Thursday, February 5, 2009

Festivalul de Poezie Poliţistă (II) – Primele poeme

Oamenii mai ştiu să se joace, din fericire. Iar cuvintele au o forţă teribilă, ele pot scoate la suprafaţă lumi despre care cine ar fi bănuit, oare, că ele zăceau într-o somnolenţă, undeva în adîncul privat al fiecăruia, aşteptînd un semn mai degrabă imaginar, punînd, astfel, în pericol graniţele acelea care priviţi-le cum se topesc în contact cu acest sînge fiert, cu puţină scorţişoară. Ca purtător legal de pălării, dintre care una se detaşează cert de celelalte (să-mi amintiţi, vă rog, să vă spun povestea ei), mi le scot pe toate, deodată, în faţa oamenilor minunaţi care s-au jucat alături de mine în ceea ce se vrea a fi primul Festival de Poezie Poliţistă din lume.

INCZE KLARA:


Ucigas de temut
– cronicarul,
injughie prezentul
si il ingroapa in trecut.

Criminal in serie
– calendarul,
isi decapiteaza filele
de azi pe miine.

Hot de buzunare
– ceasul,
fura timpul
ca sa aiba de mincare.

I-as pedepsi
facind dreptate
cu o clepsidra verde
care nu se vestejeste.

CÎNTĂREAŢA CHEALĂ:


Şi el păşea…
Ta na na na
O urmărea
Spre ea-ntindea
Ta na na na
Umbrela lui
În vârf cu-n cui.

Ea tot mergea,
Se tot plimba,
Și nu știa
Că el ar vrea
Ta na na na
Să otrăvească,
(C-umbrela albastra)
Să siluiască,
Și să zdrobească
Spioana noastră.

El avea frac,
Pantofi de lac,
Ochi de rusnac,
Urechi de brac
Și fără trac
Executa
Tot ce prindea
Prin Moscova.

Ea se oprea
Și tot nota
Câte ceva
Ta na na na
Și-l enerva
Că spiona
La Moscova
Ta na na na.

-va urma-

RAMONA:


"Te voi ucide cu sange rece in mintea mea,
Va curge sange, chiar si imaginar, si-apoi voi pleca"
spuse Indragostitul parasit, privind manios in podea.

"Deja am fugit peste marginile inchipuirii tale
Am sters urmele cu o carpa imbibata in lacrimi, dar afla ca n-am gasit alta cale"
raspunse fara a schita macar un zambet de complezenta Ea.

Ce naiba, spuse detectivul, bolnav de-ngrijorare
E gata sa se-ntample o crima, ce oroare!
Si camuflat in noua iubire de ocazie
Se duse sa ofere a-so-called-rebound razie.

PUSHTHEBUTTON:


trec orele prin el
cuțite
gândurile obosesc, tăcute apoi,
ascuțite
pofte, forme diforme
moi
în sânge mă-mbie trupul
să-nmoi
trec zilele prin el
topoare
îi mai vede și acum formele
ușoare
ucide, să nu audă
plânsul
primește toporul
ascunsul
trec anii prin el,
morții
sufletul lui îngropat în stânga
porții
am pierdut scena morții în
titraj
prescrisă e crima, poate
supradozaj

SAMUEL MAMMEL:

poema autopolitista

de ceva vreme traiesc pe o scara de tren
impreuna cu stroe, ciinele fara umbra.

multe ginduri imi trec prin minte
mai ales cind ne apropiem de ape mari
cioburi, hamuri de cal, luminari frumos mirositoare.
cum ziceam, tot felul.

initial ma gindisem sa-l arunc pe el.
asa, ca si cum ar fi fost involuntar
il surprind cind nu e atent si il imping.
uit de toate cind nu trecem pe linga ape -
asa am uitat de planul meu.

insa de cind am ajuns in coltul asta de tara
unde sint atitea lacuri mari, practic nu mai pot dormi noaptea.
elaborez scenarii despre ce-o sa le declar politistilor etc.

de doua nopti incoace am schimbat strategia.
mi-am spalat batistele si ma tin cu ele de bara, ca sa nu las amprente.
in plus, am sters toate urmele pe care le-am lasat de cind locuiesc aici.

la noapte sar eu.

(Revin şi celelalte poeme în curînd.)

8 comments:

Cântăreața Cheală said...

continuare:

De peste drum
Domnul Kabum
recunoscut
agent cam slut
acoperit
(Ca un chibrit
Pe cap cu-n fes)
Vedea cum ies
Ta na na na
Cei doi spioni
Rătăcitori
Din strada "Flori".

Si se gândea
Că n-ar strica
Dac-ar pleca
In Lada sa
După cei doi
Că prea vioi
Ei amândoi
Goneau, goneau
Notând pe foi
Secrete noi.


Dar pe Kabum
Îl urmărea
Și îl contra
Svetlana. M.
Romenskaia
Agent secret
cu epolet
Din tată-n fiu
Ce-avea mereu
Lângă ea-n pat
Un bisturiu.

-va urma-

Urmuz said...

Gîfîind salut dragul de gazd, căci gazdă poate fi altcineva, dar şi pe cei dedaţi acestui superb joc.

Iubirea m'a ucis

O căutam de ceva timp
fusesem, ziceam eu pe atunci, bine plătit pentru asta
mi se oferiseră un trup şi un chip
în acest scop
ai grijă, ai grijă, nu'mi spusese nimeni
intuiam o recompensă spectaculoasă
pe măsura eforturilor depuse
oamenii şuşoteau pe la colţuri
despre plăcutele ei avantaje
iar eu visam în subconştient la ţărmuri umede, la marginea unui munte
deşi indiciile mele ţineau mai mult de cuvînt,
de pomeţi, de mîini
şi am căutat prin gunoaie
şi am confundat'o cu o pivniţă
în care pusesem pe cineva să îngenuncheze
şi am confundat'o cu o cameră de hotel
şi cu o cafea caldă, întrezărită printre nişte picioare
mîncate de sifilis
iar cînd
mai tîrziu
m'am încovoiat sub cuţitul ei
mi'am amintit:
fusesem bine plătit pentru asta.

vali said...

era o seară liniştită.. până sună telefonul,
el se bucură, căci alungă monotonul.
răspunse ca de obicei cu jumătate de gură,
totuşi mereu în căutare de o nouă aventură.

la celălalt capăt o voce disperată,
din tot ce mormăia se-nţelegea doar "biata fată..".

într-un final omu' nostru înţelesese povestea..
o altă prostituată moartă.. cum se-ntâmpla adesea.
notă adresa şi ieşi pe uşă-n grabă,
detectiv respectat, avea maşină o rablă.

ajuns la locu' faptei începe ancheta,
atât de meticulos, verifică şi mocheta..
constituia un indiciu orice părea dubios.
detectivu' nostru era un om serios,
făcea din totul o artă, facea totul din pasiune,
era un fel de sherlock holmes, ai putea spune.

după ce-ntoarse casa cu susul în jos,
descoperi ceva de-a dreptul curios..
pe măsuţa de lângă pat.. lângă flori un joben..
iar în el un bilet pe care scria:
"i've killed and i will kill again"..
detectivu' fu în stare să zică doar:
"la naiba.. un psihopat monden..
pe ăsta nu-i în stare să-l înfunde nici betmen."

cazul era clar ca omul sub soare,
un v.i.p. omorî o prostituată,
dar nici vorbă de-nchisoare.
egalitatea-i egală cât stăm p-acelaşi nivel,
doar unii's de bamboo, iar restu’s dorel.

A Borkan Production

sper sa fie buna :-?? iar daca nu, cel putin m-am simtit bine cat am scris-o :).. ps: in final, dorel e ala din reclamele de la unirea :D

Anonymous said...

Opreşte-te!
Dacă doar ar fi prea târziu…
Eşti arestată!
Tocmai când ajunsesem la graniţă…
N-ai voie a te naşte!Mâinile la spate!
Mâinile?...la spate?
Deja nu mai sunt
Închisoarea este în aer…
Îngerii ne fac vizite conjugale
Cătuşele ni le-au dat jos
Dar ne-au pus altele
Pe margini
Sirenele urlă, uniformele mişună
Stăm în contur şi linişte
Ne-am oprit….

q'ark said...

scuze. m-am lungit. dar nu m-am putut abtine :)


Executia

Trebuia sa scape de Ea.
toate eurile sale
mai mult sau mai putin probabile
erau in pericol

sapte ani a omorat la ea
ii taia ba o mana, ba un picior
a doua zi ii cresteau iar
o data i-a smuls toate membrele
din radacini
le-a ingropat in toiul noptii
intr-o mina parasita
a doua zi
toate fiintele planetei aveau membre

si toate
il urmareau peste tot
cu dintii infipti in pulbere

Nu-i nimic
isi zicea
O va dezlipi cu tot
cu pulbere
catelul pamantului
o s-o inghita
da, da asa o sa faca
si-a zis
dar pulberea
curba spatiul
in cadere.

