Tuesday, July 14, 2009

Ochi pentru ochi, poliţist pentru adjectiv

1. Poliţist, abjectiv (ochiul profan)

Am fost sau n-am fost la A fost sau n-a fost? N-am fost, şi prost am fost. Dar măcar a fost? Mi s-a spus că, da, a fost, că, da, a fost mult mai bun decît cel la care am fost. De ce am fost la Poliţist, adjectiv? Pentru că un prieten mi-a spus că i-a spus un prieten că Poliţist, adjectiv este cel mai bun film românesc de după Revoluţie. Deşi mă pricep mult mai bine la fotbal decît la film, aş risca să spun că Poliţist, adjectiv nu este un film prost, dimpotrivă: este un film plictisitor despre viaţa plictisitoare şi mediocră a unui poliţist de provincie, ale cărui dileme morale se rezolvă rapid după o partidă de DEX cu şeful. Poliţist, adjectiv este genul de film pe care îl poţi vedea în timp ce te uiţi la un alt film. Cadrele sînt atît de lungi, minute în şir nu se întîmplă nimic altceva, încît este suficient să mai arunci, din cînd în cînd, cîte o privire înspre ecran, pentru a vedea care mai e situaţia. Şi situaţia rămîne, pînă spre final, aceeaşi. Filmul este mai degrabă mut, de aceea se şi rîde la puţinele dialoguri presărate pe ici, colo. Spectatorii rîd chiar şi preventiv, că cine ştie după cîte minute se va mai îndura vreun personaj să mai scoată vreo vorbă. Finalul se sprijină pe DEX, care este o carte destul de proastă şi neinspirată. Poliţistul Cristi are probleme de conştiinţă, nu vrea să îl bage la închisoare pe un puşti care fumează haşiş, dar nu ştie ce înseamnă conştiinţă şi, în general, nu cunoaşte sensul cuvintelor lege, morală, poliţist şi aşa mai departe. În final, DEX-ul aruncă în aer problemele de conştiinţă şi filmul se încheie parcă înainte de a începe.

2. Adjectiv, poliţist (ochiul antrenat)

Poliţist, adjectiv este un film mult prea subtil pentru fanii lui Sergiu Nicolaescu. În schimb, pentru fanii unui Michelangelo Antonioni, să zicem, Poliţist, adjectiv este un film de artă, care aşa şi trebuie privit. Cadrele lungi, cu poliţistul Cristi fie urmărind cîte un puşti de liceu, fumător de haşiş, fie aşteptînd, minute în şir, să iasă cineva sau altcineva din curtea unei case, fie mîncînd, pur şi simplu zgmotos, o ciorbă – sînt tot atîtea răgazuri pe care regizorul li le acordă spectatorilor. La cinema mai trebuie să şi gîndeşti în timp ce priveşti, chit că cei mai mulţi aleg să se plictisească în loc să gîndească. E ca şi cum ai citi o carte ceva mai dificilă şi e absolut normal ca anumite pasaje sau chiar pagini să le reciteşti de mai multe ori. Aş merge chiar mai departe: filmul Poliţist, adjectiv mi se pare a fi unul de manual. El poate fi predat fără probleme la cursuri de Etică aplicată, Filozofia dreptului şi Filozofia limbajului. Sau o combinaţie din aceste trei. Poliţistul lucrează cu normele pe care le lasă legiuitorii, dar şi cu semnele pe care le lasă infractorii. Fiind un om al legii, poliţistul este, în primul rînd, om. Şi oamenii au dileme morale. Aici, este interesant cum dilema morală a poliţistului Cristi este dinamitată de limbaj. Proasta folosire a cuvintelor poate duce, în acest caz, la probleme de conştiinţă, deşi lucrurile sînt, probabil, mult mai complicate. Poliţist, adjectiv poate naşte o nouă specializare: Filmozofia limbajului.

(Cronică din Academia Caţavencu, nr. 28, 15-21 iulie)

6 comments:

Alter Ego Blog said...

Nu l-am vazut, dar din ceea ce-am citit pana acum nu se merita osteneala...

Alexandru Zaharia said...

(sper sa nu ma fac de ras cu comentariul asta, dar...) m-am ocupat cu filosofia in toate formele ei vreo 4 ani, in facultate. in sala, la cateva randuri mai sus de mine, la avanpremiera filmului, se afla chiar Andrei Plesu, filosofuL - oare ce a gandit el despre film ?? cred ca e un film prost, doua ore de plictiseala... care e miza filmului? sa-mi arate ca in Vaslui se traieste atat de prost de-ti vine sa emigrezi doar privind imaginile? ca si politistii este oameni si are dileme de constiinta? ca nu toti politistii sunt garcea? dupa mine, filmul se putea rezuma la ultimele 15 minute si avea tot atata sens ca cele 2 ore. imi pare rau, nu vad nimic GENIAL la film. dar probabil ca e lipsa mea... :)

Adrian Costea said...

asa as face si eu daca n-as avea ochiul lui homer la mine: as discuta problema din 2 perspective. Macar.

mos_groparu said...

e un film bun. un fund de borcan cinematografic matur care n-o mai arde aiurea prin tot felu' de situatii si imbarligaturi. nu se plictiseste cu sine insusi. camera de filmat aproape zen. cel putin panza cinema-ului la care am fost eu, dupa o adolescenta junkista si cativa ani de boemie patologica si-a permis sa filozofeze in proximitatea lui Politist, Adjectiv. ca si cum n-ar fi fost nimeni in sala. a fost sau n-a fost "nimeni"in sala?

nimeni said...

Cu regret va anunt ca n-a fost. Homerul cinematografelor de la noi din gubernie a hotarit ca adjectivele nu prea au sens, asa ca au dat-o pe verbe. Uneori verbele sint atit de intepenite (sau puternice) ca se prabusesc cinematografele de atita actiune orbitoare.
Nimeni asteapta insa cu nerabdare o varianta piratata civilizat sau o excursie intr-un oras cu viziuni mai largi.

Anonymous said...

spune-le omule ca esti student la filosofie.... ce tot o arzi asa, "filosofia dreptului" filosofia limbajului "" etica aplicata"