Wednesday, August 12, 2009

Zenobia pentru Lygia

Cînd trece ea cu picioarele alea desculţe şi subţiri întunericul se dă respectuos la o parte pentru a lăsa drum deschis ubicuităţilor ei nocturne dintre cele mai neaşteptate

În copilărie era somnambulică într-un chip aparte fără ca acest detaliu să treacă cu totul neobservat

Însă ubicuitatea mediumnică a Zenobiei ţine mai mult de domeniul clarităţilor haotice Cu piatra de mii de ani cu care îşi aprinde focurile fragile dintre degete ea este un element important în conţinutul de plumb al logodnicilor

Ea se supune fără şovăire instinctelor ei de eclipsă generoasă şi imparţială Orice s-ar spune ea este o clarvăzătoare şi o clarvisătoare Ea vede clar pînă şi în labirintul celui mai complicat întuneric Uneori visează atît de frumos că pur şi simplu începe să picteze prin somn autoportrete postume şi naturi moarte antume şi toate sînt cît se poate de fireşti


(desen de Lygia Naum, din perioada 1946-1949)

Cînd se visa statuetă de gheaţă cu palme de argint şi amprente de zăpadă Zenobia nu se trezea Continua să doarmă într-un chip straniu se ridica din pat dormea îşi căuta patinele în şifonier visa şi le punea cu grijă dormea visa şi începea să patineze cu voluptate pe suprafeţele adînci ale oglinzilor din casă Patina fără să înceteze să doarmă patina dormind fără să înceteze a se visa statuetă de argint cu braţe de zăpadă şi amprente de gheaţă patina ca şi cum acesta ar fi fost singurul scop al vieţii ei patina dormea visa pînă cînd şi ea şi oglinzile oboseau şi atunci se oprea visa îşi descălţa patinele dormea se aşeza în pat pentru a continua să patineze în visul în care era o statuetă de gheaţă care patina pe o oglindă de argint Dimineaţa cînd se trezea şi mergea la oglinzi pentru a-şi culege ultimele frînturi de vis de pe pleoape Zenobia găsea pe feţele lor urmele a două-trei cuvinte dintr-o limbă necunoscută care îi ajungeau şi cu care putea să spună orice

Adoraţia este pentru ea suprafaţa profundă a lucrurilor

Orice s-ar zice Zenobia este una din marile păstrătoare ale dragostei pe pămînt O păstrează în fiece gest şi privire în fiecare poem al iubitului dar totuşi locul ei preferat de păstrare a dragostei rămîne o pagină anume din cartea de o stranie frumuseţe scrisă după chipul şi asemănarea ei

(Am scris acest poem pentru Lygia Naum în urmă cu vreo 8-9 ani. N-o cunoşteam pe atunci. Astăzi e ziua ei de naştere, lucru pe care nu am cum să îl uit. Între 2001 şi 2005, Lygia mi-a fost ca o mamă.)

10 comments:

Elza said...

frumos :)

Bianca said...

:) La multi ani!

Ana said...

Frumoasa neuitarea. Aveti stire despre cand va aparea o Integrala Naum? Eu de pilda umblu de doi ani dupa Teribilul Interzis si, desi as fi fost dispusa sa fac eforturi financiare ca sa o cumpar, nu am reusit sa dau de ea. Naum a fost poetul-alchimist, singurul de pe la noi, si e pacat sa nu i se publice Operele Complete.

GreenEye said...

:-)

Iulian Tănase said...

Ana, din cîte ştiu eu, editura Polirom va publica „Opere complete“. Însă nu ştiu cît de complete vor fi aceste opere. Mie nu îmi place deloc cum arată seria asta de opere complete scoasă de Polirom (în care au apărut deja cîţiva autori): sînt aseptice, neprietenoase, nişte sicrie perfecte pentru asfixierea unor cărţi mişto, în fine...
Apropo de „Teribilul interzis“: l-am văzut de curînd la Anticariatul Unu de pe strada Academiei, era la 750 de euro. (Eu am un exemplar din „Teribilul interzis“, dar nu sînt tîmpit să îl vînd.)

Ana said...

Nici eu nu l-as vinde, dar daca ai vrea, ai putea sa il xeroxezi. Si eu as da o sticla de whisky si trei poeme.

Iulian Tănase said...

Ana, nu e nevoie de nici o sticlă de whisky. Am copii după toate volumele de poeme ale lui Gellu Naum din anii '30-'40, ţi le dau. O să fac o copie şi după „Teribilul interzis“. Scrie-mi pe iulian.tanase@gmail.com.

Ana said...

ok, ti-am scris. multumirile in privat

ZuZu said...

E din Iubitafizica? :D

Iulian Tănase said...

sigur că dada