scrieţi poezii poliţiste şi trimiteţi-mi-le fie pe mail, fie direct la comentarii. Pe cele mai bune, ca şi pe toate celelalte, le voi urca pe blog şi le voi citi duminică la Guerrilla. Haideţi, vă rog, să ne înfăşurăm în uniformele de detectivi particulari, moştenite de la bunici, haideţi să îmbrăcăm poliţiştii (din noi?) în haine de poeţi. Să dăm o şansă literaturii române să se revanşeze faţă de cei care le protejează vieţile poeţilor şi cititorilor de poezie. Vă mulţumesc foarte mult, şi, în continuarea programului, vă invit să citiţi prima poezie poliţistă din lume, scrisă ca atare.

IUBIREA MĂ UCIDE

Ca un criminal în haine invizibile
dragostea mă urmărea peste tot
eu încercam să scap
purtam peruci de diferite culori
şi haine de diferite mărimi
purtam tot felul de corpuri străine peste corpul meu hăituit
Dar într-o seară de joi era ca azi
dragostea mi-a pus cuţitul la gît
n-are nici un rost să ţipi mi-a zis
nu te aude nimeni
scoate tot ce ai pe suflet
altfel te omor
Eu ce era să fac mi-am golit sufletul
i-am dat tot ce aveam
dragostea şi-a urcat prada într-o dubiţă
şi s-a făcut nevăzută
Purta un trening roşu tenişi albi eşarfă galbenă la gît
şi semăna din profil cu Greta Garbo
asta e tot ce îmi amintesc

24 comments:

costik_c said...

ucigasa

n-am mai vazut-o de multi ani
de cand ne plimbam alene
prin parcuri si poiene
fara sa ne piese de bani

cat timp sa fi trecut,nu mi pasa!
acum nici nu mi mai amintesc,
ma uit in urma si privesc
si o vad pe ea,Uitarea, ucigasa!

(ce bun sunt la rime imbratisate:)) )

Iulian Tănase said...

@ costik: ai spart gheaţa, vezi că se poate?!
@ 543: nu prea ţi-aş posta textul pe care l-ai trimis, n-are pic de poezie în el, sorry!

pushthebutton said...

Ha, ce mișto!

543 said...

auzi?eu mai incerc,ca am si poezii poetice,daca nici acum nu o banghesc ma las.
special regardz

Incze Klára said...

Ucigas de temut
– cronicarul,
injughie prezentul
si il ingroapa in trecut.

Criminal in serie
– calendarul,
isi decapiteaza filele
de azi pe miine.

Hot de buzunare
– ceasul,
fura timpul
ca sa aiba de mincare.

I-as pedepsi
facind dreptate
cu o clepsidra verde
care nu se vestejeste.


PS Cu o rugaminte mare: sa nu fie citita la radio, nici nu sint sigura ca e poezie:)
Am scris-o in joaca, in cinci minute - mi-a placut ideea:)

Mult succes!

Cântăreața Cheală said...

Şi el păşea…
Ta na na na
O urmărea
Spre ea-ntindea
Ta na na na
Umbrela lui
În vârf cu-n cui.

Deocamdata nu stiu daca o omoara sau nu, dar eu sunt dupa ei...

Iulian Tănase said...

@ Klara: nu poţi să îmi faci una ca asta, te conjur frumos să mă laşi să citesc poemul la radio, facem şi contract, dacă vrei :)

@ 543: mai insistă, te rog! totul e să nu mizezi prea mult pe vulgaritate;

@ pushthebutton: mersi, te invit să participi.

Iulian Tănase said...

Mai pun şi eu una, de amuzament:

Marchiza ieşi din casă la ora cinci
peste şase minute avea să intre în clinci
cu un criminal de onoare
păr şaten temperament de piper cu foarte foarte multă sare
De cum a văzut-o tristă şi frumoasă
criminalul a intrat în cea mai neagră angoasă
cum să o ucid tocmai pe ea
care pluteşte pe străzi ca un fulg de nea
cum să o ucid pe semi-superba marchiză
al cărei surîs ţine lumea în priză
cum să ucid o asemenea corolă de minuni
cînd azi e duminică şi abia mîine e luni
dar a ucis-o cum ucide Ţiriac la mistreţi
şi au trăit fericiţi pîn’la adînci bătrîneţi

