Thursday, April 23, 2009

Poem pascal :)



Se făcea că eram fericiţi pe un cîmp cu păpădii în floare
aurul lor ni se căţăra pe spate pe braţe pe umeri
munţii şi dealurile şi alte forme de relief extatic
ne intrau în ochi printre pleoapele de lînă care ne ţineau de frig

Se făcea că păsările de pradă luau urma avioanelor de luptă
era un război al cărui deznodămînt se făcea mai degrabă nevăzut

Vîntul bătea sau se făcea că bate razele acelea ale soarelui
frîngîndu-le ca pe nişte vreascuri

Am putea spune că totul nu era decît un preludiu al inexprimabilului
dar cîtă viaţă nu încape într-un poem
în care se făcea că nu se întîmplă nimic

Toată ziua se mai făcea că fotografiasem păianjeni
aflaţi în timpul serviciului militar
păianjeni care practicau aşteptarea pînă în pînzele albe
păianjeni autodidacţi într-ale penumbrei şi crimei

Dar mai fotografiasem şi cîteva duzini de scînduri
scînduri care într-o noapte se făcea că sar gardul
ca nişte animale pe jumătate sălbatice se făcea că scîndurile evadează
pentru a redeveni pădurea care-au fost cîndva

Era ca şi cum cineva ne-ar fi trezit dintr-un vis
ne-ar fi luat de mînă şi ne-ar fi condus într-un alt vis
pe un cîmp cu păpădii în floare
cu verdele lui galben pe deasupra şi adînc pe dinăuntru
pe un cîmp cu dealuri munţi şi alte forme de relief extatic
pe un cîmp cu păsări de pradă gonind după avioane
pe un cîmp cu vîntul curgînd de nicăieri
umplîndu-ne paharele cu vinul libertăţii

Era ca şi cum ne-am fi trăit propriul trecut cu o voluptate de lapte
o voluptate de luptă şi lapte purtînd chipul unei melancolii
alergînd între prezent şi trecut pe un cîmp cu păpădii în floare

Aurul ochilor tăi ara ogorul cu privirea
se făcea apoi

5 comments: