Tuesday, March 10, 2009

Totul despre dragoste (II)

Non-acţiunea, aceeaşi, se petrece în acelaşi clar-obscur din dormitor. Este greu de spus dacă Actul al doilea se petrece înainte sau după Actul întîi. E foarte posibil chiar ca ambele acte să se petreacă în acelaşi timp, caz în care scena va trebui împărţită în două, iar Domnul Pu şi Doamna Pi vor avea nevoie de dubluri. Regizorul are toată libertatea de a stabili ordinea replicilor, cu condiţia să nu îşi bată joc de cele două personaje bătrîne şi oarbe.


Personaje:

Domnul Pu (fără vîrstă)
Doamna Pi (fără vîrstă, soţia domnului Pu)

Între primele replici există pauze lungi, cuprinse între 3 şi 5 minute. Regizorul trebuie să fie ori inconştient, ori curajos, ori fan John Cage, pentru a pune în scenă aceste pauze dintre cuvinte.

DOMNUL PU (după o pauză lungă): Dormi?
DOAMNA PI (după o pauză lungă): Da. Tu?
DOMNUL PU (după o pauză lungă): Şi eu dorm. Dorm buştean.
DOAMNA PI (după o pauză lungă): E bine să poţi dormi dus atunci cînd stai de vorbă.
DOMNUL PU (după o pauză ceva mai scurtă): Oare noi, acum, vorbim în somn sau sîntem folosiţi?
DOAMNA PI (pauză lungă): Ai spus ceva?
DOMNUL PU (pauză foarte lungă): Nu, nimic. Ţi-am zis că dorm.
DOAMNA PI (pauză lungă): Ce bine e să dormi atunci cînd iubeşti.
DOMNUL PU (pauză foarte lungă): Dormi?
DOAMNA PI (pauză incredibil de scurtă): Da.

Dialogul continuă într-un ritm obişnuit.