Samuel Mammel said...

poema autopolitista



de ceva vreme traiesc pe o scara de tren
impreuna cu stroe, ciinele fara umbra.

multe ginduri imi trec prin minte
mai ales cind ne apropiem de ape mari
cioburi, hamuri de cal, luminari frumos mirositoare.
cum ziceam, tot felul.

initial ma gindisem sa-l arunc pe el.
asa, ca si cum ar fi fost involuntar
il surprind cind nu e atent si il imping.
uit de toate cind nu trecem pe linga ape -
asa am uitat de planul meu.

insa de cind am ajuns in coltul asta de tara
unde sint atitea lacuri mari, practic nu mai pot dormi noaptea.
elaborez scenarii despre ce-o sa le declar politistilor etc.

de doua nopti incoace am schimbat strategia.
mi-am spalat batistele si ma tin cu ele de bara, ca sa nu las amprente.
in plus, am sters toate urmele pe care le-am lasat de cind locuiesc aici.

la noapte sar eu.

543 said...

era o vreme inghetata..
ploaia nu voia sa cada,
vantul nu voia sa bata,
nimeni nu-si dorea nimic
iar Voia nu era sa fie...

pe drumul dealului batut
marsaluiau cu pas placid
umbre inalte,umbre scunde,
ce escortau un negru dric.

pe crengi culcate sedeau corbii
satui de carne si de ceata
satui de tipete lugubre
taceau ca mine amutiti.

i-am urmarit pana la groapa
si am aflat ca moartea mortii
a intristat peste masura...
iar dupa vinul de pomana
retrasi spre case am pornit.

a reusit sa se ridice
si palaria potrivindu-si
aprinse ultima tigara...privi in urma..si rosti:
s-a dus dracu' tot,
numai avem nimic.

Iulian Tănase said...

@ Cîntăreaţa Cheală: dacă se mai întîmplă ceva acolo, în poem, nu ezita să pui continuarea pe blog;

@ Sam: citit, plăcut, ai grijă;

@ 543: vezi că ai reuşit?!

@ raul: încearcă te rog să faci 3 strofe bune din cele 22 pe care mi le-ai trimis.

cristi cotarcea said...

poemă suprapoliţistă

veveriţa îmbrăcată
în costum de marinar
se plimba cu mâinile la spate
admirând tablourile din sala de mese.
atunci s-a deschis uşa
ea a ieşit pe puntea vaporului
avea ochelari de scafandru
şi pe coadă tatuat un delfin
care sărea printr-un cerc de foc.

râmele mişunau
nerăbdătoare
pe puntea lustruită
îmbrăcate în costume de baie
de culoarea cârmaciului.
cârmaciul era un elefant
cu coada roz şi adidaşi rupţi
care purta un tricou cu găurele
şi o şapcă cu un imens cozoroc.

cu un gest surprinzător
veveriţa le-a arătat
cu degetul mic
de la mâna dreaptă
luna plină de pe cer.
râmele se uitau
nedumerite la deget.
atunci luna le-a căzut în cap
şi un val uriaş le-a purtat
până într-o colonie de peşti.

luna
s-a ascuns
într-o scoică.

Cântăreața Cheală said...

continuare:

Ea tot mergea,
Se tot plimba,
Și nu știa
Că el ar vrea
Ta na na na
Să otrăvească,
(C-umbrela albastra)
Să siluiască,
Și să zdrobească
Spioana noastră.

El avea frac,
Pantofi de lac,
Ochi de rusnac,
Urechi de brac
Și fără trac
Executa
Tot ce prindea
Prin Moscova.

Ea se oprea
Și tot nota
Câte ceva
Ta na na na
Și-l enerva
Că spiona
La Moscova
Ta na na na.

-va urma-

costik_c said...

Pentru partea a 2a, adica poezii scrise de politisti va prezentam o creatie din marele album de poezii al agentului-sef Moldovan(agentul-sef de proximitate de la Sectia 5.Cluj) o poezie dedicata eroilor de la Revolutie:

Cinste voua!

Voi ce ati iesit pe strada
Si ati vibrat cu tara intreaga
Dar n-ati vrut sa se-nteleaga
Eroi sa deveniti!

In urma voastra ati lasat
Pe cei ce dragoste v-au dat:
Parinti, copii, surori si frati
Cu ochii-nlacrimati.

