Tuesday, August 11, 2009

Ce-o mîna pe mînă-n luptă

Pe vremea cînd era tînăr şi corpul îl lua mai mereu prin surprindere, Best Sailor a avut o relaţie ciudată cu mîna lui stîngă. Dreapta îl asculta orbeşte, îl urma peste tot, făcea tot ce i se spunea. Dacă Best Sailor avea nevoie de ţigări, mîna lui dreaptă se ducea după ţigări. (Nu se simţea jignită.) Dacă lui Best Sailor i se făcea o sete adîncă, mîna dreaptă îi săpa o fîntînă cît ai zice peşte. Mîna stîngă, în schimb, era un animal sălbatic, greu de îmblînzit. Îl părăsea pe Best Sailor cînd îi era lumea mai dragă, umbla singură pe străzi, lipsea nopţi întregi de-acasă, făcea piruete complicate pe patinoare în paragină, urla din toate încheieturile, pocnea din toate degetele, alunecînd cu o dexteritate de somnambul, adora gheaţa în stare de putrefacţie şi multe alte lucruri despre care nu se cade să povestim aici.

4 comments:

Anonymous said...

Si in zilele de azi intoarcerea stingii risipitoare a fost cinstita cum se cuvine,cu berbecut rumenit si vin rosu in pocale ???..era firesc sa fie asa,dreapta era cuminte si scria,stinga,imberba, se plictisea si hoinarea, ce era sa faca,sa va dea in cap la oameni :) ?

Elza said...

crescută'n libertate totală... stânga-mână nu avea nevoie de el... sau poate el de ea... dar cin' să'i mai înţeleagă... :)


Q:... şi de mânat'o fost totuşi în luptă... ce'o mânat'o'n luptă pe mâna'n stânga mânată ?!?... :)

543 said...

ador tacerea de sub poza ta de profil

Ana said...

Cred că Rilke o mana pe mana in lupta, lovind-o usor peste cot cu un exemplar din Povestirile despre Bunul Dumnezeu (trad. M. Ivanescu). Atat Rilke cat si traducatorul, suparati si ei pe o mana neascultatoare. Uite, daca recitesti povestirea vei intelege misterul mainii rasculate.