DOMNUL PU: E foarte ciudat, nu crezi?
DOAMNA PI: Sigur că e foarte ciudat, dar ce anume?
DOMNUL PU: Să îl întrebi pe un orb dacă doarme.
DOAMNA PI: Asta, în orice caz. Dar noi ne permitem
DOMNUL PU: Ne ştim de o viaţă, cel puţin.
DOAMNA PI: Cînd te ştii cu cineva de o viaţă, poţi să pui orice întrebare.
DOMNUL PU: Şi să primeşti orice răspuns.
DOAMNA PI: Pot să te întreb ceva?
DOMNUL PU: Orice, mai puţin asta.
DOAMNA PI: Tu mă mai iubeşti?
DOMNUL PU: Sigur că te mai iubesc.
DOAMNA PI: Şi eu te mai iubesc.
DOMNUL PU: Problema este că nu mai ştiu cum arăţi.
DOAMNA PI: Şi eu ţi-am uitat chipul, dar nu am îndrăznit să-ţi spun.
DOMNUL PU: Sîntem orbi de mult prea mult timp.
DOAMNA PI: Acum ne iubim la nebunie, din obişnuinţă.
DOMNUL PU: Ne iubim la nebunie, ca doi străini care nu s-au văzut niciodată.
DOAMNA PI: Pînă şi vocile ni s-au schimbat. În copilărie aveam o voce foarte frumoasă, cîntam în corul bisericii.
DOMNUL PU: Erai şi mai tînără pe vremea aia.
DOAMNA PI: Incomparabil mai tînără. Pe atunci, însă, nu ştiam ce e dragostea, nu ştiam ce e orbirea, ştiam, în schimb, să fac clătite cu dulceaţă.
DOMNUL PU: Aşa m-ai şi cucerit.
DOAMNA PI: Serios?!
DOMNUL PU: Da, pot să jur că aşa m-ai cucerit. Era într-o duminică, am intrat în biserică, tu cîntai la balcon, eu am aşteptat pînă s-a terminat slujba, am ieşit din biserică să trag o ţigară…
DOAMNA PI: Am venit la tine şi ţi-am zis: dacă îmi dai o ţigară, îţi dau o clătită…
DOMNUL PU: Exact aşa a şi fost: ţi-am dat ţigara, mi-ai dat clătita…
DOAMNA PI: Aveam un lighean plin de clătite…
DOMNUL PU: Era şi normal, oamenii se duc la biserică nemîncaţi…
DOAMNA PI: În fiecare duminică duceam cîte un lighean de clătite la biserică.
DOMNUL PU: Oamenii veneau la biserică mai mult pentru clătite decît pentru slujba preotului.
DOAMNA PI: Preotul era surdo-mut, dar oamenii din parohia noastră l-au lăsat să-şi facă meseria.
DOMNUL PU: Erau oameni buni la suflet, erau alte vremuri. Tăcerea încă mai avea preţ pe atunci.
DOAMNA PI: Preotul ieşea în faţa altarului şi tăcea minute în şir, dar tăcea atît de convingător, încît oamenilor le dădeau lacrimile de emoţie sau, poate, de foame.
DOMNUL PU: Apoi, din cîte îmi amintesc, un ţîrcovnic spărgea liniştea, zicînd că preotul surdo-mut tăcuse despre nu ştiu ce poveste din Noul Testament.
DOAMNA PI: Tăcea cum scrie la carte sărmanul preot. Niciodată nu tăcea de două ori în acelaşi fel.
DOMNUL PU: E foarte ciudat, nu crezi?
DOAMNA PI: Sigur că e foarte ciudat, dar ce anume?
DOMNUL PU: Uite, faptul că ne amintim tot felul de lucruri, în schimb, nu mai ştim cum arătăm.
DOAMNA PI: Dacă sîntem alţii?!
DOMNUL PU: Crezi că e posibil să nu mai fim noi?
DOAMNA PI: Orice e posibil în ziua de azi.
DOMNUL PU: Faptul că ne-am amintit de clătite nu înseamnă că vorbim despre noi.
DOAMNA PI: Mai au şi alţi oameni amintiri despre clătite…
DOMNUL PU: Ce ciudat a sunat vocea ta cînd ai spus: Mai au şi alţi oameni amintiri despre clătite… Într-adevăr, foarte ciudat…
DOAMNA PI: Te asigur că şi vocea ta a sunat foarte ciudat cînd ai spus: Ce ciudat a sunat vocea ta cînd ai spus: Mai au şi alţi oameni amintiri despre clătite… Într-adevăr, foarte ciudat… Foarte ciudat, într-adevăr…
DOMNUL PU: Dacă, acum, sîntem alţii?
DOAMNA PI: Ar fi cumplit.
DOMNUL PU: Important este că ne iubim la nebunie, chiar dacă din obişnuinţă.