Ati mai lasat in urma voastra
Sperante si visuri frumoase
Si ati murit cu gand curat
ca viata s-a schimbat.

chaos_and_smiles said...

Eu, doar în celulă am învăţat
că sufletul coagulează
lumina de la becul trist
cu mâinile femeii ce mă vizitează.

Pe pat scriam despre iubire
şi pe pereţi îi înşiram
poeme, sânge, ameţeli.
Din hoţ de buzunare
am ajuns să fiu şi deţinut şi Pan.

Iulian Tănase said...

Vă mulţumesc tuturor pentru gentileţea cu care aţi reacţionat la ideea acestui Festival. El îşi va atinge ale sale "peras" şi "telos" duminică seara, la emisiunea Războiul Sfîrşitului Săptămînii de la Radio Guerrilla. Pînă atunci, dar şi după, este obligatoriu să continuăm investigaţiile poetice. Vorba lui Char: "Realitatea fără energia dislocantă a poeziei, ce e?". Nimic, probabil.

Anonymous said...

Pasiune

De mic am fost fascinat de sange
Atras de culoare
Te uiti la mine dispretuitor domnule interogator
Nu ti-ai supt niciodata sangele cand erai mic?
Te inteleg nu ai dezvoltat o pasiune…

Eu ma-ntepam intentionat si repetat
Tremuram de nerabdare
Sa gust sare fierbinte
“dar nu te doare?” m-a intrebat prima dragoste

ii poti spune prima victima
noteaza-ti
5 kilometrii dupa belciugatele, sat, nu ferma
ingropata intr-o noapte de mai
vai vai

sa-ti spun drept a fost atat de frumos
ca imi venea sa mor si eu
cu ea
asa privire dulce-avea

ce a urmat e plictiseala
stereotipie rutina viata
prima dragoste nu o uiti niciodata
ce calda era
a! o chema iulia

putem continua maine seara?

Poem politist said...

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/60074/%AAi_atunci_i-am_condamnat_pe_to%FEi_la__via%FE%E3

Incze Klára said...

Iulian, planuiam sa ma las induplecata numai daca imi propuneai un loc in manualele de literarura si botezarea unei strazi cu numele meu, dar date fiind vremurile grele prin care trecem ma multumesc si cu un contract:)

Serios acum: ok:)

Iulian Tănase said...

Klara, cam prin ce sector din Bucureşti te-ar aranja să fie strada pe care să o botezăm cu numele tău? Cu manualele se rezolvă, e simplu, facem noi unul.

Incze Klára said...

Cred ca am pierdut momentul optim... Cel mai mult mi-ar fi placut o hotarire a consiliului local Cluj-Napoca in sensul asta, pe vremea cind era Funar primar ;)

calliope said...

Iulian,vesti bune,politia argentiniana la datorie!! Marchiza ,desi a iesit din casa la 5 ,e inca vie ,batrina si superba ...calatoreste incognito pe vaporul cistigatorilor..cu un domn rafinat,Lopez...dar nu e cert..investigatiile merg mai departe pentru ca nu stau pe-un loc:)

pushthebutton said...

trec orele prin el
cuțite
gândurile obosesc, tăcute apoi,
ascuțite
pofte, forme diforme
moi
în sânge mă-mbie trupul
să-nmoi
trec zilele prin el
topoare
îi mai vede și acum formele
ușoare
ucide, să nu audă
plânsul
primește toporul
ascunsul
trec anii prin el,
morții
sufletul lui îngropat în stânga
porții
am pierdut scena morții în
titraj
prescrisă e crima, poate
supradozaj

Ramona said...

"Te voi ucide cu sange rece in mintea mea,
Va curge sange, chiar si imaginar, si-apoi voi pleca"
spuse Indragostitul parasit, privind manios in podea.

"Deja am fugit peste marginile inchipuirii tale
Am sters urmele cu o carpa imbibata in lacrimi, dar afla ca n-am gasit alta cale"
raspunse fara a schita macar un zambet de complezenta Ea.

Ce naiba, spuse detectivul, bolnav de-ngrijorare
E gata sa se-ntample o crima, ce oroare!
Si camuflat in noua iubire de ocazie
Se duse sa ofere a-so-called-rebound razie.