Monday, May 25, 2009

Şi pisicile sînt oameni, şi ele scriu



Aş vrea să îţi reamintesc seara aceea
petrecută într-o altă seară
înainte de a ne naşte sau poate după
pentru noi e cam totuna

Ne aflam într-o vizită oficială într-o ţară îndepărtată
o pisică persană ne mînca din palme
ne zgîria pe braţe un poem vechi
ne spunea Eu sînt reîncarnarea unui poet extraordinar
a murit înainte de a apuca să scrie vreun rînd
lăsaţi-mă să vă zgîrii pe braţe cîteva versuri frumoase
o să vă doară dar n-o să vă pară rău

Noi ne lăsam zgîriaţi aşa cum scrie la carte
suspinam doar pentru a-i face pisicii plăcere
pisica zgîria bine era o zgîriitoare foarte talentată
prin blana ei transparentă puteam vedea carnea acelui poet
care nu apucase să scrie nimic
dar nu toţi au norocul ăsta

Deşi aveam braţele însîngerate de poemul pisicii
noi eram fericiţi rîdeam în hohote
ne venea bine fericirea aceea
făcea echilibristică pe firele invizibile care uneau ochii noştri
pisica persană era cel puţin contrariată
ne spunea Eu vă scriu poeme frumoase şi voi rîdeţi ca tîmpiţii
păi ce facem aici ne batem joc
poetul ăla a murit fără să scrie nimic
eu sînt reîncarnarea lui personală iar voi rîdeţi ca nişte tîmpiţi

Era o situaţie delicată îi ceream iertare pisicii
ne aşezam în genunchi în faţa ei
Iartă-ne şi pe noi îi spuneam sîntem fericiţi
de aia rîdem ca tîmpiţii n-o să mai facem
uite în curînd se face dimineaţă îi spuneam
şi totul va fi la fel ca la început exact ca pe vremea
cînd nimeni nu era reîncarnarea nimănui

Pisica dădea din coadă a lehamite
pămîntul se pregătea să răsară în calea soarelui
iar noi ne trăgeam o pleoapă groasă pe umeri


(în poze, minunata Alice)

7 comments:

pushthebutton said...

Bună seara. Să tragem o pleoapă groasă pe umeri.

Cristina Catavescu said...

Si oamenii sunt pisici, si ei canta:
http://www.youtube.com/watch?v=Hhrl58v_kO4

cititorfidel said...

"o să vă doară dar n-o să vă pară rău"...
frumoasa poezie! merita un alt titlu.

xxl said...

Frumoase pisicile! :)
Titlul imi aminteste de un interviu in care la intrebarea daca salveaza si pisici, un pompier raspunde: da, ca si ele e un suflet de om (stict autentic).

Călin said...

Asadar, iată că reîncarnarea poetului extraordinar care a murit fără să scrie vreun rând a stiut să zgârie fix pe cine a trebuit si, astfel, un alt poet extraordinar n-a avut incotro: fortat de asa nemaipomenita împrejurare a scris un poem cu adevărat remarcabil, spre bucuria altora care n-au avut norocul unei asemenea zgârieturi dar au ajuns, la timp, aici, să ia la cunostintă. Părerea mea.

Augustine - Protectia Animalelor said...

absolut deliciosi, poemul, poetii, Alice si fermoarul :).

Iulian Tănase said...

Rareş, bună seara să îţi fie inima :)

Cristina, da, cunosc, am avut de-a face cu nişte pisici la viaţa mea.

Cititorfidel, ăsta e un titlu pus aşa, mai pentru blog; cînd am scris poemul ăsta, nu i-am pus nici un titlu, se descurcă şi fără.

xxl, foarte tare răspunsul pompierului, mi-a plăcut, mulţumesc. tocmai am scris de curînd un poem despre un pompier, poate am să-l postez pe blog.

Călin, poemul pleacă de la o întîmplare reală, pisica asta persană (scrisesem pisica persoană!) există şi zgîrie rău, nu glumă.

Augustine, am să-i transmit lui Alice mesajul tău.