DOAMNA PI: Dragostea este cel mai important lucru cînd eşti bătrîn.
DOMNUL PU: Dragostea este cel mai important lucru cînd nu mai ştii cum arată persoana iubită.
DOAMNA PI: Sau cînd nu îi mai recunoşti vocea.
DOMNUL PU: Bătrînii îşi schimbă vocea, dar năravul, ba.
DOAMNA PI: Important este că ne iubim.
DOMNUL PU: Stăm aici, orbi şi bătrîni, şi ne iubim ca-n prima zi.
DOAMNA PI: Nu ne-a mai rămas decît dragostea.
DOMNUL PU: Ne iubim pe dinafară, sperînd că sîntem noi, şi nu alţii, cu aceleaşi amintiri.
DOAMNA PI: În timp ce ceilalţi oameni aleargă pe-afară, fug de ei înşişi ca disperaţii, noi ne iubim pe de rost, pe întuneric.
DOMNUL PU: Eu nu-i înţeleg pe oamenii ăştia.
DOAMNA PI: Sînt şi prea mulţi, nici n-ai avea cum să-i înţelegi pe toţi.
DOMNUL PU: Bine că am orbit la timp, m-ar fi deprimat să văd atîţia disperaţi…
DOAMNA PI: Alergînd unii după alţii şi fiecare fugind cît mai departe de el însuşi…
DOMNUL PU: Mimînd o fericire de bun gust…
DOAMNA PI: Căutînd cea mai năpraznică iubire lipsită de sentimente…
DOMNUL PU: Făcînd nici dragoste, nici sex, mereu ceva între una şi cealaltă, poate nici atît.
DOAMNA PI: Deşi mai există pe lume şi oameni de treabă…
DOMNUL PU: Care fie sînt orbi şi bătrîni, fie au murit, dar sînt la fel de vii ca-n prima zi…
DOAMNA PI: Şi eu zic la fel.
DOMNUL PU: Şi eu zic la fel.
DOAMNA PI: Ai auzit? Asta e replica noastră din Actul I.
DOMNUL PU: Sigur că am auzit.
DOAMNA PI: Înseamnă că sîntem noi?
DOMNUL PU: Noi sîntem, iubito, sigur că sîntem noi…
DOAMNA PI: M-am temut că am putea fi alţii.
DOMNUL PU: Era imposibil.
DOAMNA PI: Noi ne iubim, spre deosebire de alţii.
DOMNUL PU: Cînd iubeşti, nu te mai interesează cum arată persoana iubită.
DOAMNA PI: Cînd faci dragoste, eşti cea mai frumoasă femeie din lume, oricît de bătrînă ai fi.
DOMNUL PU: Cînd ţi-e dor, vezi limpede, chiar dacă eşti orb.
DOAMNA PI: Cînd iubeşti cum ne iubim noi, este imposibil să fii altcineva.
DOMNUL PU: Deşi, pentru o clipă, m-am temut.
DOAMNA PI: Şi eu m-am temut pentru o clipă.
DOMNUL PU: Pentru că nu te poţi baza pe amintirile cu clătite.
DOAMNA PI: Deşi erau foarte bune, trebuie să recunoşti.
DOMNUL PU: Erau grozave.
DOAMNA PI: Făceam cîte un lighean de clătite odată.
DOMNUL PU: Mîncai pe săturate şi tot îţi mai doreai una, ca suvenir.
DOAMNA PI: M-am lăsat de făcut clătite în acea zi nefericită…
DOMNUL PU: Cînd preotul surdo-mut a murit înecat cu o clătită…
DOAMNA PI: O umplusem cu prenandez, credeam că e şerbet de cireşe, preotul a nimerit-o tocmai pe aia.
DOMNUL PU: Uneori, mi-e atît de dor de clătitele tale.
DOAMNA PI: Şi mie, foarte mult.
DOMNUL PU: Mai bine facem nişte clătite, dacă tot ne iubim atît de mult.
DOAMNA PI: Şi eu zic la fel: să facem clătite.
DOMNUL PU: Să facem clătite, iubito, să facem clătite… Toată lumea ar trebui să facă, în definitiv, clătite…
DOAMNA PI: Cînd faci clătite, uiţi de toate…
DOMNUL PU: Cînd faci clătite, Universul se uită la tine cum faci clătite.
DOAMNA PI: Cînd faci clătite, eşti mai liber, mai fericit, mai puternic, mai sus şi mai repede…
DOMNUL PU: Cînd faci clătite, înţelegi că există un loc unde totul se petrece în acelaşi timp
DOAMNA PI: Cînd faci clătite, îţi vine să-i arzi una peste bot lui Leibniz.
DOMNUL PU: Cînd faci clătite, se cheamă că faci ceva în viaţă.

