Thursday, April 2, 2009

Îţi trebuie multe chei pentru a ajunge la tine

Se făcea că mă aflu pe un coridor lung. Părea să fie o instituţie, ceva de genul ăsta. Mă opresc în faţa unei uşi, deasupra uşii se află o haină prin buzunarele căreia caut ceva. Găsesc o legătură de chei, descui uşa şi intru într-o încăpere despre care ştiu că îi aparţine unui profesor, dar al cărui nume nu-l ştiu. În încăpere se află, împrăştiate peste tot, discuri de vinil, învelite în coperte frumoase, de diferite culori. Îmi trec mîinile peste discuri şi, fericit, părăsesc încăperea. Încui uşa, pun legătura de chei într-unul din buzunarele hainei de deasupra uşii. În acel moment, observ că sînt privit de o femeie îmbrăcată în negru, brunetă, cu părul scurt, mă priveşte mustrător şi înţeleg că am făcut ceva rău folosindu-mă de acele chei. Femeia îmi întoarce spatele şi se grăbeşte spre ieşirea din acel coridor care, acum, este plin de oameni. O văd cum se îndepărtează, o urmăresc o vreme cu privirea, apoi o pierd definitiv. Am mustrări de conştiinţă, pesemne că am făcut un păcat intrînd în acea încăpere plină cu discuri de vinil, la atingerea cărora am simţit o mare fericire. Părăsesc coridorul, dar a doua zi revin, mă opresc în faţa aceleiaşi uşi care se deschide larg şi, în prag, mă întîmpină, zîmbitor, Profesorul. Este foarte tînăr, are păr negru, ondulat, care îi iese pe sub şapca pe care o ţine pe cap. E foarte bucuros să mă vadă şi nu înţeleg de ce. Sînt invitat înăuntru, Profesorul îmi vorbeşte despre fericirea care încape într-o cheie, despre discurile de vinil în şanţurile cărora încape toată viaţa noastră, este foarte bucuros să mă vadă şi, cînd îl privesc mai bine, înţeleg şi de ce: Profesorul acela eram chiar eu.

8 comments:

pushthebutton said...

Iulian, nu cumva am avut visul ăsta? Fotografia îmi place, banalizându-mă.

Iulian Tănase said...

Rareş, mi-ar plăcea să-l fi avut şi tu.

monica said...

Ati nimerit amindoi intr-un cosmar de-al meu.Si mie-mi place crucea de aer cu copaci.

Cristina Catavescu said...

Trebuie sa stii ca te ai in primul rand..pacat ca nu putem fi bruneti cu parul scurt si ondulat totodata..ne-am gasi mult mai usor, de fapt, ne-am fi avut de la bun inceput.. e bine ca ne avem in vis totusi chiar daca, in acest caz, cheia ne inchide si mai mult in noi

giapapadia said...

mi se pare ca am nimerit in mijlocul unei conspiratii universale, ma simt ca-n Kafka. Cu flori si mai multe chei.

Anicatza said...

imi place mult Iulian!

ma bucur ca ai ramas tu.

Iulian Tănase said...

Anicatza, ce surpriză!
Da, am rămas, ce naiba era să fac!

Cristina, cel mai tare mă tem de o chelie ondulată :)

Gia, nu e Kafka, e doar un vis, pe care l-am visat de trei ori în aceeaşi noapte (de teamă să nu-l pierd) – nu e nici o glumă.

Beletty said...

Vive la flatulence semi-intellectuelle!