Tuesday, March 24, 2009

Cine n-are duşmani să-i viseze

Femeia iese din mare, hainele îi sînt roşii. Bărbatul o urmează, luînd forma paşilor ei. Un lanţ format din cîini de luptă, mari şi puternici, cu solzi de peşte în loc de dinţi, aşteaptă ca Femeia şi Bărbatul să se apropie. Femeia este liniştită, însă Bărbatul se teme: cîinii aceia sînt duşmanii lui personali şi teama este cea care îi dezleagă limba Bărbatului, spaima îl face să vorbească, Bărbatul le vorbeşte cîinilor într-o limbă necunoscută, cîinii sînt descumpăniţi şi nu schiţează nici un gest. Femeia şi Bărbatul trec dincolo de cercul de luptă, brusc amuţit. Luna sîngerează. E timpul.

3 comments:

pushthebutton said...

Tac.

calliope said...

Eu chiar am visat cîţiva cîini în ultima noapte nedormită,adică ieri. Îmi voiau pielea,nu cred că le-am dat-o,poate erau prieteni.

Samuel Mammel said...

Limba aia necunoscuta e sigur albaneza. Vorba lui Kadare: cind albanezul n-a mai avut dusmani si si-a terminat toate razboaiele, s-a batut cu el insusi, ca sa-si pastreze forma pina la urmatorul razboi.