Sunday, March 29, 2009

Hazardurile au fost aruncate


Cum se întîmplă adesea cînd crezi că te-ai lecuit pentru totdeauna
de sentimentele acelea de coincidenţă

Mergeam aşa ca şi cum aş fi mers într-o direcţie anume
înaintam cu greu prin torentele de trupuri tinere şi frumoase
ale femeilor pline de gropiţe şi nebănuite coincidenţe
erau atît de frumoase cîtorva le-am şi spus
nu au înţeles toate dimpotrivă
aşa că am continuat să înaintez prin vîscozităţile acelea senzuale

Cînd le-am zărit pe primele două
n-am zis nimic am trecut mai departe
mă gîndeam formidabil domnule formidabil doamnă
formidabil domnişoară ce bine mai seamănă
ca şi cum ar fi fost
deşi totul nu este decît
mă rog ceva de genul ăsta
oricum este foarte limpede că
vă rog să nu vă supăraţi
apoi le-am mai zărit o dată erau altele şi semănau foarte bine
apoi altele şi altele semănînd foarte bine cu toate celelalte

Pînă am ajuns în Piaţa Romană unde nu mă aştepta nimeni
am întîlnit mai multe perechi
se vedea clar că erau mamă şi fiică sau poate invers
oricum erau foarte frumoase împreună
cîtorva le-am şi spus nu au înţeles toate dimpotrivă
însă mamele ele sigur au înţeles
deşi totul nu este decît
mă rog ceva de genul ăsta
oricum este foarte limpede că nu toate au înţeles
vă rog să nu vă supăraţi

11 comments:

mos_groparu said...

Exact. de-aia femininu de la tren a ajuns sa fie tunelul. Cine stie ce zelda s-ar fi construit dintr-un al treishpelea rand de coaste daca n-ar fi existat coincidenta?! Nimeni. Ce coincidenta!

calliope said...

Pe mine,cu toate că am o frumuseţe de gropiţă şi trec mereu prin Piaţa Romană,nici prin minte nu v-a trecut să mă urmăriţi,măcar doar joia ! E formidabil de scandalos,sînt foc şi pară şi gutuie,aşa să ştiţi !!

Anonymous said...

Stimate domnule Iulian,
Da, si eu as vrea sa ma intalniti macar intamplator prin Piata Romana, nu am gropite, dar pentru dumneavoastra pot face automat, din instinct, cand va vad. Mi-as dori sa ma lasati macar sa va salut, poate cel mult, daca nu sunt prea indrazneata, sa va si ating usor cu mana...
Cu nesfarsita admiratie, una din cele multe admiratoare! Va ador pana de la cer si pana in Piata Romana!

Iulian Tănase said...

calliope, tu de ce îţi imaginezi că eu aş avea vreo legătură cu obsesiile tale?! acum, serios: cu ce ţi-am greşit? n-ar fi păcat ca, de la atîta zahăr, să-mi facă blogul diabet?

pushthebutton said...

Viu. Da, sunt viu câteodată.

emo_patriotice said...

m-a impresionat mult acest poem, iar poza cu pietre...
pana la urma, ca sa scap de obsesie, tot uitandu-ma la acele pietre, am scis si eu ceva. (spun asta si, sper sa nu se creada ca scopul meu e sa ma bag in seama, aici.)
altceva: m-am bucurat mult si sa gasesc volumul "iubitafizica" (titlu de invidiat!, apropo) in format electronic. dupa cum se stie, artistii adevarati sunt generosi. multumesc.

Iulian Tănase said...

emo_patriotice: Nu trebuie să-mi mulţumeşti. În schimb, te-aş ruga să citeşti Iubitafizica luînd în calcul că, între timp, ea a suferit nişte modificări, plus că am mai scris un capitol, să-i pună capac, să-i vin de hac. E scrisă cu vreo zece ani în urmă, cum mai trece vremea, ca azi era ieri.

emo_patriotice said...

nu stiam, nu mi-am dat seama, ca iubitafizica nu a fost editata si pe hartie. ar trebui.
mi-ar fi placut sa citesc si celelalte volume, primele. chiar sunt curioasa.

emo_patri said...

revin, sa pun niste puncte pe i.
cineva, candva (nu stiu in ce an: ar trebui sa rasfoiesc vreo 700 texte, ca sa aflu) mi-a lasat un comentariu, in care spune cam asa: ca ma citeste cu placere, deoarece scrierile mele ii amintesc de poezia lui Iulian Tanase. desigur, asa ceva flateaza si intriga (desi a fost numai o parere, o impresie de moment). iar dupa ce am gasit pe net niste creionari lasate de Adrian Alui Gheorghe... chiar mi-a parut rau ca nu am cum citi Poeme pentru orice eventualitate. dar si Ingerotica.
de iubitafizica: e dementiala, da. asa cum am gasit-o, eu, refacuta/reintregita, cu oedipa si amprente digitale pe (sub?) capac.

Iulian Tănase said...

Iubitafizica a fost publicată, pe hîrtie, în 2002, de Vinea. Liternet a publicat-o, "înfăşurată-n pixeli", în 2003.

emo said...

mi-a spus domnul google, aflasem...

cartile bune ar trebui sa fie reeditate, sa fie accesibile: sa ajunga nu doar in librarii (daca mai ajung, uneori!), dar si in biblioteci. peste tot, unde sunt romani. cred ca incep sa visez.