Tuesday, July 21, 2009

Nu e rău să locuieşti într-o casă cu pene



În noaptea următoare se făcea că locuiesc într-o pasăre
Era o pasăre cu două etaje foarte spaţioasă bine finisată
şi mansardată cît se poate de cochet
În acea mansardă locuiam eu
mai exact în cutia craniană a păsării
Dormeam poate visam cînd deodată
am auzit soneria de la intrare
ceva ca un fîlfîit de aripi aproape imperceptibil
M-am ridicat din pat m-am dus la uşă am deschis
şi în faţa mea se afla pasărea în care locuiam eu la mansardă
Prin ochii ei ca două ferestre luminoase
m-am văzut pe mine stînd în picioare în pragul uşii
uitîndu-mă fix în ochii păsării în care locuiam

2 comments:

cititorfidel said...

cred ca iti ploua zborul cu pene...

frumoasa poezie.

pushthebutton said...

Nu se poate, Iulian. Pentru simplul motiv că tu locuiai deja în mintea mea când, pe nepusă masă aşa cum încep de obicei războaiele, ai coborât în inimă - poate să iei un vin mai rece, sau o roşie, ceva... - şi de fiecare dată când sunam la uşă îmi aruncai inimi în ochi, fără să mai văd pe unde calc, fără să mai ştiu cine sunt. Acum, cu tine-n inimă, păsările sunt un pic mai reci şi, da, mai imperceptibile.