Cortina

21 comments:

fcb said...

let me introduce myself... im Einstein. Frank Einstein. :D

crisp said...

Domniile lor m-au lasat cu gura cascata in speranta unor clatite la lighean.

"noi ne iubim pe de rost" Ah!

Uffie said...

Cele mai sincere multumiri. Cand o sa ajung o regizoare celebra si o sa locuiesc in Tokio, o sa iti cer acordul sa pun in aplicare piesa ta. :P

Mihai said...

Textul poate fi folosit pentru a fi pus in scena? Au ba? Hai sa discutam putin pe subiect.

pushthebutton said...

Vai, Iulian. Semi e prea puțin superb pentru a-ți spune ce mult îmi place.

Iulian Tănase said...

Azi e marţi, parcă. Textul l-am scris sîmbătă după-amiază, în două ore, la o temperatură de 39-40 de grade – poate aşa se explică anumite lucruri :).

Crisp, sper că te-ai apucat deja de făcut clătite.

Uffie, să ştii că, dacă nu ziceai tu că ai vrea şi un Act II, nu mă deranjam să-i mai deranjez pe Doamna Pi şi Domnul Pu. Crezi că ar merge şi un Act III? :)

Mihai, textul poate fi folosit, dar numai cu acordul autorului, normal. Scrie-mi pe mail, iulian.tanase@gmail.com, dacă e.

Rareş, mă bucur că îţi place – dai şi tu o clătită pe chestia asta?

Incze Klára said...

Iulian, hai, fii sincer: ai stat dinadins in frig ca sa faci febra si sa ajungi sa scrii actul II asa cum l-ai scris.
Cu riscul sa par nemiloasa iti spun: a meritat!
:)

Uffie said...

Clatitele sincer mi-au facut o foame imensa. Imi imaginasem multe alte continuari, cam imbecile ce-i drept. La un moment dat ii transformasem in cei mai intelepti dintre inteleptii japoniei. Ca sa raspund la intrebare,da,ar merge un act 3. :)

calliope said...

Eu,în schimb,din snobism orb,aş dori direct actul 4! Actul 3 să fie,de ce să nu fie,dar să fie doar al lor,al batrîneilor,intim,în spatele cortinei ...publicul să fie orb adică,să nu-i vadă şi să simtă cum e să nu vezi, dar ei,Doamna Pi şi Domnul Pi să-şi vadă de-ale lor...mai departe...hehehe..visez

calliope said...

cer urgent iertare Domnului Pu ,dintr-o eroare vizuală,l-am confundat cu Domnul Pi,aveau ochelarii pe-o ureche amîndoi !!

Urmuz said...

Jizăs!
Demenţă iar! Te ucid!

gabitzass said...

subscriu la ce zice calliope. doar actul 4 are trebui vazut de noi. actul 3 ar avea doar sunete :)

felicitari!

durox said...

buna de citit pagina asta... acu' fac schimb intre PU si PI, si-o iau de la inceput... :}

ps cum te mai simtesti soldatule? gradele, uniformele-s gata?

Iulian Tănase said...

tot virozat, tuşesc ca la desfacerea lumii. e groaznic. am încercat şi cu clătite cu dulceaţă de paracetamol sinus, dar degeaba.

calliope said...

Poate tusesti cu gura inchisa si nu iese afurisita?Iulian,cind vine tusea,deschide-i larg poarta gurii sa tot zboare..departe!!!...Sanatate inca o data ...plus o reverenta adinca ,enigmatica si senina pentru Mama acestui fiu !!!

AG said...

Sincer sa fiu sunteti de toata mila...citind astfel de prostii!!!

medisana librellis said...

cand ti se mai face de desfacerea lumii, umple clatitele cu paxeladine, tusimun sau ceai de soc. un coldrex aromat ar fi mai de efect decat paracetamolul cu pricina. si alinta-ti din cand in cand imunitatea cu niste hofimun.

botezatus said...

...cand faci clatite faci dragoste cu tigaia

Vania said...

Cei doi vor fi înţeles, asemenea Unchiului Vania, că trebuie să munceşti!
Mă temusem, în unele momente, ca dialogul să nu degenereze într-o discuţie de dragoste...

oana said...

dialogul tau m-a inspirat la un dialog propriu. citind cele doua acte, cred ca o usa s-a deschis si m-a simtit o leaca mai aproape de oameni. in "absurditatea" dialogului am gasit o realitate atat de simpla incat poate fi relatat prin cel mai simplu dialog. imi pare enorm de bine ca am dat peste scrierile tale si iti multumesc!

Anonymous said...

O actrita de duzina-Eu as dori sa joc in piesa.As fi perfecta fiind blonda. Daca veti pune in scena micuta scena conjugala ma pot inscrie la un casting ca tot e la moda? Precizez pentru rolul doamnei :). Poate va pot inspira la mai multe ...