Catelul
inghiti bucuros curbura
dar Ea se scurgea in afara curburii.

Trebuia sa scape de Ea
caci
Timpul se insuruba tot mai repede
tot mai adanc in
eurile sale
mai mult sau mai putin probabile

si Calaul i-a zis:
la capatul stelelor este un lac
adanc
dezgroapa flautul
din Ea
si canta-ti drumul spre lac.
la primul suier au crapat
zorile
si
zorile s-au scurs
prin crapaturi
s-au impletit in
suier
in al doilea suier
al treilea
pana la marginea lacului
de la capatul stelelor.

Primul s-a despletit ultimul suier
de sorii lui
apoi penultimul
a venit si randul flautului
in care s-a cuibarit Asasinul
dezlegat
de celelalte legi.

si toate eurile sale
mai mult sau mai putin probabile
au cazut definitiv
in Umbra

asta e lacul :)

http://www.cosmosul.ro/stiinta/international-space-nomenclature-council-redenumeste-gaurile-negre.html

restul... tot din zona

AbraMack said...

Enigmă

E roşu peste tot…prea mult!
Şi ochiul meu se-ntunecă...
O văd pe mama într-un colţ...
Mă cheamă. Ei m-adulmecă!

Cine sunt ei? Nu-i văd, îi simt
Ei sunt ca spuma învăluită-n ceaţă
Ei vin atunci când nu mai vrei
Când nu mai poti să te ţii de viaţă.

Aud un clopot, tot mai tare
Îmi bate-n suflet. Care suflet? Zboară!
Şi parcă simt o ultimă suflare
Aş da orice să nu mai doară.

....

De-acum, pupila mi-e senină
Nu mai mi-e frig şi mama e aproape
Nu mai regret, nu mai simt vină
Asta să-nsemne moarte?

Şi am păşit acolo-ndepărtare
E bine... e aer...e un vis...
Dar...parcă.... totuşi... întrebare:
Cine m-a ucis?

q'ark said...

dupa ce am obtinut un soi de mmm....da nelamurit de la m, care tocmai cetise cilimitura mea politista, m-am trezit din avantul poetic politist si am zis sa elucidez cumva plotul. Nu se face cand e vorba de poezie, dar nu-s poet si nici nu imi propun sa fiu, asa ca o sa-mi permit sa nesocotesc regulile.

so

Omul (Asasinul) vrea să scape de sacaitoarea umbra (dacă țineți neapărat, umbra poate fi proiecția omului în antimaterie, dat fiind că oricărei particule îi corespunde o antiparticulă sau dimensiunea dark a omului etc). Cum, în Realitatea lumii cuantice, toate lumile posibile co-exista sub suprafata observatiilor noastre, evident, astfel coexistă și toate eurile noastre mai mult sau mai puțin probabile. Revenind la umbră, iata că tentativele omului de a o asasina eșuează. Dar ce este umbra? Un negativ. Lumina, despre care știm din liceu că se manifestă, după cum are chef, fie ca un corpuscul, fie ca o undă, este deviată din drumul său de obiecte, în cazul nostru de om. Astfel, Călăul îl îndeamnă să scape de umbră ademenind lumina într-o gaură neagră cu ajutorul unui flaut. Ei, aici sunetul flautului are o frecvență de vibrație asemănătoare cu cea a luminii (asta nu se întâmplă în lumea observabilă). De obicei, două unde care se întâlnesc și au aceeași oscilație se compun. De unde lumina care se înfășoară pe șuier. La marginea lacului e o graniță (orizontul evenimentului al găurii negre) dincolo de cale nu mai există alternative: ca să scapi de coliziune trebuie să fugi cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Dar lumina nu are o viteză mai mare decât viteza luminii, așa că se repede, cu tot cu omul nostru, în inima lacului. Dincolo de graniță, legile fizicii, așa cum funcționează ele în lumea pe care o știm, nu se mai aplică. Omul, lumina, flautul, umbra și eurile sale mai mult sau mai puțin probabile devin un singur grăunte care se va adăuga la masa enormă a găurii negre și va contribui la o și mai mare distorsiune a spațiu-timpului în jurul său (în teoria relativității, orice obiect care are masă generează o distorsiune/ curbură a spațiu-timpului: gravitația)

quixotique said...

in afara competitiei :) :


Post-mortem

Timpul, martor mut:
“Da, am auzit lopeţile
De pământ.”
Gândurile s-au lichefiat printre lespezi.
Victima: “Imi privesc unghiile
Descărnate de chin.”
Cine?
Unde?
Cum?
De ce?
Criminalul: “Acum!”